Biblioteca · Ediție integrală HTML și EPUB

Reînnoirea credinței

تجديد الإيمان

ʿAbd al-Razzāq ibn ʿAbd al-Muḥsin al-Badr

Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026

Credința sporește și slăbește. Pornind de la îndrumarea Profetului și de la grija primelor generații pentru inimă, această lucrare arată cauzele întăririi credinței și lucrurile de care credinciosul trebuie să se ferească.

Cuprinsul cărții

Căutarea include textul și notele din toate capitolele.

Mărimea textului
20px

Text integral · Pasaje · 70

Cauzele micșorării și slăbirii credinței

Există numeroase cauze și factori de feluri diferite prin care credința se micșorează și slăbește. Îi putem împărți în două mari categorii, din care se ramifică mulți alți factori: **prima categorie**, cauzele lăuntrice sau factorii personali care micșorează credința; **a doua categorie**, cauzele și factorii exteriori care o micșorează.

Cauzele lăuntrice

În prima categorie intră cauzele lăuntrice, care își au originea în omul însuși. Cele mai de seamă sunt următoarele.

1. Necunoașterea

Aceasta este cea mai importantă cauză lăuntrică. Necunoașterea este contrariul cunoașterii. După cum cunoașterea sporește și întărește credința, necunoașterea și puținătatea științei aduc slăbirea ei. De aceea, în multe texte, profeții le-au arătat neamurilor lor că necunoașterea este cauza asocierii și a neascultării în care se află. Preaînaltul spune:

قَالُوا۟ يَـٰمُوسَى ٱجْعَل لَّنَآ إِلَـٰهًا كَمَا لَهُمْ ءَالِهَةٌ ۚ قَالَ إِنَّكُمْ قَوْمٌ تَجْهَلُونَ

„Ei au spus: «Mūsā, fă-ne și nouă o divinitate, așa cum au ei divinități!» El a răspuns: «Sunteți un neam care nu știe.»”

Coranul, 7:138 (fragment)

Și spune:

وَلُوطًا إِذْ قَالَ لِقَوْمِهِۦٓ أَتَأْتُونَ ٱلْفَـٰحِشَةَ وَأَنتُمْ تُبْصِرُونَ أَئِنَّكُمْ لَتَأْتُونَ ٱلرِّجَالَ شَهْوَةً مِّن دُونِ ٱلنِّسَآءِ ۚ بَلْ أَنتُمْ قَوْمٌ تَجْهَلُونَ

„Și pe Lūṭ, când i-a spus neamului său: «Săvârșiți voi fapta de rușine, deși vedeți? Vă apropiați voi de bărbați cu dorință, în locul femeilor? Sunteți, mai degrabă, un neam care nu știe.»”

Coranul, 27:54-55

Allah Preaînaltul spune:

قُلْ أَفَغَيْرَ ٱللَّهِ تَأْمُرُوٓنِّىٓ أَعْبُدُ أَيُّهَا ٱلْجَـٰهِلُونَ

„Spune: «Îmi porunciți voi să ador pe altcineva decât Allah, voi, neștiutorilor?»”

Coranul, 39:64

Allah mai spune:

وَقَرْنَ فِى بُيُوتِكُنَّ وَلَا تَبَرَّجْنَ تَبَرُّجَ ٱلْجَـٰهِلِيَّةِ ٱلْأُولَىٰ

„Rămâneți în casele voastre și nu vă arătați podoabele așa cum se arătau în vremea de dinainte, a neștiinței.”

Coranul, 33:33 (fragment)

Versetele cu acest înțeles sunt numeroase. Necunoașterea este capul bolii și temelia nenorocirii. Când robul nu cunoaște religia lui Allah și ceea ce îl apropie de El, de aici se nasc săvârșirea păcatelor și abaterea vădită de la religia Lui. Allah spune:

إِنَّمَا ٱلتَّوْبَةُ عَلَى ٱللَّهِ لِلَّذِينَ يَعْمَلُونَ ٱلسُّوٓءَ بِجَهَـٰلَةٍ ثُمَّ يَتُوبُونَ مِن قَرِيبٍ فَأُو۟لَـٰٓئِكَ يَتُوبُ ٱللَّهُ عَلَيْهِمْ ۗ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلِيمًا حَكِيمًا

„Allah primește căința celor care săvârșesc răul din neștiință, apoi se căiesc la scurt timp. Acestora le primește Allah căința. Allah este Bineștiutor, Înțelept.”

Coranul, 4:17

Neștiința din acest verset înseamnă necunoașterea urmărilor păcatului de către cel care îl săvârșește; printre cele mai importante urmări sunt mânia Domnului împotriva lui și pedeapsa Sa. Omul se afundă astfel în păcat și îl repetă. Oricine Îl neascultă pe Allah este neștiutor în privința numeroaselor vătămări și primejdii pe care acel păcat le aduce în această lume și în Viața de Apoi.

2. Nepăsarea

Când omul este nepăsător față de scopul pentru care a fost creat, credința lui slăbește. Allah a condamnat nepăsarea în Cartea Sa, a avertizat cu cea mai mare putere împotriva căii celor nepăsători și a arătat că ea este o însușire a necredincioșilor. Preaînaltul spune:

وَإِنَّ كَثِيرًا مِّنَ ٱلنَّاسِ عَنْ ءَايَـٰتِنَا لَغَـٰفِلُونَ

„Mulți dintre oameni sunt nepăsători față de semnele Noastre.”

Coranul, 10:92 (fragment)

Și spune:

يَعْلَمُونَ ظَـٰهِرًا مِّنَ ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا وَهُمْ عَنِ ٱلْـَٔاخِرَةِ هُمْ غَـٰفِلُونَ

„Ei cunosc doar partea văzută a vieții acestei lumi, iar față de Viața de Apoi sunt nepăsători.”

Coranul, 30:7

Nepăsarea — o neatenție care îl cuprinde pe om — este o boală primejdioasă. Ea îl atinge și îl îndepărtează de pomenirea lui Allah, de împlinirea poruncii Sale și de liniștea găsită în ascultarea Lui.

3. Întoarcerea cu spatele la îndrumare

Preaînaltul spune:

وَمَنْ أَظْلَمُ مِمَّن ذُكِّرَ بِـَٔايَـٰتِ رَبِّهِۦ ثُمَّ أَعْرَضَ عَنْهَآ ۚ إِنَّا مِنَ ٱلْمُجْرِمِينَ مُنتَقِمُونَ

„Cine este mai nedrept decât cel căruia i se amintesc versetele Domnului său, iar el se întoarce apoi de la ele? Noi Ne vom răzbuna pe nelegiuiți.”

Coranul, 32:22

A te întoarce de la ceea ce Allah a poruncit este o însușire a nelegiuiților pe care Allah îi pedepsește. Robul nu trebuie să se întoarcă de la vorbirea lui Allah sau de la hadisul Trimisului când le aude; dimpotrivă, are datoria să se îndrepte spre ascultare, împlinire și urmare.

S-a transmis autentic de la Abū Wāqid al-Layṯī — Allah să fie mulțumit de el — că, în timp ce Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — ședea în moschee împreună cu oamenii, au venit trei bărbați. Doi s-au apropiat de el, iar unul a plecat. Cei doi s-au oprit lângă Trimisul lui Allah. Unul a văzut un loc liber în cerc și s-a așezat acolo; celălalt s-a așezat în spatele lor. Al treilea s-a întors și a plecat. După ce a încheiat, Trimisul lui Allah a spus: „Să nu vă spun despre cei trei? Unul a căutat adăpost la Allah, iar Allah i-a oferit adăpost. Altul s-a rușinat, iar Allah S-a rușinat față de el. Cât despre celălalt, el s-a întors de la Allah, iar Allah S-a întors de la el.”17

4. Uitarea

Când robul uită ceea ce i s-a poruncit, credința sa slăbește. Uitarea este de două feluri:

**1. Uitarea pentru care omul nu este scuzat:** aceea care are la origine o alegere voită. Din acest fel fac parte cuvintele Preaînaltului:

وَلَا تَكُونُوا۟ كَٱلَّذِينَ نَسُوا۟ ٱللَّهَ فَأَنسَىٰهُمْ أَنفُسَهُمْ

„Nu fiți asemenea celor care L-au uitat pe Allah, iar El i-a făcut să se uite pe ei înșiși!”

Coranul, 59:19 (fragment)

**2. Uitarea pentru care omul este scuzat:** aceea care nu este voită, după cum apare în cuvintele Preaînaltului:

رَبَّنَا لَا تُؤَاخِذْنَآ إِن نَّسِينَآ أَوْ أَخْطَأْنَا

„Domnul nostru, nu ne pedepsi dacă uităm sau greșim!”

Coranul, 2:286 (fragment)

În hadis s-a arătat că Allah Preaînaltul a spus: „Am făcut aceasta.”18

5. Neascultările și păcatele

După cum credința sporește prin ascultare, ea se micșorează prin neascultare. Felurile neascultării sunt numeroase, iar Profetul le-a arătat atât în general, cât și în amănunt. El a lămurit păcatele mari și pe cele mici în cel mai deplin și mai limpede fel. De aceea, robul trebuie să cunoască și gravitatea păcatelor, precum și primejdia și vătămarea care decurg din ele, pentru a se feri. S-a transmis autentic că Trimisul lui Allah a spus:

„Când robul săvârșește un păcat, pe inima lui se așază un punct negru. Dacă renunță, cere iertare și se căiește, inima îi este lustruită. Dacă revine, punctul se mărește până când îi acoperă inima. Aceasta este rugina pe care Allah a pomenit-o.”19

كَلَّا ۖ بَلْ ۜ رَانَ عَلَىٰ قُلُوبِهِم مَّا كَانُوا۟ يَكْسِبُونَ

„Nicidecum! Pe inimile lor s-a așezat rugina celor pe care le agoniseau.”

Coranul, 83:14

6. Sufletul care poruncește răul

Allah Preaînaltul spune:

إِنَّ ٱلنَّفْسَ لَأَمَّارَةٌۢ بِٱلسُّوٓءِ إِلَّا مَا رَحِمَ رَبِّىٓ

„Sufletul poruncește cu stăruință răul, afară de cel de care Domnul meu are milă.”

Coranul, 12:53 (fragment)

În cuvântările sale, Profetul cerea adăpost împotriva răului sufletului: „Toată lauda Îi aparține lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și căutăm adăpost la Allah de răul sufletelor noastre și de relele faptelor noastre.”20 A cerut astfel adăpost împotriva răului sufletului și a faptei rele.

S-a transmis autentic și ruga pe care i-a predat-o lui Abū Bakr aṣ-Ṣiddīq — Allah să fie mulțumit de el — pentru a o spune dimineața, seara și înainte de culcare:

اللَّهُمَّ عَالِمَ الْغَيْبِ وَالشَّهَادَةِ، فَاطِرَ السَّمَوَاتِ وَالْأَرْضِ، رَبَّ كُلِّ شَيْءٍ وَمَلِيكَهُ، أَشْهَدُ أَنْ لَا إِلَهَ إِلَّا أَنْتَ، أَعُوذُ بِكَ مِنْ شَرِّ نَفْسِي وَمِنْ شَرِّ الشَّيْطَانِ وَشِرْكِهِ

„O, Allah, Cunoscător al celor nevăzute și al celor văzute, Făcător al cerurilor și al pământului, Domn și Stăpân al tuturor lucrurilor! Mărturisesc că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Tine. Caut adăpost la Tine de răul sufletului meu și de răul lui Șayṭān și al asocierii la care cheamă.”21

Invocația transmisă lui Abū Bakr pentru dimineață, seară și culcare

I-a poruncit să ceară dimineața, seara și la culcare adăpost împotriva răului propriului suflet. Sufletul îi poruncește omului răul, stricăciunea și săvârșirea păcatelor, îl cheamă la pieire și caută orice lucru urât. Prin firea sa, el aleargă pe câmpul împotrivirii și al întoarcerii de la îndrumare.

Cauzele exterioare

A doua categorie cuprinde cauzele și influențele exterioare care micșorează credința. Ele se rezumă la trei factori.

1. Șayṭān

El este cel mai primejdios și mai vătămător dintre ei, fiind cel mai înverșunat dușman al omului. Allah Preaînaltul spune:

إِنَّ ٱلشَّيْطَـٰنَ لَكُمْ عَدُوٌّ فَٱتَّخِذُوهُ عَدُوًّا ۚ إِنَّمَا يَدْعُوا۟ حِزْبَهُۥ لِيَكُونُوا۟ مِنْ أَصْحَـٰبِ ٱلسَّعِيرِ

„Șayṭān este dușmanul vostru; luați-l, așadar, drept dușman! El își cheamă adepții numai pentru ca ei să fie dintre locuitorii Focului.”

Coranul, 35:6

Domnul nostru ne-a prevenit împotriva lui cu cea mai puternică avertizare:

يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لَا تَتَّبِعُوا۟ خُطُوَٰتِ ٱلشَّيْطَـٰنِ ۚ وَمَن يَتَّبِعْ خُطُوَٰتِ ٱلشَّيْطَـٰنِ فَإِنَّهُۥ يَأْمُرُ بِٱلْفَحْشَآءِ وَٱلْمُنكَرِ

„O, voi cei care credeți! Nu urmați pașii lui Șayṭān! Cine urmează pașii lui Șayṭān — el poruncește fapta de rușine și răul.”

Coranul, 24:21 (fragment)

Una dintre manifestările primejdiei lui este faptul că îl pândește pe om pe orice cale, fie că este o cale de ascultare de Allah și apropiere de El, fie că este o cale a neascultării. Allah ne-a vestit că Șayṭān a spus:

فَبِمَآ أَغْوَيْتَنِى لَأَقْعُدَنَّ لَهُمْ صِرَٰطَكَ ٱلْمُسْتَقِيمَ ثُمَّ لَـَٔاتِيَنَّهُم مِّنۢ بَيْنِ أَيْدِيهِمْ وَمِنْ خَلْفِهِمْ وَعَنْ أَيْمَـٰنِهِمْ وَعَن شَمَآئِلِهِمْ ۖ وَلَا تَجِدُ أَكْثَرَهُمْ شَـٰكِرِينَ

„Pentru că m-ai lăsat să mă rătăcesc, îi voi pândi pe calea Ta cea dreaptă. Apoi voi veni asupra lor din față, din spate, din dreapta și din stânga, iar Tu nu-i vei găsi pe cei mai mulți dintre ei recunoscători.”

Coranul, 7:16-17 (fragment)

Pe calea ascultării și a apropierii de Allah, îl descurajează și îi pune piedici. Pe calea neascultării, îl îmboldește să meargă și îl împinge spre ea. El este, așadar, una dintre cele mai mari primejdii pentru credință.

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a dat o pildă uimitoare despre starea lui Șayṭān față de om: „Dacă vrei o pildă care i se potrivește, el seamănă cu un câine foarte flămând. Între tine și el se află carne ori pâine. El te urmărește și vede că nu-i poți ține piept iar el este mai aproape de hrană decât tine. Îl alungi și țipi la el, dar el nu se lasă, ci continuă să-ți dea târcoale și să se năpustească asupra celor dinaintea ta.”22 Prin această pildă a urmărit să arate cât de primejdios este Șayṭān pentru om, dacă acesta nu caută adăpost la Allah împotriva răului lui.

2. Lumea și ispitele ei

Acest factor este foarte primejdios prin efectul de micșorare a credinței, mai ales când lumea devine cea mai mare preocupare a omului și limita cunoașterii sale. Pe măsura lăcomiei, dorinței și amăgirii sale față de lume crește greutatea cu care se îndreaptă spre ascultare și adorare. Allah ne-a prevenit cu cea mai puternică avertizare împotriva amăgirii ei. Preaînaltul spune:

ٱعْلَمُوٓا۟ أَنَّمَا ٱلْحَيَوٰةُ ٱلدُّنْيَا لَعِبٌ وَلَهْوٌ وَزِينَةٌ وَتَفَاخُرٌۢ بَيْنَكُمْ وَتَكَاثُرٌ فِى ٱلْأَمْوَٰلِ وَٱلْأَوْلَـٰدِ ۖ كَمَثَلِ غَيْثٍ أَعْجَبَ ٱلْكُفَّارَ نَبَاتُهُۥ ثُمَّ يَهِيجُ فَتَرَىٰهُ مُصْفَرًّا ثُمَّ يَكُونُ حُطَـٰمًا ۖ وَفِى ٱلْـَٔاخِرَةِ عَذَابٌ شَدِيدٌ وَمَغْفِرَةٌ مِّنَ ٱللَّهِ وَرِضْوَٰنٌ ۚ وَمَا ٱلْحَيَوٰةُ ٱلدُّنْيَآ إِلَّا مَتَـٰعُ ٱلْغُرُورِ

„Să știți că viața acestei lumi este numai joacă, distracție, podoabă, laudă între voi și întrecere în bogății și copii. Este asemenea unei ploi a cărei vegetație îi încântă pe cultivatori; apoi se usucă, o vezi îngălbenită, apoi devine fărâme. Iar în Viața de Apoi este pedeapsă aspră, precum și iertare de la Allah și mulțumire. Viața acestei lumi nu este decât o desfătare amăgitoare.”

Coranul, 57:20

Versetele cu acest înțeles sunt numeroase. Două lucruri îl ajută pe rob să înțeleagă adevărata natură a lumii, să nu se lege de ea și să caute ceea ce este la Allah și lăcașul Vieții de Apoi: **primul**, să privească lumea, cât de repede trece, piere și se stinge și faptul că el o va părăsi, mai devreme sau mai târziu; **al doilea**, să privească Viața de Apoi: ea vine curând, este lăcașul statornic și este mai bună și mai durabilă. Dacă robul cugetă la acestea, trage un folos nespus de mare.

3. Tovarășii răi

S-a transmis autentic de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — avertizarea împotriva tovarășului rău și a celui corupt: „Omul urmează religia prietenului său apropiat; fiecare dintre voi să ia seama pe cine își alege ca prieten.”23 De aceea, credinciosul nu trebuie să se însoțească decât cu acela a cărui tovărășie îi aduce bine și folos în religia sa și trebuie să se ferească să se amestece cu oricine.

Al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ — Allah să aibă milă de el — spunea: „Credinciosul nu poate să stea cu oricine dorește.”24

Sufyān — Allah să aibă milă de el — spunea: „Nimic nu are un efect mai puternic asupra stricării sau îndreptării unui om decât un tovarăș.”25

ʿAbd Allah ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — spunea: „Judecați oamenii după prietenii lor apropiați, fiindcă omul se împrietenește numai cu cel care îi place.”26

Tovărășia nelegiuiților și a oamenilor răi este una dintre cele mai mari cauze ale micșorării și slăbirii credinței; poate duce chiar la stingerea și dispariția ei, după măsura răului acelor oameni și după apropierea de ei.

Printre lucrurile apărute în vremea noastră, care intră în judecata privitoare la tovarăș și sunt chiar mai grave, se află șederea în fața canalelor prin satelit și a site-urilor deviante de pe internet. Prin acestea, dușmanii religiei au reușit să pătrundă în locuințe și case, purtând ispitele și otrăvurile lor și răspândind viciile, josniciile și desfrâul lor, după ce, înainte, nu puteau ajunge la gândurile tinerilor și la mințile copiilor.

Este cu adevărat dureros că, printre fiii și fiicele musulmanilor, sunt unii care petrec ore îndelungate înaintea acestor ecrane distrugătoare: îi ascultă cu urechile, îi privesc cu ochii și se îndreaptă cu inimile spre ceea ce li se prezintă. Cu trecerea zilelor, ideile rele se strecoară în ei, principiile distructive prind rădăcini, mințile și gândurile sunt invadate, iar răul și stricăciunea sporesc.

Musulmanul are datoria să se păzească pe sine și să-și păzească familia de uneltele distrugerii și de căile răului. Lucrul este foarte primejdios. Allah este Păzitorul, iar cel care se ține strâns de Allah este călăuzit pe o cale dreaptă.

اللَّهُمَّ أَصْلِحْ لَنَا دِينَنَا الَّذِي هُوَ عِصْمَةُ أَمْرِنَا، وَأَصْلِحْ لَنَا دُنْيَانَا الَّتِي فِيهَا مَعَاشُنَا، وَأَصْلِحْ لَنَا آخِرَتَنَا الَّتِي إِلَيْهَا مَعَادُنَا، وَاجْعَلِ الْحَيَاةَ زِيَادَةً لَنَا فِي كُلِّ خَيْرٍ، وَالْمَوْتَ رَاحَةً لَنَا مِنْ كُلِّ شَرٍّ

O, Allah, îndreaptă-ne religia, care este ocrotirea treburilor noastre; îndreaptă-ne viața de aici, în care ne este traiul; îndreaptă-ne Viața de Apoi, spre care este întoarcerea noastră! Fă ca viața să ne sporească orice bine, iar moartea să ne fie odihnă de orice rău!

Ruga de încheiere a autorului

Îl rog pe Allah, Binecuvântat și Preaînalt, să ne întărească și să ne sporească credința, să o reînnoiască în inimile noastre și să ne facă oameni care călăuzesc și sunt bine călăuziți. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei și companionilor săi.

Notele originale

  1. Relatat de al-Buḫārī, nr. 66, și Muslim, în Ṣaḥīḥ, nr. 2176.

  2. Relatat de Muslim, în Ṣaḥīḥ, Cartea credinței, nr. 126.

  3. Relatat de at-Tirmiḏī, nr. 3334. Al-Albānī l-a considerat bun în at-Tarġīb, nr. 2469.

  4. Această cuvântare a fost relatată de at-Tirmiḏī, în Jāmiʿ, nr. 1105, și de alții. Originea ei se află în Muslim, nr. 868. Al-Albānī a declarat-o autentică în lucrarea sa Ḫuṭbat al-ḥāja.

  5. Relatat de at-Tirmiḏī, în Jāmiʿ, nr. 3392, și de alții. Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Kalim aṭ-ṭayyib, nr. 22.

  6. At-Tibyān fī aqsām al-Qurʾān, p. 419.

  7. Relatat de Abū Dāwūd, nr. 4833. Al-Albānī l-a considerat bun în aṣ-Ṣaḥīḥa, nr. 927.

  8. Relatat de Ibn Baṭṭa, în al-Ibāna, 2/481.

  9. Relatat de Ibn Baṭṭa, în al-Ibāna, 2/478.

  10. Aceeași sursă, 2/439.

Despre ediție și verificarea textului

Textul integral păstrează pasajele, citatele, referințele și notele manuscrisului românesc aprobat. Text integral în română, cu citatele arabe prezente în manuscrisul aprobat. Căutarea și acțiunile de studiu sunt instrumente ale acestei ediții digitale.

Textul și notele reproduc ediția PDF publicată.

Text arab coranic: Tanzil Project, text Uthmani v1.1, © 2007–2026 Tanzil Project, licența Creative Commons Attribution 3.0 (CC BY 3.0), https://tanzil.net. Textul arab este reprodus fără modificări; fragmentele sunt indicate în referințe.