Înțelegerea cea mai însemnată a religiei

De vreme ce am cunoscut însemnătatea înțelegerii religiei, felurile ei și locul fiecăruia dintre acestea în religie, trebuie să cunoaștem mijloacele prin care dobândim această înțelegere:

Primul mijloc: învățarea

Înțelegerea religiei se dobândește prin învățare: prin participarea la cercurile de predare și la clasele de studiu organizat, prin așezarea înaintea profesorului pentru a învăța. Acesta este primul și cel mai bun mijloc de a dobândi cunoașterea: studiul sub îndrumarea învățaților și participarea la cercurile de învățătură, fie că sunt în moschei, în școli sau în orice alt loc.

Poetul spune:

Cel care nu gustă o clipă smerirea învățării Va sorbi cupa neștiinței de-a lungul întregii vieți.

Omul nu trebuie să se mândrească și să refuze căutarea cunoașterii, spunând: „Eu sunt un om cu vază. Nu mi se potrivește să mă așez înaintea unui profesor în moschee, în clasă sau la școală. Eu sunt mai presus de aceasta.” Aceasta este o greșeală. Trebuie să te așezi, trebuie să te statornicești în căutarea cunoașterii și trebuie să rabzi osteneala și greutățile acestei căutări. Trebuie să înduri truda, nopțile nedormite și șederea îndelungată înaintea profesorului. Altfel, vei trăi neștiutor, sorbind cupa neștiinței de-a lungul întregii vieți.

Pilda de urmat în căutarea cunoașterii

Jibrīl, pacea și binecuvântările fie asupra lui, Duhul cel credincios, a venit la Profet ﷺ în prezența companionilor săi. A intrat la ei, după cum spune ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el: „În timp ce ședeam lângă Profet ﷺ, a intrat la noi un bărbat cu haine de un alb strălucitor și cu părul foarte negru. Nu se vedea asupra lui nicio urmă de călătorie și niciunul dintre noi nu îl cunoștea. S-a așezat înaintea Profetului ﷺ, și-a sprijinit genunchii de genunchii lui, și-a pus mâinile pe coapse și a spus: «O, Muḥammad! Spune-mi despre credință.» El a răspuns: «Credința este să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și în hotărârea destinului, în binele și răul ei.» A spus: «Ai spus adevărul.» Ne-am mirat că îl întreabă și apoi îi confirmă răspunsul. A spus apoi: «Spune-mi despre Islam.» El a răspuns: «Islamul este să mărturisești că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, să împlinești rugăciunea, să dai zakātul, să postești în Ramadan și să faci pelerinajul la Casă, dacă ai putința să ajungi acolo.» Într-o altă relatare: «Să faci pelerinajul la Casă și să împlinești ʿumrah.» A spus: «Ai spus adevărul. Spune-mi despre iḥsān.» El a răspuns: «Iḥsān înseamnă să Îl adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, căci, dacă tu nu Îl vezi, El te vede.» A spus: «Ai spus adevărul. Spune-mi despre Ceas.» El a răspuns: «Cel întrebat nu știe despre el mai mult decât cel care întreabă.»” Adică eu și tu suntem deopotrivă în această privință: niciunul dintre noi nu știe când va veni Ceasul, căci aceasta nu o știe decât Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul:

La Allah se află cunoașterea Ceasului; El pogoară ploaia și știe ceea ce se află în pântece.

Oamenii te întreabă despre Ceas. Spune: „Cunoașterea lui este numai la Allah.” Ce te-ar putea face să știi? Poate că Ceasul este aproape.

Te întreabă despre Ceas: „Când va sosi?” Ce știi tu despre pomenirea lui? La Stăpânul tău se află hotarul cunoașterii sale.

Te întreabă despre Ceas: „Când va sosi?” Spune: „Cunoașterea lui se află numai la Stăpânul meu. Nimeni în afara Lui nu îl va descoperi la vremea sa.”

Profetul ﷺ i-a spus lui Jibrīl: „Cel întrebat nu știe despre el mai mult decât cel care întreabă.” El a spus: „Spune-mi despre semnele sale”, adică despre semnele vestitoare. Semnele venirii Ceasului se vor arăta la sfârșitul vremurilor; când apar, ele arată apropierea Ceasului. Sunt multe semne, dintre care unele sunt mari, iar altele mai mici. El a spus: „Roaba să o nască pe stăpâna ei — adică pe cea care îi este stăpână — și să îi vezi pe păstorii de oi desculți și dezbrăcați întrecându-se în înălțimea clădirilor.” Unul dintre semnele Ceasului este, așadar, că beduinii și oamenii deșertului se întrec în ridicarea clădirilor. Este cunoscut că beduinii călătoreau dintr-un loc în altul și urmau locurile unde căzuse ploaia; ei nu construiau case și nu se așezau în sate și orașe. Însă, la sfârșitul vremurilor, se vor stabili în orașe și sate, vor construi și se vor întrece în înălțimea clădirilor. Acesta este unul dintre semnele Ceasului. A spus apoi: „Bărbatul a ieșit după ce și-a încheiat șederea cu Profetul ﷺ.” Relatatorul a spus: „Am rămas un timp, iar Profetul ﷺ a spus: «Știți cine a fost cel care a întrebat?» Am spus: «Allah și Trimisul Său știu mai bine.» El a spus: «Acesta a fost Jibrīl. A venit la voi să vă învețe religia voastră.»”³

Aceasta înseamnă că Jibrīl a dorit să învețe comunitatea lui Muḥammad ﷺ cum să își învețe religia și cum să se așeze înaintea profesorului cu bunăcuviință și respect. S-a așezat înaintea Profetului ﷺ cu bunăcuviință și respect, așa cum se așază un elev înaintea profesorului său, pentru a-i învăța pe companioni și pe întreaga comunitate cum să primească învățătura cu bunăcuviință: ei întreabă, iar profesorul răspunde la fiecare întrebare. În acest hadith se află lămurirea însemnătății învățării cunoașterii de la învățați, a șederii înaintea lor, a bunei purtări față de ei și a întrebărilor bine puse. Iată-l și pe Mūsā, pacea fie asupra lui: Allah v-a pomenit istoria sa, cum a plecat și a călătorit pentru a căuta cunoașterea. Când a auzit că pe pământ se află cineva care are o cunoaștere pe care Mūsā, pacea fie asupra lui, nu o avea, a plecat să îl caute și a îndurat greutăți până când l-a întâlnit. A spus:

„Pot să te urmez, ca să mă înveți din îndrumarea pe care ai fost învățat-o?” El a răspuns: „Tu nu vei putea avea răbdare cu mine.”

Mūsā, cel căruia Allah i-a vorbit, pacea fie asupra lui, a plecat așadar să caute cunoașterea și a răbdat greutățile. Aceasta arată că nu se dobândește cunoașterea de la sine: ea cere greutate, osteneală și călătorie, dacă împrejurarea o cere, precum și plecarea departe de casă.

Al doilea mijloc: reflecția asupra Coranului

Când citești Coranul, cugetă la înțelesurile lui: ce înseamnă acest verset, ce înseamnă acest cuvânt? Nu ți se cere să faci presupuneri de la tine însuți — acest lucru nu este îngăduit —, ci să te întorci la cărțile de tâlcuire sănătoase și de încredere, pentru a cunoaște înțelesul cuvintelor lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Tot astfel, cunoaște înțelesul cuvintelor Trimisului. Când citești un hadith dintre hadithurile Trimisului ﷺ, nu este de ajuns să îi citești cuvintele și să treci în grabă peste el. Trebuie să dobândești înțelegerea înțelesurilor sale și să cunoști ce a voit Trimisul ﷺ prin fiecare cuvânt și fiecare hadith. Nu face presupuneri, ci întoarce-te la explicații, la comentariile hadithurilor, și citește mult din cărțile de jurisprudență, din cărțile de crez și din cărțile de limbă.

Al treilea mijloc: întrebarea adresată învățaților

Trebuie să îi întrebi pe învățați. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, spune:

Întrebați-i pe oamenii cunoașterii, dacă voi nu știți!

Profetul ﷺ spune: „De ce nu au întrebat, dacă nu știau? Leacul neștiinței este întrebarea.”⁴

Să nu te împiedice sfiala să întrebi. Sfiala care te împiedică să îi întrebi pe învățați nu este lăudabilă, ci este lașitate, lipsă de tărie și slăbiciune. Nici mândria să nu te împiedice să îi întrebi pe învățați. Unii oameni socotesc că, dacă îi întreabă pe învățați, aceasta le micșorează rangul. În realitate, întrebarea adresată oamenilor cunoașterii ține de desăvârșire și de bărbăție și nu este socotită înjosire, fiind potrivită cu nevoia. Întrebarea adresată învățaților este de dorit, în afară de cazul în care întrebarea este pusă din încăpățânare ori pentru a-și arăta măreția; acest lucru nu este îngăduit. Nu este îngăduit să îi întrebi pe învățați pentru a-i pune în încurcătură ori pentru a te pune în lumină înaintea oamenilor.

Când ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el, a fost întrebat: „Prin ce ai dobândit această cunoaștere?”, el a răspuns: „Printr-o limbă care întreabă mult și o inimă care înțelege.” Printr-o limbă care întreabă mult se înțelege că îi întreabă mult pe învățați, iar printr-o inimă care înțelege se înțelege că pricepe și înțelege ceea ce i se spune. Astfel, cunoașterea se dobândește puțin câte puțin. Mujāhid ibn Jabr, marele tābiʿī, Allah să aibă milă de el, spune: „Această cunoaștere nu o dobândește nici cel sfios, nici cel îngâmfat.”⁵

Al patrulea mijloc: ascultarea prelegerilor și a predicilor

Ascultarea prelegerilor și a dezbaterilor care se țin în moschei, precum și a predicii de vineri din fiecare săptămână. Dacă participi și întrebi despre ceea ce nu ți-a fost limpede din predică sau din altceva, atunci, odată cu trecerea săptămânilor, a zilelor și a timpului, se va aduna la tine multă cunoaștere. Predica de vineri a fost legiuită pentru a-i învăța pe oameni, a le da înțelegere și a le aduce aminte. Astăzi, oamenii au devenit nepăsători față de participarea la predicile de vineri: cei mai mulți nu vin decât la iqāmah, ori după ce au pierdut începutul rugăciunii, ori chiar la salutul de încheiere a rugăciunii. Aceasta este o mare lipsire de bine. Allah Preaînaltul spune:

O, voi cei care credeți! Când se cheamă la rugăciune în ziua de vineri, grăbiți-vă către pomenirea lui Allah și lăsați negoțul!

Prin pomenirea lui Allah se înțelege predica și se înțelege și rugăciunea, însă temeiul aici este predica. De aceea, El a spus la sfârșitul surei:

Când văd un negoț sau o distracție, se împrăștie către ea și te lasă în picioare.

În participarea la predică se află mult bine, iar neparticiparea la ea îl lipsește pe om de bine. De aceea, celui care participă i s-a poruncit să îl asculte în tăcere pe predicator, să nu vorbească și să nu se miște până la încheierea predicii, pentru a trage folos din ea.

Al cincilea mijloc: ascultarea emisiunilor folositoare

Ascultarea emisiunilor folositoare difuzate la radio. Dacă omul le urmărește și se străduiește să nu le piardă, dobândește o cunoaștere bogată. În ele sunt fatwa și sunt subiecte despre care vorbesc învățații, lămurindu-le oamenilor. Dacă ești acasă sau în mașină, nu ai decât să deschizi postul de radio al Coranului și să asculți. Astfel, vei dobândi multă cunoaștere. Aceste emisiuni îți vor atrage atenția asupra unor lucruri de care erai nepăsător și vei învăța lucruri pe care nu le știai.

Dacă însă întorci spatele, rămâi nepăsător, nu acorzi atenție, nu participi la lecțiile unui profesor, nu citești dintr-o carte, nu asculți o prelegere sau o predică de vineri și nu asculți o emisiune religioasă, de unde vei dobândi cunoașterea? Vei rămâne în neștiința ta toată viața și poate că Îl vei adora pe Allah în neștiință și rătăcire, astfel încât nu vei avea folos din adorarea ta.

Acestea fiind spuse, Îl rog pe Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, să ne dăruiască nouă și vouă înțelegerea religiei și fapta dreaptă, să ne arate adevărul drept adevăr și să ne dăruiască urmarea lui, să ne arate falsul drept fals și să ne dăruiască ferirea de el.

Toată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor! Allah să îl binecuvânteze, să îi dăruiască pace și binecuvântări robului și Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, precum și întregii sale familii și tuturor companionilor săi.