Legea islamică: frumusețile ei și nevoia omenirii de ea

Cine cugetă la cele de mai sus înțelege ceea ce am urmărit în a doua parte a titlului prelegerii: oamenii au cea mai mare nevoie de această Lege, datorită marilor foloase pe care le cuprinde. Ea a avut în vedere binele robilor în viața de aici și în Viața de Apoi și le-a pregătit căile care duc la salvare și fericire. Allah a arătat în Cartea Sa că Legea Sa este o cale dreaptă, un drum limpede și o îndrumare dreaptă: cine rămâne statornic pe ea se salvează, iar cine se abate piere. Cine cugetă la aceasta așa cum se cuvine înțelege că această Lege este asemenea corabiei lui Nūḥ — pacea fie asupra lui: cine s-a urcat în ea s-a salvat, iar cine a rămas în urmă s-a înecat. Tot astfel este această Lege măreață: cine se ține de ea și rămâne statornic în ea se salvează, iar cine se abate piere. Nu există putere și nici tărie decât prin Allah!

Omului cu minte îi devine astfel limpede că toți robii au cea mai mare nevoie de această Lege, deoarece ea le rezolvă problemele, cuprinde rânduieli drepte și ține calea de mijloc între socialismul ateu, marxist și deviat și capitalismul abuziv și nedrept. Ea este cumpătată în toate. În economie se află între socialismul și materialismul ateilor, pe de o parte, și capitalismul abuziv, fără hotare, pe de alta. Este mijloc între două extreme și dreptate între două nedreptăți. Tot astfel este cumpătată în toate treburile sale: fără extremism prin exagerare și fără extremism prin neglijare, ci mijloc în tot. Această Lege măreață este cumpătată în cheltuire și în păstrarea banilor: nici exces și risipă, nici zgârcenie și strâmtorare, ci mijloc între acestea. Allah spune:

Nu îți ține mâna legată de gât și nici nu o întinde cu totul, ca să nu rămâi mustrat și lipsit!

Iar despre însușirile robilor Celui Milostiv spune:

Cei care, atunci când cheltuiesc, nu risipesc și nici nu sunt zgârciți, ci păstrează măsura între acestea.

Cine cugetă la aceasta și se îngrijește de ea înțelege că Legea înseamnă religie și stat, Coran și sabie, adorare și bună purtare, jihād și fapte drepte, dărnicie, binefacere și ascultare de Allah și de Trimisul Său ﷺ, căință pentru trecut și lucrare pentru viitor. În ea se află tot binele; ea a adunat binele acestei lumi și al Vieții de Apoi. Nu este îngăduit ca religia noastră să fie despărțită de viața noastră lumească ori viața lumească de religie. Dimpotrivă, ele sunt strâns legate în această Lege. Allah spune:

Allah vă poruncește să înapoiați cele încredințate celor cărora le aparțin și, când judecați între oameni, să judecați cu dreptate. Cât de minunat este îndemnul pe care vi-l dă Allah! Allah este Atoateauzitor și Atoatevăzător.

Legea îi cârmuiește pe toți oamenii, conducători și ceilalți, persoane și grupuri. Toți trebuie să se afle sub judecata și autoritatea ei în orice lucru. Cine pretinde despărțirea religiei de stat, că religia își are locul în moschei și în case, iar statul poate face și judeca după cum dorește, a născocit o mare minciună împotriva lui Allah, a mințit despre Allah și despre Trimisul Său și a greșit în cel mai urât chip. Aceasta este necredință și rătăcire adâncă — căutăm adăpost la Allah de ea! Dimpotrivă, tuturor robilor li s-a poruncit să se supună hotărârilor și rânduielilor Legii în adorare și în celelalte privințe. Statul are datoria să aplice hotărârea Legii și să meargă sub autoritatea ei în toate acțiunile sale. Pe aceasta au mers nobilul Profet, companionii săi — Allah să fie mulțumit de ei și să îi mulțumească — și imamii Islamului de după ei, în toate lucrurile.

Allah a făcut această Lege duh, lumină și viață pentru oameni. Prin aceasta înțelegi cât de mare nevoie ai de ea și că toți oamenii au nevoie de ea, fiindcă ea este viața, lumina și calea dreaptă care duce la salvare, iar în afara ei se află întuneric, moarte și nefericire. Allah spune în Cartea Sa măreață:

Oare cel care era mort, iar Noi l-am înviat și i-am dat o lumină cu care umblă printre oameni, este asemenea celui aflat în întunecimi, din care nu poate ieși?

El l-a numit mort pe cel ieșit de sub Lege și viu pe cel călăuzit la ea, l-a arătat în întuneric pe cel care o refuză și în izbândă și călăuzire pe cel căruia i-a dat reușita de a o urma. Allah spune:

O, voi care credeți! Răspundeți lui Allah și Trimisului când vă cheamă la ceea ce vă dă viață!

El a făcut din răspunsul dat lui Allah și Trimisului Său viață, iar din lipsa răspunsului moarte. Înțelegem astfel că această Lege este viață și fericire pentru comunitate și că fără ea nu au nici viață, nici fericire.

Allah spune:

Astfel ți-am revelat un duh din porunca Noastră. Tu nu știai ce este Cartea și nici credința, însă Noi am făcut din el o lumină prin care îi călăuzim pe cine voim dintre robii Noștri. Tu călăuzești cu adevărat spre o cale dreaptă.

El a făcut din ceea ce a adus Muḥammad un duh pentru robi, prin care ei au viață, și o lumină prin care dobândesc înțelegere, salvare și mers pe calea dreaptă. Această Lege este, așadar, duh pentru comunitate: prin ea are viață, dăinuire și biruință. Este și lumină prin care cunoaște mijloacele salvării și este călăuzită spre calea dreaptă. Calea dreaptă este drumul limpede: cine merge pe el ajunge la salvare, iar cine se abate piere.

Allah spune:

Pe cel care săvârșește o faptă bună, bărbat sau femeie, fiind credincios, îl vom face să trăiască o viață bună și îi vom răsplăti după cele mai bune fapte pe care le-au săvârșit.

El a arătat că aceluia care săvârșește fapte bune din credință Allah îi dă o viață bună și fericită. Aici este și arătarea faptului că viața necredincioșilor care s-au abătut de la Lege nu este bună, ci rea: plină de griji, necazuri, tristețe, probleme mari și multe încercări. Este o viață asemenea celei a animalelor, ai cărei oameni nu au altă grijă decât poftele și folosul lor imediat. Este de același fel cu viața animalelor, ba mai rea și mai rătăcită, fiindcă nu s-au folosit de mințile prin care au fost deosebiți de animale. Allah spune:

Oare socotești că cei mai mulți dintre ei aud sau pricep? Ei nu sunt decât asemenea vitelor, ba sunt și mai rătăciți de la cale.

Și spune:

Cei care nu cred se bucură și mănâncă așa cum mănâncă vitele, iar Focul le este locuința.

Aceasta este viața celui care s-a abătut de la Lege: o viață care, în realitate, seamănă cu moartea, fiindcă ei nu simt datoria și nu sunt conștienți de scopul pentru care au fost creați. Este, prin ea însăși, o viață asemenea celei a animalelor, întrucât animalul nu are altă grijă decât poftele și folosul imediat. La fel, necredinciosul care se întoarce de la Lege nu urmărește decât poftele și interesul imediat. De aceea Allah i-a asemănat pe oamenii credinței și ai călăuzirii cu cei care văd și aud, iar pe cei abătuți de la Lege cu orbul și surdul; pe cel căruia i s-a dat reușita de a urma Legea cu cel viu, iar pe cel care i se împotrivește cu cel mort. Înțelegem astfel, fraților, că această Lege este viața, fericirea și salvarea omenirii în această lume și în Viața de Apoi. Oamenii au cea mai mare nevoie să o primească, să o împlinească și să se țină de ea, fiindcă prin ea au viață, biruință, salvare și fericire în amândouă viețile. Ea cuprinde judecata după adevăr între ei și dreptatea făcută celui nedreptățit față de cel nedrept. De aceea este cea mai măreață și mai deplină Lege, iar oamenii au cea mai mare nevoie să o primească și să o împlinească. Nu există rezolvare a problemelor lor, fericire pentru ei sau salvare a musulmanilor din dezbinarea, neînțelegerea, slăbiciunea și umilința în care au ajuns astăzi decât prin întoarcerea la ea, ținerea de ea și urmarea învățăturilor și căii sale.

Îl rog pe Allah, Atotputernicul și Preamăritul, să ne dea tuturor reușită în a o înțelege și a o pune în practică și să ne călăuzească, pe noi și pe toți robii Săi, să ne ținem de ea, să mergem în lumina ei și să ne lăsăm călăuziți de lumina sa. El este Darnic și Generos. Îl rog și să îi îndrepte pe toți conducătorii musulmanilor, să le dea reușită în ținerea de această Lege, în punerea ei în practică, în judecarea după ea și în aplicarea ei în toate lucrurile și să ne apere, pe noi și pe ei, de sfătuitorii răi și de cei care cheamă la rătăcire. El are putere asupra tuturor lucrurilor. Binecuvântarea, pacea și binecuvântările sporite ale lui Allah fie asupra robului și Trimisului Său Muḥammad, a familiei, a companionilor săi și a celor care îi urmează în bine până în Ziua Judecății.

Pacea, mila și binecuvântările lui Allah fie asupra voastră¹.