الشريعة الإسلامية ومحاسنها وضرورة البشر إليها

Laudă numai lui Allah! Binecuvântarea și pacea fie asupra celui după care nu mai este niciun profet, asupra familiei și a companionilor săi. Acestea fiind spuse:

Prelegerile de învățătură se numără printre cele mai bune mijloace de a lămuri adevărurile, de a arăta frumusețile subiectului despre care se vorbește și de a-l explica într-o anumită măsură. De aceea am socotit ca tema prelegerii mele din această seară să fie: «Legea islamică: frumusețile ei și nevoia omenirii de ea».

Am ales acest subiect datorită marii sale însemnătăți, după cum este limpede. Cercetarea Legii islamice, a frumuseților ei, a foloaselor pe care le aduce, a grijii sale pentru robi și a nevoii de ea este un lucru măreț, de care avem mare trebuință. Înțelegerea și preocuparea pentru acestea sunt dintre cele mai importante lucruri. Din pricina însemnătății acestui subiect, a rangului său înalt și a nevoii stăruitoare de mai multă înțelegere și pricepere în această privință, am socotit să fie tema prelegerii. Le este astfel limpede fraților care mă ascultă că această prelegere are două părți:

Voi vorbi, dacă voiește Allah, despre amândouă.

Cuvânt de început

Cât privește prima parte, referitoare la Legea islamică și frumusețile ei, musulmanii și oricine are chiar și puțină cunoaștere despre cele petrecute în vremurile trecute știu că Allah, Preaînaltul, i-a trimis pe toți mesagerii — binecuvântarea și pacea fie asupra lor — cu religia Islamului, de la primul dintre ei, Nūḥ, până la ultimul, Muḥammad. Chiar și tatăl nostru Adam — pacea fie asupra lui — a urmat Islamul, la fel generațiile de după el, până când a apărut politeismul în neamul lui Nūḥ. Toți aceștia au urmat Islamul, așa cum a spus Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său. Apoi politeismul a apărut în neamul lui Nūḥ, prin adorarea oamenilor evlavioși Wadd, Suwāʿ, Yaghūth, Yaʿūq și Nasr. Allah l-a trimis pe Nūḥ — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — la neamul său după ce politeismul se ivise printre ei. El a fost primul trimis către locuitorii pământului, așa cum arată hadithurile autentice de la Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.

Pe toți trimișii, de la primul până la ultimul, Allah i-a trimis cu religia Islamului. Allah, Atotputernicul și Preamăritul, spune:

El a arătat astfel că religia la El este Islamul și că nu există la El altă religie.

Allah a întărit aceasta prin alt verset, spunând:

A arătat că toate căile sunt închise în afară de această cale, Islamul. A lămurit că Islamul este religia în care este primit cel care vine pe calea ei, iar cel care vine pe altă cale nu este primit. El spune:

Prin Trimisul Său Muḥammad — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — El i S-a adresat acestei comunități, vestindu-i că i-a desăvârșit religia, a împlinit binefacerea asupra ei și i-a ales Islamul ca religie. Aceasta dovedește că Islamul este religia lui Muḥammad și religia acestei comunități, așa cum este religia profeților de dinainte și a tuturor trimișilor — binecuvântarea și pacea fie asupra lor.

Allah a întărit aceasta și prin cuvintele Sale:

El i S-a adresat acestei comunități, arătând că i-a legiuit din religie ceea ce îi poruncise lui Nūḥ.

Cuvintele «ceea ce ți-am revelat ție» înseamnă: ție, Muḥammad — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Allah i-a legiuit acestei comunități ceea ce îi poruncise lui Nūḥ: împlinirea Islamului, statornicia în el și unirea asupra lui, precum și ceea ce i-a revelat lui Muḥammad despre statornicia și unirea în religie. Allah spune:

Înțelegem astfel că Allah ne-a legiuit ceea ce le-a legiuit profeților și trimișilor din vechime:

Allah a arătat că Ibrāhīm le-a poruncit urmașilor săi Islamul și că Yaʿqūb le-a poruncit fiilor săi același lucru. A amintit și despre Nūḥ ceea ce arată aceasta. În Sūrat Yūnus, în relatarea despre Nūḥ, Allah spune că el i-a zis neamului său:

Din aceste versete și din altele cu același înțeles aflăm că Islamul este religia tuturor profeților și a tuturor trimișilor — binecuvântarea și pacea fie asupra lor. Este cu adevărat religia lui Allah, Care nu are altă religie și nu primește de la nimeni alta. Este religia pe care le-a poruncit trimișilor să o împlinească. Esența ei este recunoașterea unicității lui Allah în stăpânirea, rânduirea și faptele Sale, în adorarea Sa și în numele și atributele Sale; supunerea față de porunca Sa, primirea Legii Sale, chemarea la calea Sa, statornicia în acestea, unirea asupra lor și evitarea dezbinării. Aceasta este religia pe care ni s-a poruncit să o împlinim și a cărei împlinire Allah le-a poruncit-o trimișilor și celor de după ei. El spune:

Împlinirea religiei înseamnă primirea ei, ținerea de ea, arătarea ei, chemarea la ea, urmarea căii ei și statornicia în ea, precum și unirea asupra ei prin cuvânt, faptă și credință, fără dezbinare. Prin aceasta musulmanii se unesc în cuvânt și în rânduri, li se întărește puterea și vrăjmașul lor se teme de ei.

Așa au fost toți trimișii: li s-a poruncit să împlinească religia și să nu se dezbine în privința ei. Oricărui om cu minte îi este limpede că împlinirea religiei, unirea asupra ei și evitarea dezbinării îi întăresc pe musulmani, le dau puterea de a-și primi drepturile de la vrăjmași și de a li se face dreptate față de ei. Totodată, vrăjmașii se tem de ei, văzându-le unirea, coeziunea, împlinirea religiei, colaborarea și îndemnarea reciprocă în această privință. Unirea, coeziunea și cooperarea sinceră asupra adevărului sunt, fără îndoială, pentru orice comunitate, taina reușitei și calea izbânzii și a cinstei în această lume și în Viața de Apoi.

Înțelegem din acestea că toți trimișii au fost trimiși cu Islamul, toți au chemat la Islam, religia tuturor este Islamul și tuturor li s-a poruncit să îl împlinească. Împlinirea lui înseamnă, după cum am arătat, să îl facă oamenilor cunoscut, să îi cheme la el, să rămână statornici în el prin cunoaștere, faptă și credință și să fie uniți asupra lui. Aceasta se face prin credința în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și în destin, cu binele și răul său, prin primirea cu acceptare a celor aduse de Trimisul cel demn de încredere, punerea lor în practică, unirea asupra lor și ferirea de neînțelegere și dezbinare. Astfel se înmulțesc cei care intră în religie, o prețuiesc și îi cinstesc pe cei care cheamă la ea. Înțeleg că este potrivită oricărei epoci și că este religia adevărată: cine se ține de ea izbândește, reușește și dobândește cinste, demnitate, unire, putere și coeziune cu frații săi.

Religia lui Nūḥ, a lui Hūd, a lui Ṣāliḥ și a profeților care au venit după ei este Islamul, ca doctrină și ca lege.

Credința în Allah și în Trimisul Său trimis în fiecare epocă, pentru neamul la care a fost trimis, reprezintă Islamul acelui neam: credința în ceea ce a adus trimisul lor, recunoașterea unicității Domnului lor, supunerea față de Lege și unirea asupra ei prin vorbe, fapte și credință. Însă fiecare profet și fiecare trimis are o lege, așa cum spune Allah:

Aceasta deoarece împrejurările oamenilor, starea lor, puterea de a purta îndatoririle și înțelegerea scopului se deosebesc mult. Mințile oamenilor nu sunt la același nivel în toate epocile și nici împrejurările, stările și puterile lor nu sunt aceleași.

Allah, Preaînaltul, cunoaște starea robilor, întinderea puterii lor și măsura în care primesc adevărul, precum și adevărata stare a minților lor. El îi trimite pe mesageri în fiecare epocă și la fiecare neam cu ceea ce se potrivește timpului și comunității respective, căci aceasta se cuvine înțelepciunii, științei, milei și binefacerii Sale. Neamul lui Nūḥ nu era asemenea comunității lui Mūsā, de pildă, în privința rațiunii, a puterii de a purta și a primirii celor aduse de trimis. Între oameni există mari deosebiri în epocile, mințile, limbile, obiceiurile și celelalte împrejurări ale lor. A fost astfel din înțelepciunea lui Allah ca legile, adică rânduielile, să fie felurite și diferite. Temelia însă este una: adorarea lui Allah, recunoașterea unicității Sale, credința în El, în trimișii Săi, în îngerii Săi, în Ziua de Apoi, în Cărți și în destin; credința în împlinirea religiei și unirea asupra ei, împlinirea Legii și ascultarea de trimis în ceea ce a adus. În acestea toți trimișii sunt de acord. Acestea sunt principiile asupra cărora s-au unit și la care au chemat. Allah spune:

Aceasta este chemarea tuturor: îi cheamă pe oameni să Îl adore pe Allah, să se îndrepte spre El și să Îi închine numai Lui adorarea, fără nimeni altcineva, în toate: rugăciune, post și celelalte. Allah spune:

Allah, Atotputernicul și Preamăritul, spune:

Înțelegem astfel că trimișii au venit cu acestea și că noi trebuie să credem în ele, să le primim și să nu facem deosebire între trimiși în aceste privințe. Allah spune:

Legile au fost diferite și felurite potrivit înțelepciunii lui Allah și cunoașterii Sale despre starea robilor, despre împrejurările neamurilor cărora le-au fost trimiși mesagerii, despre starea și rațiunea lor și despre puterea de a purta legile și îndatoririle. Astfel, un lucru poate fi obligatoriu într-o lege fără să fie obligatoriu în alta ori poate fi interzis într-o lege fără să fie interzis în alta. Acestea se întemeiază pe o înțelepciune desăvârșită și pe mari taine cerute de înțelepciunea, știința și puterea lui Allah și de deplinătatea binefacerii și dărniciei Sale.

În unele legi poate exista o anumită asprime, poveri și constrângeri, din pricina unor înțelepciuni și taine care le cer. Una dintre cauze poate fi neascultarea comunității la care a fost trimis mesagerul, îndrăzneala ei față de Allah și nepăsarea față de poruncile și opreliștile Sale. Din aceste pricini, rânduielile devin mai aspre pentru ei. Allah spune:

Allah a arătat că le-a interzis evreilor dintre fiii lui Israel lucruri bune care le fuseseră îngăduite, din pricina faptelor lor rele.

Profetul nostru Muḥammad — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — este ultimul dintre toți profeții și trimișii. De aceea Legea sa este cea mai desăvârșită și mai deplină dintre legi: ea este Legea care le încheie pe celelalte și Legea pentru întreaga comunitate până în Ziua Judecății. Întrucât el este pecetea profeților și trimis tuturor oamenilor și djinnilor, înțelepciunea lui Allah a cerut ca Legea lui să fie cea mai cuprinzătoare, mai desăvârșită și mai deplină, adunând binele robilor în viața de aici și în Viața de Apoi. El este pecetea profeților și a trimișilor, așa cum spune Allah:

Hadithurile care arată că el este pecetea profeților sunt transmise prin numeroase căi, mutawātir. Acesta este, laudă lui Allah, un lucru asupra căruia există consens și care este cunoscut în mod neîndoielnic ca parte a religiei Islamului.

Musulmanii au căzut de acord că acela care pretinde profeția după el este un necredincios mincinos. I se cere să se căiască; dacă se căiește, este primit, iar dacă nu, este executat ca necredincios. Tot prin consensul musulmanilor, Allah l-a trimis pe Muḥammad tuturor oamenilor. Versetele coranice și hadithurile profetice arată că el este Trimisul lui Allah pentru toți: arabi și nearabi, oameni cu pielea deschisă și oameni cu pielea închisă, djinni și oameni. El este Trimisul lui Allah pentru toți, din momentul trimiterii sale până la venirea Ceasului. Aceasta este arătată de cuvintele lui Allah:

Allah a legat călăuzirea de urmarea lui și de credința în el. Înțelegem astfel că, după ce Allah l-a trimis, nu există călăuzire și credință decât prin urmarea lui Muḥammad și prin mersul pe calea lui.

Allah i-a poruncit Profetului Său ﷺ să le spună oamenilor:

Înțelegem astfel că nu există cale către iubirea și iertarea lui Allah decât prin urmarea lui. Allah spune:

Adică tuturor oamenilor, fără deosebire.

El a înștiințat că este avertizor pentru lumi, adică pentru toți oamenii. S-a spus că este vorba despre Coran și s-a spus că este vorba despre Trimis; amândouă sunt adevărate. El este avertizor pentru lumi și Coranul este avertizor pentru lumi. Așadar, el și Cartea sa îi avertizează pe toți cei înzestrați cu rațiune și însărcinați cu îndatoriri dintre djinni și oameni.

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, Jābir, Allah să fie mulțumit de el, relatează că nobilul Profet — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

În Ṣaḥīḥ Muslim, de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, este relatat că Profetul a spus:

Că el este Trimisul lui Allah pentru toți reprezintă un lucru cunoscut în mod neîndoielnic din religia Islamului: pentru evrei, creștini, arabi, nearabi, toate neamurile fiilor lui Adam și toți djinnii. Cine răspunde chemării sale și merge pe calea sa are parte de salvare, fericire și bun sfârșit. Cine se abate de la calea sa are parte de eșec, regret și Foc. Allah spune:

Nobilul Profet — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Aceasta deoarece mesajul său este pentru toți, iar el este pecetea profeților. Din toate aceste motive, Legea lui este cea mai desăvârșită dintre legi și comunitatea lui este cea mai bună dintre comunități. Allah spune:

El a înștiințat că a desăvârșit religia acestei comunități. Fiecare dintre religiile de dinainte era deplină în raport cu trimisul care o aducea și cu neamul la care era trimis, o deplinătate potrivită împrejurărilor și stării lor. Cât despre această comunitate, i-a desăvârșit religia în toate privințele și a făcut-o potrivită tuturor împrejurărilor și stărilor ei: bogăție și sărăcie, război și pace, greutate și bunăstare, în toate ținuturile lumii și în toate vremurile până în Ziua Judecății.

Am dorit să amintesc puțin din frumusețile acestei Legi și din tainele sale mărețe. Cât privește cuprinderea tuturor, oricine are chiar și puțină cunoaștere știe că nimeni nu le poate înșira pe toate. Cum ar putea cineva număra virtuțile ei, când este Legea Celui Înțelept și Atoateștiutor, Care cunoaște toate cele trecute și toate cele viitoare până în Ziua Judecății, starea robilor și tainele legiuirii Sale? Pentru cel care caută cunoașterea este de ajuns să amintească o parte dintre frumusețile acestei Legi. Allah spune:

Allah a înștiințat că l-a așezat pe Profetul Său Muḥammad pe o lege în privința religiei, adică pe o cale limpede, clară și vădită a religiei drepte, Islamul. Apoi a spus: «Urmeaz-o!», adică ține-te de ea și rămâi statornic în ea. Este o poruncă pentru el și pentru întreaga comunitate. Porunca adresată lui ne este adresată și nouă, cu excepția celor pentru care există o dovadă că îi sunt rezervate numai lui.

Allah avertizează împotriva urmării poftelor oamenilor, iar oricine se împotrivește Legii este dintre cei care nu știu. A lămurit apoi că oamenii nu îl pot apăra deloc de Allah: dacă s-ar pleca spre ei și le-ar urma poftele — iar Allah îl păzește de aceasta —, nu l-ar putea apăra deloc. Totul este în mâna lui Allah, Care are putere asupra tuturor lucrurilor. Nimeni nu poate lipsi Trimisul Său de cinstea și biruința pe care Allah le-a voit pentru el.

Scopul este să se arate că sprijinul și întărirea sunt în mâna lui Allah, că El garantează sprijinirea, întărirea și transmiterea mesajului Trimisului Său și că oamenii, oricât de puternici și numeroși ar fi, nu l-ar putea apăra deloc de Allah. Nu există, așadar, niciun temei de a înclina spre ei și a le urma poftele. Acesta este un avertisment; altfel, Trimisul ﷺ este păzit de urmarea poftelor lor. Allah l-a apărat, l-a ocrotit, l-a protejat și l-a întărit. Scopul este însă învățarea și îndrumarea noastră: fericirea, salvarea, puterea, cinstea și siguranța se află în urmarea Legii, ținerea de ea, chemarea la ea și păstrarea ei.

În limba arabă, «șaria» înseamnă calea vădită și limpede care conduce la salvare. Acest cuvânt mai este folosit și pentru calea care duce la apă, deoarece aceasta duce la viață. Allah spune:

Legile aduse de profeți sunt căi vădite, limpezi și clare pentru cel care le cercetează. Pe cel care rămâne statornic în ele, le urmează și se ține de ele îl conduc spre salvare, fericire și o viață bună și demnă, în această lume și în Viața de Apoi. Legea Profetului nostru este cea mai bună și mai deplină dintre ele. Nu cuprinde poveri și constrângeri: Allah le-a îndepărtat de acest Profet și de comunitatea lui. Lui Allah I se cuvin lauda și recunoștința! Este o lege îngăduitoare, așa cum se spune în hadithul autentic:

Iar când i-a trimis pe Muʿādh și pe Abū Mūsā, Allah să fie mulțumit de ei, în Yemen, a spus:

Această Lege este, așadar, legea ușurării, a îngăduinței, a milei și a binefacerii, legea folosului precumpănitor și a grijii pentru tot ceea ce aduce robilor salvare, fericire și viață bună, în această lume și în Viața de Apoi.

Allah l-a trimis pe Profetul și imamul nostru Muḥammad cu o Lege deplină, care cuprinde binele apropiat și pe cel de mai târziu. Ea cheamă la orice bine, avertizează împotriva oricărui rău și îi îndrumă pe robi către cauzele fericirii și salvării în această viață și în Viața de Apoi. Ea rânduiește relațiile robilor cu Domnul lor și între ei într-un chip măreț și înțelept. Cel mai important și mai însemnat dintre acestea este grija acestei Legi mărețe și desăvârșite pentru îndreptarea lăuntrului, îndrumându-i pe robi spre ceea ce le îndreaptă inimile și îi statornicește în religie. Ea sădește în inimă un îndemn al credinței, care îi împinge spre bine și călăuzire și îi oprește de la cauzele pieirii și prăbușirii. Allah le-a poruncit oamenilor în Cartea Sa nobilă ceea ce îndreaptă inimile și lăuntrul, iar Legea a acordat acestei chestiuni cea mai mare atenție. În hadithurile autentice de la Trimisul lui Allah ﷺ se află despre aceasta ceea ce vindecă și este de ajuns.

Legea islamică și frumusețile ei

Cine cugetă la cele de mai sus înțelege ceea ce am urmărit în a doua parte a titlului prelegerii: oamenii au cea mai mare nevoie de această Lege, datorită marilor foloase pe care le cuprinde. Ea a avut în vedere binele robilor în viața de aici și în Viața de Apoi și le-a pregătit căile care duc la salvare și fericire. Allah a arătat în Cartea Sa că Legea Sa este o cale dreaptă, un drum limpede și o îndrumare dreaptă: cine rămâne statornic pe ea se salvează, iar cine se abate piere. Cine cugetă la aceasta așa cum se cuvine înțelege că această Lege este asemenea corabiei lui Nūḥ — pacea fie asupra lui: cine s-a urcat în ea s-a salvat, iar cine a rămas în urmă s-a înecat. Tot astfel este această Lege măreață: cine se ține de ea și rămâne statornic în ea se salvează, iar cine se abate piere. Nu există putere și nici tărie decât prin Allah!

Omului cu minte îi devine astfel limpede că toți robii au cea mai mare nevoie de această Lege, deoarece ea le rezolvă problemele, cuprinde rânduieli drepte și ține calea de mijloc între socialismul ateu, marxist și deviat și capitalismul abuziv și nedrept. Ea este cumpătată în toate. În economie se află între socialismul și materialismul ateilor, pe de o parte, și capitalismul abuziv, fără hotare, pe de alta. Este mijloc între două extreme și dreptate între două nedreptăți. Tot astfel este cumpătată în toate treburile sale: fără extremism prin exagerare și fără extremism prin neglijare, ci mijloc în tot. Această Lege măreață este cumpătată în cheltuire și în păstrarea banilor: nici exces și risipă, nici zgârcenie și strâmtorare, ci mijloc între acestea. Allah spune:

Iar despre însușirile robilor Celui Milostiv spune:

Cine cugetă la aceasta și se îngrijește de ea înțelege că Legea înseamnă religie și stat, Coran și sabie, adorare și bună purtare, jihād și fapte drepte, dărnicie, binefacere și ascultare de Allah și de Trimisul Său ﷺ, căință pentru trecut și lucrare pentru viitor. În ea se află tot binele; ea a adunat binele acestei lumi și al Vieții de Apoi. Nu este îngăduit ca religia noastră să fie despărțită de viața noastră lumească ori viața lumească de religie. Dimpotrivă, ele sunt strâns legate în această Lege. Allah spune:

Legea îi cârmuiește pe toți oamenii, conducători și ceilalți, persoane și grupuri. Toți trebuie să se afle sub judecata și autoritatea ei în orice lucru. Cine pretinde despărțirea religiei de stat, că religia își are locul în moschei și în case, iar statul poate face și judeca după cum dorește, a născocit o mare minciună împotriva lui Allah, a mințit despre Allah și despre Trimisul Său și a greșit în cel mai urât chip. Aceasta este necredință și rătăcire adâncă — căutăm adăpost la Allah de ea! Dimpotrivă, tuturor robilor li s-a poruncit să se supună hotărârilor și rânduielilor Legii în adorare și în celelalte privințe. Statul are datoria să aplice hotărârea Legii și să meargă sub autoritatea ei în toate acțiunile sale. Pe aceasta au mers nobilul Profet, companionii săi — Allah să fie mulțumit de ei și să îi mulțumească — și imamii Islamului de după ei, în toate lucrurile.

Allah a făcut această Lege duh, lumină și viață pentru oameni. Prin aceasta înțelegi cât de mare nevoie ai de ea și că toți oamenii au nevoie de ea, fiindcă ea este viața, lumina și calea dreaptă care duce la salvare, iar în afara ei se află întuneric, moarte și nefericire. Allah spune în Cartea Sa măreață:

El l-a numit mort pe cel ieșit de sub Lege și viu pe cel călăuzit la ea, l-a arătat în întuneric pe cel care o refuză și în izbândă și călăuzire pe cel căruia i-a dat reușita de a o urma. Allah spune:

El a făcut din răspunsul dat lui Allah și Trimisului Său viață, iar din lipsa răspunsului moarte. Înțelegem astfel că această Lege este viață și fericire pentru comunitate și că fără ea nu au nici viață, nici fericire.

El a făcut din ceea ce a adus Muḥammad un duh pentru robi, prin care ei au viață, și o lumină prin care dobândesc înțelegere, salvare și mers pe calea dreaptă. Această Lege este, așadar, duh pentru comunitate: prin ea are viață, dăinuire și biruință. Este și lumină prin care cunoaște mijloacele salvării și este călăuzită spre calea dreaptă. Calea dreaptă este drumul limpede: cine merge pe el ajunge la salvare, iar cine se abate piere.

El a arătat că aceluia care săvârșește fapte bune din credință Allah îi dă o viață bună și fericită. Aici este și arătarea faptului că viața necredincioșilor care s-au abătut de la Lege nu este bună, ci rea: plină de griji, necazuri, tristețe, probleme mari și multe încercări. Este o viață asemenea celei a animalelor, ai cărei oameni nu au altă grijă decât poftele și folosul lor imediat. Este de același fel cu viața animalelor, ba mai rea și mai rătăcită, fiindcă nu s-au folosit de mințile prin care au fost deosebiți de animale. Allah spune:

Aceasta este viața celui care s-a abătut de la Lege: o viață care, în realitate, seamănă cu moartea, fiindcă ei nu simt datoria și nu sunt conștienți de scopul pentru care au fost creați. Este, prin ea însăși, o viață asemenea celei a animalelor, întrucât animalul nu are altă grijă decât poftele și folosul imediat. La fel, necredinciosul care se întoarce de la Lege nu urmărește decât poftele și interesul imediat. De aceea Allah i-a asemănat pe oamenii credinței și ai călăuzirii cu cei care văd și aud, iar pe cei abătuți de la Lege cu orbul și surdul; pe cel căruia i s-a dat reușita de a urma Legea cu cel viu, iar pe cel care i se împotrivește cu cel mort. Înțelegem astfel, fraților, că această Lege este viața, fericirea și salvarea omenirii în această lume și în Viața de Apoi. Oamenii au cea mai mare nevoie să o primească, să o împlinească și să se țină de ea, fiindcă prin ea au viață, biruință, salvare și fericire în amândouă viețile. Ea cuprinde judecata după adevăr între ei și dreptatea făcută celui nedreptățit față de cel nedrept. De aceea este cea mai măreață și mai deplină Lege, iar oamenii au cea mai mare nevoie să o primească și să o împlinească. Nu există rezolvare a problemelor lor, fericire pentru ei sau salvare a musulmanilor din dezbinarea, neînțelegerea, slăbiciunea și umilința în care au ajuns astăzi decât prin întoarcerea la ea, ținerea de ea și urmarea învățăturilor și căii sale.

Îl rog pe Allah, Atotputernicul și Preamăritul, să ne dea tuturor reușită în a o înțelege și a o pune în practică și să ne călăuzească, pe noi și pe toți robii Săi, să ne ținem de ea, să mergem în lumina ei și să ne lăsăm călăuziți de lumina sa. El este Darnic și Generos. Îl rog și să îi îndrepte pe toți conducătorii musulmanilor, să le dea reușită în ținerea de această Lege, în punerea ei în practică, în judecarea după ea și în aplicarea ei în toate lucrurile și să ne apere, pe noi și pe ei, de sfătuitorii răi și de cei care cheamă la rătăcire. El are putere asupra tuturor lucrurilor. Binecuvântarea, pacea și binecuvântările sporite ale lui Allah fie asupra robului și Trimisului Său Muḥammad, a familiei, a companionilor săi și a celor care îi urmează în bine până în Ziua Judecății.

Pacea, mila și binecuvântările lui Allah fie asupra voastră

Nevoia omenirii de Legea islamică

Bibliografie

O prelegere despre unitatea mesajului trimișilor, temeliile Legii islamice, adorare, dreptate, relațiile dintre oameni și nevoia omenirii de călăuzire.