Pelerinajul și smerita supunere față de Allah

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Toată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor! Allah să-i dăruiască binecuvântări și pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi.

Așadar:

Pelerinajul la Casa cea Sfântă a lui Allah este unul dintre marii stâlpi ai Islamului. El este socotit o școală măreață, plină de îndemnuri pătrunzătoare și de lecții folositoare. Pelerinul căruia i se dă izbândă, dacă se străduiește să îl împlinească și să îl desăvârșească, va dobândi, prin împlinirea acestei mari adorări, numeroase foloase și învățăminte, după cum Allah, Mărețul, a spus:

Vestește oamenilor pelerinajul: ei vor veni la tine pe jos și pe orice cămilă slăbită, venind pe orice drum îndepărtat, ca să aibă parte de foloase pentru ei.

Aceasta este o poruncă a lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, către Trimisul Său Ibrāhīm, prietenul apropiat al lui Allah, pacea fie asupra lui, să vestească și să le facă oamenilor cunoscut pelerinajul și să îi cheme la el, pentru ca ei să aibă parte de multele și feluritele foloase ale pelerinajului, atât pentru religie, cât și pentru viața lumească.

**Între aceste foloase se află iertarea tuturor păcatelor**, potrivit cuvintelor Trimisului lui Allah ﷺ: „Cel care face pelerinajul pentru Allah, fără vorbe și fapte de desfrâu și fără nelegiuire, se întoarce asemenea zilei în care l-a născut mama sa.”¹

**Între foloasele sale se află și dobândirea Paradisului**, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Pelerinajul primit nu are altă răsplată decât Paradisul.”²

**Între foloasele sale se află eliberarea din Foc.** Profetul ﷺ a spus: „Nu există nicio zi în care Allah să elibereze din Foc mai mulți robi decât în ziua de ʿArafah. El Se apropie, apoi Se laudă cu ei înaintea îngerilor...”³

**Între foloasele sale se află și faptul că este o cauză a îmbelșugării mijloacelor de trai și a îndepărtării sărăciei.** De la Profet ﷺ s-au transmis în mod autentic cuvintele: „Faceți pelerinajul și ʿumrah unul după altul, căci ele îndepărtează sărăcia și păcatele așa cum foalele îndepărtează zgura fierului, a aurului și a argintului.”⁴

Acestea sunt câteva dintre marile foloase care aduc îndreptare, izbândă și reușită religiei robului, credinței sale și inimii sale.

Cel pe care Allah, Cel Atotputernic și Măreț, l-a cinstit cu împlinirea pelerinajului trebuie, așadar, să își pregătească sufletul pentru a avea parte de aceste foloase și a le dobândi și să se străduiască să își împlinească și să își desăvârșească pelerinajul. Astfel, se va întoarce din pelerinaj dobândind și câștigând multe dintre marile sale roade, care vor avea asupra lui o puternică înrâurire lăudabilă în viață și după moarte: binecuvântare, înălțare și un rang înalt, punând în practică spusele Preaînaltului:

Ca să aibă parte de foloase pentru ei.

**Între marile foloase și binecuvântări ale pelerinajului pentru îndreptarea și statornicia inimilor**, pe lângă cele amintite, se află smerita lor supunere față de Allah. Rânduielile sacre pe care Allah le-a așezat în el lucrează asupra inimilor, aducând smerită supunere, modestie, umilință și zdrobire:

Așa este! Iar cel care cinstește rânduielile sacre ale lui Allah o face din evlavia inimilor.

Aceasta este arătată și de faptul că însușirile celor smerit supuși și buna lor vestire se află în mijlocul versetelor despre pelerinaj din sura al-Ḥajj, în cuvintele Sale, Mărețul:

Fiecărei comunități i-am rânduit o jertfă, ca oamenii să pomenească numele lui Allah asupra vitelor cu care El i-a înzestrat. Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic; Lui supuneți-vă! Dă-le vestea bună celor smerit supuși, ale căror inimi se cutremură când este pomenit Allah, care rabdă ceea ce îi lovește, care împlinesc rugăciunea și cheltuiesc din ceea ce le-am dăruit. Iar cămilele de jertfă le-am făcut pentru voi dintre rânduielile sacre ale lui Allah; în ele aveți bine. Pomeniți numele lui Allah asupra lor când stau în picioare, aliniate. Când cad pe o parte, mâncați din ele și hrăniți-l pe cel mulțumit, care nu cere, și pe cel care cere. Astfel vi le-am supus, pentru ca voi să fiți mulțumitori. La Allah nu ajung nici carnea, nici sângele lor, ci la El ajunge evlavia voastră. Astfel vi le-a supus, ca să Îl preamăriți pe Allah pentru că v-a călăuzit. Dă-le vestea bună făcătorilor de bine!

Cel care cugetă la contextul versetelor de mai sus găsește că Allah Preaînaltul, în timp ce le lămurește robilor Săi unele rânduieli ale ritualurilor din sura al-Ḥajj și înrâurirea lor asupra pelerinului, i-a poruncit Profetului Său ﷺ, în acest context, să le dea vestea bună celor smerit supuși dintre robii Săi, apoi le-a pomenit însușirile.

Ce înseamnă, așadar, smerita supunere — ikhbāt? Care sunt însușirile celor smerit supuși? Ce legătură are pomenirea lor în mijlocul versetelor despre ritualurile pelerinajului? Și care este marea veste bună pe care Allah, Mărețul, le-a pregătit-o?⁵