Pomenirea lui Allah și îndepărtarea grijii

Într-un alt hadith măreț, relatat de imamul Aḥmad în Musnad și de alții de la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Profetul ﷺ a spus:

Poate că am auzit-o de mai multe ori, ne-a fost amintită în unele predici și lecții și am citit-o în unele cărți. Dar poate că unii dintre noi nu am învățat-o, nici în privința memorării, nici în privința înțelegerii, nici în privința rostirii ei când ne atinge grija. Sunt trei feluri de neglijare: omul neglijează să o memoreze, să o citească și să o repete; ori o memorează, dar neglijează să-i înțeleagă înțelesul și să se oprească asupra semnificației ei; ori neglijează să o rostească: îl ating grija și apăsarea, se ocupă cu multe lucruri, dar această rugă binecuvântată nu-i trece prin minte.

Trebuie să ne cercetăm pentru toate acestea și să luptăm cu noi înșine pentru a le îndrepta. Este o rugă binecuvântată. Profetul ﷺ ne-a înștiințat că oricărui rob atins de grijă ori apăsare, care o rostește, Allah îi îndepărtează grija și apăsarea și le înlocuiește cu bucurie, iar într-o altă relatare: cu izbăvire. Apăsarea care acoperă și rănește inima se schimbă, după rugă, în bucurie și ușurare, iar apoi vine de la Allah izbăvirea de lucrul care l-a îndurerat. Cel care ne-a arătat aceasta, ne-a înștiințat și ne-a călăuzit spre ea este cel adevărat și crezut, care nu vorbește după poftă. Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui! Pe Allah, aceste cuvinte sunt adevăr și aduc izbăvire de griji și vindecare a apăsărilor, aduc bucurie și înlătură tristețea, așa cum ne-a vestit Trimisul nostru ﷺ.

Pentru această rugă avem nevoie de trei lucruri, pe care le-am amintit: **întâi**, să o memorăm; **al doilea**, să-i înțelegem înțelesul; **al treilea**, să o păstrăm și să o rostim când pe unul dintre noi îl atinge grija ori apăsarea. Cugetând la ea, descoperim patru temelii de care avem nevoie pentru tratarea grijilor și apăsărilor. Trebuie să cugetăm la ele și să căutăm să le înțelegem când rostim ruga.

Prima temelie: închinarea față de Allah

Dacă dorești ca grijile tale să dispară, împlinește închinarea față de Allah. Privește cum o împlinești în această rugă. Încă de la început spui: „O, Allah, eu sunt robul Tău, fiul robului Tău și fiul roabei Tale.” „Eu sunt robul Tău” înseamnă: Îți sunt închinător; Te ador, Te chem, nădăjduiesc în Tine, Îți cer, mă sprijin pe Tine și caut refugiu la Tine. Expresia poate însemna și: sunt robul Tău, supus Ție și smerit înaintea Ta; Tu m-ai creat, m-ai adus la existență din neființă, m-ai creat după ce nu eram și Tu îmi rânduiești treburile.

„Fiul robului Tău și fiul roabei Tale”: eu sunt robul Tău; tatăl meu, tatăl lui și toți până la Adam sunt robii Tăi. Tu i-ai creat. Mama mea, mama ei și toate până la Ḥawwāʾ sunt roabele Tale; Tu le-ai adus la existență. Eu sunt robul Tău și închinătorul Tău: la Tine caut refugiu, pe Tine Te chem, pe Tine mă sprijin și Ție Îți încredințez treburile. Aceasta este prima temelie: împlinirea închinării față de Allah.

A doua temelie: credința în hotărârea și predestinarea lui Allah

Ceea ce Allah voiește se întâmplă, iar ceea ce El nu voiește nu se întâmplă. De aceea spune ruga: „Fruntea mea este în mâna Ta; hotărârea Ta se împlinește asupra mea, iar judecata Ta față de mine este dreaptă.” Aici se află credința în hotărârea și predestinarea lui Allah: toate lucrurile sunt prin hotărârea și predestinarea Lui. „Fruntea mea este în mâna Ta”: nāṣiya este partea din față a capului. Fruntea fiecărui om este în mâna lui Allah; El o cârmuiește cum voiește și hotărăște asupra ei ceea ce dorește.

Frunțile robilor sunt în mâna lui Allah: El îi îndreaptă cum voiește și hotărăște asupra lor ceea ce dorește. Îl aduce pe unul la viață și îl ia pe altul în moarte; îl îmbogățește pe unul și îl sărăcește pe altul; îl înalță pe unul și îl umilește pe altul; îl îmbolnăvește pe unul și îl vindecă pe altul.

Hotărârea Îi aparține lui Allah de la început până la sfârșit. Orice lucru se petrece prin hotărârea Lui: ceea ce Allah voiește se întâmplă, iar ceea ce El nu voiește nu se întâmplă. De aceea unul dintre cele mai mari mijloace de a trata grija și apăsarea este credința în hotărârea și predestinarea lui Allah. Allah Preaînaltul spune:

Unul dintre înaintași a spus: „Este robul credincios pe care îl atinge nenorocirea; el știe că este de la Allah, așa că se mulțumește și se supune.”

Credința în predestinare are un efect binecuvântat asupra robului: îi odihnește inima și îi liniștește sufletul. De aceea Profetul ﷺ a spus:

„Minunată este starea credinciosului! Toată starea lui este bine, iar aceasta nu este pentru nimeni în afară de credincios. Dacă îl atinge bucuria, el mulțumește și aceasta este bine pentru el; dacă îl atinge necazul, rabdă și aceasta este bine pentru el.”⁸

În bucurie, credinciosul știe că aceasta este o binefacere de la Allah și Îl laudă pentru ea. În necaz, știe că nenorocirea a venit prin hotărârea lui Allah și că ceea ce Allah voiește se întâmplă, iar ceea ce El nu voiește nu se întâmplă, așa că rabdă. Prin binefacere dobândește răsplata celor mulțumitori, iar prin nenorocire răsplata celor răbdători. Aceasta nu este decât pentru credincios.

A treia temelie: credința în numele și atributele lui Allah

A treia temelie este credința în numele și atributele lui Allah și apropierea de El, în rugă, prin ele. De aceea Profetul ﷺ a spus: „Te rog prin fiecare nume care Îți aparține, cu care Te-ai numit pe Tine, pe care l-ai coborât în Cartea Ta, pe care l-ai învățat vreuneia dintre făpturile Tale sau pe care l-ai păstrat numai pentru Tine în cunoașterea nevăzutului.” Cunoașterea numelor și a atributelor lui Allah, arătate în Carte și în Sunna, și rugarea Lui prin ele sunt dintre cele mai mărețe mijloace prin care grijile se risipesc și apăsările sunt îndepărtate. Allah Preaînaltul spune:

Allah Preaînaltul mai spune:

A te ruga lui Allah prin numele și atributele Sale este cea mai măreață cale de apropiere de El. Aceasta intră în înțelesul cuvintelor lui Allah:

Adică: căutați apropierea de El prin ceea ce Îl mulțumește. Între lucrurile care Îl mulțumesc pe Allah se află rugarea robilor Săi prin numele Sale. De aceea Profetul ﷺ se ruga lui Allah prin numele Sale. În ruga sa spunea: „O, Allah, prin cunoașterea Ta a nevăzutului și prin puterea Ta asupra făpturilor...” Se ruga lui Allah prin cunoașterea Sa și se ruga Lui prin puterea Sa:

În Coran se află:

Este rugarea lui Allah prin îndurarea Sa. Iar în ruga de istikhāra se spune:

Este rugarea lui Allah prin cunoașterea și puterea Sa. Musulmanul se roagă astfel lui Allah prin numele și atributele Sale. Aici însă se află o rugare generală, cuprinzătoare, prin toate numele lui Allah: cele pe care le cunoaștem și cele pe care nu le cunoaștem. Hadithul ne arată că există nume frumoase ale lui Allah pe care El le-a păstrat numai pentru Sine în cunoașterea nevăzutului: nu le-a coborât în Cartea Sa și nu le-a învățat vreuneia dintre făpturile Sale. În marele hadith despre mijlocire, când Profetul ﷺ mijlocește pentru făpturi, pentru ca Allah să îngăduie judecarea lor, el spune:

„Pornesc, vin sub Tron și cad în prosternare înaintea Stăpânului meu. Apoi Allah îmi deschide și mă inspiră cu laude și cuvinte frumoase de preamărire a Lui pe care nu le-a deschis nimănui înaintea mea.”¹⁰

Există, așadar, nume ale lui Allah pe care El le-a păstrat numai pentru Sine în cunoașterea nevăzutului. Această rugă cuprinde rugarea lui Allah prin fiecare nume care Îi aparține: cu care S-a numit pe Sine, pe care l-a coborât în Cartea Sa, pe care l-a învățat vreuneia dintre făpturile Sale sau pe care l-a păstrat numai pentru Sine în cunoașterea nevăzutului. Aici se află și dovada că a-L cunoaște pe Allah, a-I cunoaște numele și atributele este dintre cele mai mărețe lucruri prin care se dobândește fericirea în această lume și în Viața de Apoi. Allah Preaînaltul spune:

Cu cât omul Îl cunoaște mai mult pe Allah, numele și atributele Sale, cu atât Îl mărește mai mult, se îndreaptă mai mult spre El și se depărtează mai mult de neascultare. Unul dintre înaintași a spus: „Cine Îl cunoaște mai bine pe Allah se teme mai mult de El, caută mai mult închinarea înaintea Lui și se depărtează mai mult de neascultarea Lui.” Cu cât cunoașterea ta despre Allah sporește, cu atât binele din tine sporește.

A patra temelie: grija față de Coran, prin citire, cugetare și împlinire

Grijile și apăsările nu s-au înmulțit și răspândit între noi decât fiindcă ne-am îndepărtat de Coran. Dacă ne-am ține strâns de Coran și am fi aproape de el, recitându-l așa cum se cuvine, am fi cei mai fericiți oameni. Allah Preaînaltul spune:

Coranul este vindecare, leac, călăuzire, îndemn și amintire pentru cei care iau aminte. Vezi cum omul, când îl dor anumite lucruri, ia Cartea lui Allah și citește cugetând. După numai câteva clipe își simte pieptul larg, liniștea îi acoperă inima și apropierea de Allah i-o umple. Ajunge chiar să creadă că nu are nicio problemă, deși are multe. Însă liniștea care îl cuprinde pe însoțitorul Coranului și pacea care coboară asupra lui îi aduc această stare, mai ales dacă el cugetă la Coran. Profetul ﷺ spune:

„Niciun grup nu se adună într-o casă dintre casele lui Allah, recitând Cartea lui Allah și studiind-o împreună, fără ca liniștea să coboare asupra lor, îndurarea să-i cuprindă, îngerii să-i înconjoare și Allah să-i pomenească între cei aflați la El.”¹¹

Coranul este vindecare. Însă a căuta vindecare prin el nu înseamnă ca unul dintre noi să cumpere un exemplar, să-l așeze pe un raft ori în partea din față a mașinii, în timp ce părăsește Cartea lui Allah: nu o citește, nu cugetă la ea și nu luptă cu sine pentru a o împlini. Aceasta nu este căutarea vindecării prin Coran. Vindecarea prin Coran se caută prin trei lucruri: **citirea lui, cugetarea la el și împlinirea lui**.

„O recită așa cum se cuvine” înseamnă că o citesc, îi înțeleg sensul și împlinesc ceea ce cere. Împlinirea face parte din tilāwa. Recitarea Coranului nu înseamnă numai citirea lui: ea trebuie să cuprindă împlinirea sa. Se spune în arabă talā fulānun fulānan, adică „cutare l-a urmat pe cutare”; tot astfel, Coranul trebuie urmat în fapte. Grija față de Coran prin citire, cugetare și împlinire este temelia fericirii, a izbânzii și a îndepărtării grijilor și apăsărilor.

De aceea ruga se încheie: „Fă Coranul cel măreț primăvara inimii mele, lumina pieptului meu, îndepărtarea tristeții mele și risipirea grijii și apăsării mele.” Dacă acesta este locul Coranului în inima și în pieptul tău — lumina pieptului, primăvara inimii, îndepărtarea tristeții și risipirea grijii și apăsării — mai găsesc grijile și apăsările o cale spre inima ta? Mai găsesc o intrare în pieptul și în sufletul tău? Nu, pe Allah! Inima este plină de bine. Inimile sunt vase: dacă îți umpli inima cu pomenire, cu Coran și cu amintirea măreției lui Allah, nu mai rămâne loc pentru aceste lucruri. Dar dacă în ea slăbesc credința, pomenirea și legătura cu Allah, ele găsesc o cale de intrare.

„Fă Coranul cel măreț primăvara inimii mele și lumina pieptului meu.” Când a pomenit inima, a pomenit primăvara; când a pomenit pieptul, a pomenit lumina, fiindcă lumina se răsfrânge asupra a ceea ce se află înăuntru. Primăvara este aici apa care ajunge la plantă, o hrănește și face să se răspândească în ea binele. Când Coranul intră în inima ta, ea devine asemenea primăverii: în ea cresc flori, grădini și roade cum nu sunt altele mai plăcute, mai nobile și mai frumoase. Dacă pieptul tău strălucește de lumină, întreaga ta viață devine lumină și strălucire.

„Și îndepărtarea tristeții mele”: adică să-mi risipească și să-mi înlăture tristețea, fără să mai rămână nimic din ea, prin Coran și căutarea vindecării prin Coran. „Allah îi îndepărtează grija și tristețea și le înlocuiește cu bucurie.” Acesta este rodul.

Aceasta este o aducere-aminte despre aceste pomeniri binecuvântate și rugi mărețe. Mă îndemn pe mine și îi îndemn pe frații mei la teama de Allah și la păstrarea pomenirilor și rugilor transmise de la Profet ﷺ: să le învățăm, să le studiem, să le repetăm și să le împlinim. Îl rog pe Allah, prin numele Sale cele mai frumoase și atributele Sale cele mai înalte, să ne risipească tuturor grijile, să ne ușureze strâmtorările, să ne îndrepte întreaga stare, să nu ne lase în seama noastră nici cât o clipire de ochi și să ne călăuzească pe toți pe calea dreaptă. Allah Preaînaltul știe cel mai bine. Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.