Islamul este religia lui Allah

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Toată lauda I se cuvine lui Allah. Binecuvântarea și pacea fie asupra Trimisului lui Allah, asupra familiei sale, a companionilor săi și a celor care urmează călăuzirea lui. În cele ce urmează:¹

Am citit răspunsurile unor autori la întrebările revistei „Lofiva Romafzin”, publicate în ziarul al-Madīna, numărul 5785, din 10 Rabīʿ al-Ākhir 1403 H. După alte afirmații anterioare, am găsit următorul pasaj:

„Conflictul dintre creștinism și Islam, pe care eu personal îl condamn și pe care l-am putut observa, constă în faptul că unii misionari creștini care țin discursuri în lumea a treia distribuie broșuri ce critică Islamul. De asemenea, știu că unii predicatori musulmani tipăresc și distribuie scrieri ce critică creștinismul, ceea ce este cât se poate de regretabil. Islamul și creștinismul sunt două religii revelate, iar noi credem într-un singur Dumnezeu. În consecință, trebuie să evităm orice ciocnire între cele două religii ale noastre și să lucrăm pentru înțelegerea dintre musulmani și creștini în slujba omului.”

Având în vedere greșeala evidentă și formularea nediferențiată din aceste cuvinte, eu și cei asemenea mie avem datoria de a atrage atenția asupra erorilor lor, care contravin Legii curate. Spun, așadar:

Conflictul dintre Islam și religiile false, precum iudaismul, creștinismul, budismul și altele, a continuat din momentul în care Allah l-a trimis pe Profetul Său Muḥammad ﷺ până în ziua de astăzi. Islamul îi mustră pe evrei și pe creștini, le reproșează faptele urâte și declară necredința lor, pentru a-i avertiza pe musulmani în privința lor. Preaslăvitul a spus:

„Evreii au spus: «Mâna lui Allah este legată!» Mâinile lor să fie legate și blestemați să fie pentru ceea ce au spus!”

Și cuvântul Lui, Puternic și Măreț:

„Allah a auzit cuvintele celor care au spus: «Allah este sărac, iar noi suntem bogați!» Vom scrie ceea ce au spus și uciderea de către ei a profeților fără drept.”

Acesta este un fragment al versetului; și versetele care îi urmează vorbesc despre același lucru. Cel Preaînalt a spus:

„Au devenit necredincioși cei care au spus: «Allah este Mesia, fiul Mariei!»”

„Au devenit necredincioși cei care au spus: «Allah este al treilea din trei!»”

Versetele care îi mustră pe evrei și pe creștini și avertizează împotriva falsității pe care o urmează sunt numeroase. În privința politeiștilor, precum budiștii și alții, El a spus:

„Nu vă căsătoriți cu politeistele până când nu cred! O sclavă credincioasă este mai bună decât o politeistă, chiar dacă aceasta vă place. Și nu le dați în căsătorie politeiștilor până când nu cred! Un sclav credincios este mai bun decât un politeist, chiar dacă acesta vă place. Aceștia cheamă la Foc, pe când Allah cheamă la Rai și la iertare, cu îngăduința Sa. El le lămurește oamenilor semnele Sale, poate că își vor aduce aminte.”

Cel Preaînalt a mai spus:

„Cei care nu cred dintre oamenii Scripturii și politeiști vor fi în Focul Gheenei, în care vor rămâne veșnic. Aceștia sunt cele mai rele dintre făpturi.”

Și Cel Preaînalt a spus:

„Celui care caută o altă religie decât Islamul nu i se va primi, iar în Viața de Apoi va fi dintre cei pierzători.”

Versetele cu acest înțeles sunt numeroase. S-a transmis în mod autentic că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Allah i-a blestemat pe evrei și pe creștini: ei au făcut din mormintele profeților lor locuri de rugăciune.”

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, ʿĀʾișa — Allah să fie mulțumit de ea — relatează că Umm Ḥabība și Umm Salama — Allah să fie mulțumit de ele — i-au vorbit Profetului ﷺ despre o biserică din ținutul Abisiniei și despre imaginile aflate în ea. Profetul ﷺ a spus:

„Aceia, când moare printre ei un om drept, construiesc peste mormântul lui un loc de rugăciune și fac în el acele imagini. Aceștia sunt cele mai rele făpturi înaintea lui Allah.”

Hadithurile cu acest înțeles sunt numeroase.

Evreii urmau Legea Torei. După ce Mūsā — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a murit, ei au schimbat, au înlocuit și au denaturat, împărțindu-se în șaptezeci și una de grupări, toate în Foc, în afară de una: cei care îl urmau pe Mūsā — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Când Allah l-a trimis pe ʿĪsā — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — cu Legea Torei, i-a pogorât Evanghelia, le-a îngăduit unele dintre cele ce le fuseseră interzise și le-a lămurit o parte din cele asupra cărora se contraziceau, evreii nu au crezut în el, l-au socotit mincinos și au spus că este fiul unei desfrânate. Allah i-a dezmințit și i-a declarat necredincioși pentru aceasta, pogorând despre ei cuvântul Său, Preaslăvitul:

„Pentru încălcarea legământului lor, pentru necredința lor în semnele lui Allah și pentru uciderea de către ei a profeților fără drept…”

Până la cuvântul Său, Preaslăvitul:

„Și pentru necredința lor și pentru că au rostit împotriva Mariei o calomnie cumplită, și pentru că au spus: «Noi l-am ucis pe Mesia, ʿĪsā, fiul Mariei…»”

La fel s-a întâmplat cu creștinii după ce ʿĪsā — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a fost ridicat la cer: ei s-au dezbinat în șaptezeci și două de grupări, toate în Foc, în afară de una. Aceasta este cea care a crezut în Mūsā, în ʿĪsā și în toți profeții și trimișii de dinainte.

Când Allah l-a trimis pe Profetul Său Muḥammad ﷺ, evreii și creștinii, cu puține excepții, nu au crezut în el și l-au socotit mincinos. Astfel au devenit necredincioși, fiindcă l-au socotit mincinos pe Muḥammad ﷺ și i-au tăgăduit misiunea. Allah i-a mustrat, le-a reproșat aceasta și i-a amenințat cu pedeapsa și cu Focul. Preaslăvitul i-a declarat necredincioși pe evrei și pentru afirmația lor că ʿUzayr este fiul lui Allah, după cum i-a declarat necredincioși pe creștini pentru afirmația că Allah este Mesia, fiul Mariei, pentru afirmația că Allah este al treilea din trei și pentru afirmația că Mesia este fiul lui Allah.

Așadar, musulmanii au datoria să-i considere necredincioși pe cei pe care Allah și Trimisul Său i-au declarat necredincioși, să le arate falsitatea și să-i avertizeze pe musulmani împotriva uneltirilor lor. Religia iudaismului și cea a creștinismului au devenit două religii false: nu este îngăduit să fie urmate sau să se rămână în ele, întrucât Allah le-a abrogat prin trimiterea lui Muḥammad ﷺ și a făcut obligatoriu, pentru toți oamenii și djinnii, să-l urmeze și să se țină de Legea sa. Aceasta reiese din cuvântul Celui Preaînalt:

„Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile. O voi prescrie pentru cei care au teamă de Allah, dau zakāt și cred în semnele Noastre; cei care îl urmează pe Trimis, Profetul neștiutor de carte, pe care îl găsesc pomenit la ei în Tora și în Evanghelie. El le poruncește ceea ce este bine și le oprește ceea ce este rău, le îngăduie lucrurile bune și le interzice lucrurile rele, îi despovărează și îi eliberează de cătușele care apăsau asupra lor. Cei care cred în el, îl cinstesc, îl sprijină și urmează lumina pogorâtă împreună cu el: aceștia sunt cei care izbândesc.”

Prin acest verset, evreii, creștinii, budiștii și toți politeiștii sunt în afara Islamului și a căilor izbânzii: ei nu au aceste însușiri prin care Allah i-a descris pe cei care izbândesc. Dimpotrivă, toți i s-au împotrivit, nu l-au sprijinit și nu au urmat lumina pogorâtă împreună cu el, în afară de aceia dintre ei pe care Allah i-a călăuzit: aceștia sunt alături de musulmanii care vor fi mântuiți.

După acest verset, Preaslăvitul a spus:

„Spune: «O, oameni! Eu sunt Trimisul lui Allah către voi toți, al Celui Căruia Îi aparține stăpânirea cerurilor și a pământului. Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de El; El dă viață și dă moarte. Credeți, așadar, în Allah și în Trimisul Său, Profetul neștiutor de carte, care crede în Allah și în cuvintele Sale, și urmați-l, ca să fiți călăuziți!»”

În acest verset, Preaslăvitul a arătat că l-a trimis pe Trimisul Său Muḥammad ﷺ către toți: arabi și nearabi, bărbați și femei, djinni și oameni, bogați și săraci, conducători și supuși. A arătat că nu există călăuzire decât pentru cei care cred în el și îl urmează. Aceasta dovedește că toate comunitățile care nu cred în el și nu îl urmează sunt necredincioase și rătăcite.

S-a transmis în mod autentic că Profetul ﷺ a spus:

„Fiecare profet era trimis numai la poporul său, pe când eu am fost trimis la toți oamenii.”

În Ṣaḥīḥ Muslim se relatează că Profetul ﷺ a spus:

„Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu! Niciunul din această comunitate, fie el evreu sau creștin, nu aude despre mine și apoi moare fără să creadă în ceea ce am fost trimis să vestesc, fără să fie dintre locuitorii Focului.”

Versetele și hadithurile cu acest înțeles sunt numeroase.

Tot adevărul care se afla în Legea Torei și a Evangheliei se regăsește în Legea lui Muḥammad ﷺ, fie ca atare, fie într-o formă mai bună și mai desăvârșită. Puternicul și Mărețul a spus:

„Astăzi v-am desăvârșit religia, am împlinit harul Meu asupra voastră și am încuviințat pentru voi Islamul ca religie.”

Islamul este religia tuturor trimișilor. Allah, Preaslăvitul, a spus:

„Cu adevărat, religia la Allah este Islamul.”

Puternicul și Mărețul a mai spus:

„Celui care caută o altă religie decât Islamul nu i se va primi, iar în Viața de Apoi va fi dintre cei pierzători.”

În vremea lui Nūḥ — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — Islamul însemna credința în Allah, afirmarea unicității Sale și adorarea Lui cu sinceritate, precum și credința în Nūḥ — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — și urmarea celor aduse de el. La fel, în vremea lui Hūd, Ṣāliḥ, Ibrāhīm, prietenul apropiat al lui Allah, și a trimișilor care le-au urmat, Islamul însemna afirmarea unicității lui Allah și sinceritatea față de El, împreună cu credința comunității în trimisul pe care El i-l trimisese și urmarea celor aduse de acesta. Tot astfel a fost în vremea lui Mūsā și a celor care l-au urmat, până în vremea lui ʿĪsā — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Când Allah l-a trimis pe Profetul Său Muḥammad ﷺ, Islamul pe care Allah îl încuviințează a devenit ceea ce l-a trimis pe Muḥammad ﷺ să vestească: credința în Allah, afirmarea unicității Sale, adorarea Lui cu sinceritate, credința în Trimisul Său Muḥammad ﷺ și în Cartea și Sunna pogorâte asupra lui, precum și credința în profeții și trimișii de dinaintea sa. Oricine îl urmează și crede în ceea ce a adus el este dintre musulmani; iar cel care se abate de la acestea, după ce chemarea sa a ajuns la el, este dintre necredincioși.

Musulmanii au datoria să cheme la adevăr, să explice Islamul și însușirile sale frumoase și să le lămurească realitatea lui tuturor popoarelor, în limbile pe care acestea le înțeleg, pentru a transmite de la Allah și de la Trimisul Său religia Sa.

De asemenea, ei au datoria să înlăture îndoielile pe care vrăjmașii Islamului le răspândesc, să respingă atacurile lor împotriva Islamului și să le arate falsitatea prin dovezi transmise și raționale. Allah le-a făcut obligatoriu să sprijine religia Sa și pe Trimisul Său Muḥammad ﷺ și i-a înștiințat că nu există mântuire și izbândă decât pentru cel care sprijină adevărul și îl urmează.

Astfel se înțelege că musulmanii au datoria să critice religia naṣrāniyya, numită creștinism, și să-i arate falsitatea: ea este o religie care a fost schimbată și înlocuită, apoi abrogată de Allah prin trimiterea lui Muḥammad ﷺ și prin Legea lui. Creștinismul nu a rămas o religie valabilă nici pentru noi, nici pentru alții; religia adevărată pentru musulmani și pentru ceilalți este Islamul cu care Allah l-a trimis pe Muḥammad ﷺ. Musulmanilor li s-a poruncit să cheme la religia lor și să o apere. Ei sunt îndreptățiți să arate falsitatea tuturor religiilor — iudaism, creștinism și altele — în afară de Islam, fiindcă prin aceasta cheamă la adevăr și la Rai, pe când ceilalți oameni cheamă la Foc. Când a oprit căsătoria cu politeistele și darea musulmanelor în căsătorie politeiștilor, Allah, Preaslăvitul, a spus:

„Aceștia cheamă la Foc, pe când Allah cheamă la Rai și la iertare, cu îngăduința Sa.”

Allah, Preaslăvitul, cheamă la Rai, la iertare și la faptele care duc la acestea. La fel face Trimisul ﷺ și la fel fac musulmanii care Îi cunosc religia și cheamă la ea cu cunoaștere limpede. Ceilalți, dintre necredincioși, cheamă însă la Foc prin cărțile, publicațiile și mijloacele lor de informare.

Din aceasta se înțelege că nu este îngăduit să se afirme fără precizări că Islamul și creștinismul sunt două religii revelate. Creștinismul nu a rămas o religie revelată: a fost schimbat și denaturat, apoi adevărul care mai rămăsese în el a fost abrogat prin călăuzirea și religia adevărului cu care Allah l-a trimis pe Profetul Său Muḥammad ﷺ.

Cât despre afirmația autorului: „Noi credem într-un singur Dumnezeu”, aceasta se aplică musulmanilor care cred într-un singur Dumnezeu, Îl adoră numai pe El și se supun Legii Sale. El este Allah, Puternic și Măreț, Creatorul cerurilor și al pământului, Creatorul tuturor lucrurilor și Stăpânul tuturor lucrurilor, Cel care spune în Cartea Sa limpede:

„Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic. Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de El, Cel Milostiv, Îndurător.”

Preaslăvitul spune în Cartea Sa măreață:

„Domnul vostru este Allah, Cel care a creat cerurile și pământul în șase zile, apoi S-a înălțat deasupra Tronului. El acoperă ziua cu noaptea, care o urmărește grabnic. Soarele, luna și stelele sunt supuse poruncii Sale. Oare nu Lui Îi aparțin creația și porunca? Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!”

El, Preaslăvitul, este Cel care spune:

„Allah! Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de El, Cel Viu, Cel care le susține pe toate. Nu-L cuprind nici ațipirea, nici somnul. Ale Lui sunt cele din ceruri și cele de pe pământ. Cine poate mijloci la El fără îngăduința Sa? El știe ceea ce se află înaintea lor și ceea ce se află în urma lor, iar ei nu cuprind nimic din știința Sa în afară de ceea ce voiește El. Kursī-ul Său cuprinde cerurile și pământul, iar păzirea lor nu-L împovărează. El este Cel Preaînalt, Cel Măreț.”

El, Puternic și Măreț, este Cel care spune:

„Spune: «El este Allah, Unicul. Allah, Cel de care toate au nevoie. El nu naște și nu este născut. Și nimeni nu-I este egal.»”

În schimb, evreii și creștinii adoră și pe altcineva împreună cu Allah; ei nu adoră un singur Dumnezeu. Cel Preaînalt a spus:

„Au devenit necredincioși cei care au spus: «Allah este al treilea din trei!» Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afara Dumnezeului Unic.”

Preaslăvitul a mai spus:

„Evreii au spus: «ʿUzayr este fiul lui Allah!» Iar creștinii au spus: «Mesia este fiul lui Allah!» Acestea sunt cuvintele gurilor lor. Ei imită cuvintele celor care nu au crezut mai înainte. Allah să-i nimicească! Cum sunt ei abătuți! Ei i-au luat pe învățații și pe călugării lor ca stăpâni în locul lui Allah, precum și pe Mesia, fiul Mariei. Nu li se poruncise însă decât să adore un singur Dumnezeu. Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de El. Preaslăvit este El, mai presus de ceea ce Îi asociază!”

În aceste versete, Preaslăvitul a arătat că evreii și creștinii au adorat numeroși dumnezei dintre învățați și călugări. Evreii l-au adorat și pe ʿUzayr, pretinzând că este fiul lui Allah, iar creștinii l-au adorat pe Mesia, fiul Mariei, pretinzând că este fiul lui Allah. Lor, tuturor, nu li se poruncise decât să adore un singur Dumnezeu: Allah, Preaslăvitul, Creatorul tuturor lucrurilor și Stăpânul tuturor. Preaslăvit este El, mai presus de ceea ce Îi asociază!

Din cele de mai sus se înțelege și că nu este îngăduit să se spună despre Islam și creștinism ceea ce autorul a afirmat fără precizări: „În consecință, trebuie să evităm orice ciocnire între cele două mari religii ale noastre.” Creștinismul nu este religia noastră; religia noastră este numai Islamul. Despre creștinism s-a arătat deja că este o religie falsă, iar adevărul aflat în el se regăsește în Legea lui Muḥammad ﷺ, fie ca atare, fie într-o formă mai desăvârșită.

Musulmanii primesc acel adevăr fiindcă face parte din Islamul cu care Allah l-a trimis pe Profetul Său Muḥammad ﷺ, nu pentru că a fost menționat în Tora sau în Evanghelie, ci fiindcă Legea noastră islamică l-a adus și a chemat la el.

Acestea sunt câteva cuvinte concise prin care am dorit să atrag atenția asupra greșelilor din afirmațiile acestui autor, temându-mă ca unii oameni să nu fie înșelați de ele. Aceasta face parte din sinceritatea și sfătuirea pe care Allah le-a făcut obligatorii pentru musulmani și, în mod deosebit, pentru oamenii învățați, potrivit cuvântului Profetului ﷺ:

„Religia înseamnă sinceritate și sfătuire.” S-a întrebat: „Față de cine, o, Trimis al lui Allah?” El a spus: „Față de Allah, de Cartea Sa, de Trimisul Său, de conducătorii musulmanilor și de oamenii de rând dintre ei.”

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, Jarīr ibn ʿAbd Allāh al-Bajalī a spus:

„I-am depus Profetului ﷺ jurământ de credință pentru împlinirea rugăciunii, darea zakāt-ului și sinceritatea și sfătuirea față de fiecare musulman.”

Am făcut aceasta și pentru a mă feri de păcatul ascunderii adevărului, pentru care Allah a amenințat cu pedeapsa, spunând:

„Pe cei care ascund dovezile limpezi și călăuzirea pe care le-am pogorât, după ce le-am lămurit oamenilor în Carte, pe aceia îi blestemă Allah și îi blestemă cei care blestemă. În afară de cei care se căiesc, se îndreaptă și lămuresc: acelora le primesc căința, iar Eu sunt Cel care primește căința, Cel Îndurător.”

Îl rog pe Allah, Puternic și Măreț, să ne dăruiască nouă, autorului și tuturor musulmanilor înțelegerea religiei Sale, statornicia în ea, sinceritatea față de El și sfătuirea robilor Săi. Să ne apere pe toți de răul din noi înșine și de faptele noastre rele, precum și de a spune despre El sau despre Trimisul Său lucruri fără știință. Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.