Text integral · Pasaje · 21
Condamnarea împietririi inimii
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.
Imamul, marele învățat și memorator al hadithului, Zayn al-Dīn, fiul șeicului Abū al-ʿAbbās Aḥmad ibn Rajab — Allah să-i prelungească viața și să-i facă pe oameni să aibă folos de el — a spus:
Lauda Îi aparține lui Allah.
Un tratat despre condamnarea împietririi inimii, cauzele ei și cele prin care este înlăturată.
În privința condamnării împietririi, Allah Preaînaltul spune:
ثُمَّ قَسَتْ قُلُوبُكُم مِّنۢ بَعْدِ ذَٰلِكَ فَهِىَ كَٱلْحِجَارَةِ أَوْ أَشَدُّ قَسْوَةً
„Apoi, după aceea, inimile voastre s-au împietrit, ajungând asemenea pietrelor sau chiar mai tari.”1
Coran, 2:74 — fragment
Apoi a arătat în ce fel sunt mai tari decât pietrele, spunând:
وَإِنَّ مِنَ ٱلْحِجَارَةِ لَمَا يَتَفَجَّرُ مِنْهُ ٱلْأَنْهَـٰرُ ۚ وَإِنَّ مِنْهَا لَمَا يَشَّقَّقُ فَيَخْرُجُ مِنْهُ ٱلْمَآءُ ۚ وَإِنَّ مِنْهَا لَمَا يَهْبِطُ مِنْ خَشْيَةِ ٱللَّهِ
„Căci dintre pietre sunt unele din care țâșnesc râuri, altele care se despică și din ele iese apă, iar altele care se prăbușesc de frica lui Allah.”1
Coran, 2:74 — fragment
Preaînaltul mai spune:
أَلَمْ يَأْنِ لِلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ أَن تَخْشَعَ قُلُوبُهُمْ لِذِكْرِ ٱللَّهِ وَمَا نَزَلَ مِنَ ٱلْحَقِّ وَلَا يَكُونُوا۟ كَٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْكِتَـٰبَ مِن قَبْلُ فَطَالَ عَلَيْهِمُ ٱلْأَمَدُ فَقَسَتْ قُلُوبُهُمْ
„Oare nu a sosit timpul pentru cei care cred ca inimile lor să se smerească la pomenirea lui Allah și înaintea adevărului care a fost pogorât și să nu fie asemenea celor cărora li s-a dat Cartea mai înainte, dar asupra cărora timpul s-a prelungit, iar inimile li s-au împietrit?”2
Coran, 57:16 — fragment
Allah Preaînaltul spune și:
فَوَيْلٌ لِّلْقَـٰسِيَةِ قُلُوبُهُم مِّن ذِكْرِ ٱللَّهِ ۚ أُو۟لَـٰٓئِكَ فِى ضَلَـٰلٍ مُّبِينٍ
„Vai celor ale căror inimi sunt împietrite față de pomenirea lui Allah! Aceștia se află într-o rătăcire limpede.”3
Coran, 39:22 — fragment
El i-a descris astfel pe oamenii Cărții ca având inimile împietrite și ne-a oprit să le urmăm exemplul.
Unul dintre înaintași a spus: „Nimeni nu are inima mai împietrită decât cunoscătorul Cărții atunci când i se împietrește inima.”
În colecția lui al-Tirmidhī4, din relatarea lui Ibn ʿUmar, se transmite că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus:
لا تكثروا الكلام بغير ذكر الله، فإن كثرة الكلام بغير ذكر الله قسوة للقلب، وإن أبعد الناس عن الله القلب القاسي
„Nu vorbiți mult fără pomenirea lui Allah, căci multa vorbire fără pomenirea lui Allah împietrește inima. Iar cel mai îndepărtat dintre oameni de Allah este cel cu inima împietrită.”4
Ibn ʿUmar; al-Tirmidhī
În Musnad-ul lui al-Bazzār5, de la Anas, se transmite că Profetul ﷺ a spus:
أربعة من الشقاء: جمود العين، وقساوة القلب، وطول الأمل، والحرص على الدنيا
„Patru lucruri țin de nefericire: ochiul care nu lăcrimează, împietrirea inimii, nădejdile îndelungate și lăcomia pentru această lume.”
Anas; al-Bazzār
Ibn al-Jawzī l-a menționat în al-Mawḍūʿāt6, pe calea mincinosului Abū Dāwūd al-Nakhaʿī, de la Isḥāq ibn ʿAbd Allāh ibn Abī Ṭalḥah, de la Anas.
Mālik ibn Dīnār a spus: „Niciun rob nu a fost lovit de o pedeapsă mai mare decât împietrirea inimii.” ʿAbd Allāh ibn Aḥmad a menționat aceasta în al-Zuhd7.
Ḥudhayfah al-Marʿashī a spus: „Nimeni nu a fost încercat cu o nenorocire mai mare decât împietrirea inimii sale.” A relatat-o Abū Nuʿaym8.
Notele originale
Al-Baqarah, 2:74.
Al-Ḥadīd, 57:16.
Al-Zumar, 39:22.
Nr. 2411, pe calea lui Ibrāhīm ibn ʿAbd Allāh ibn Ḥāṭib, de la ʿAbd Allāh ibn Dīnār, de la Ibn ʿUmar, care a relatat hadithul.
Abū ʿĪsā a spus: „Acesta este un hadith ḥasan gharīb. Nu îl cunoaștem decât din relatarea lui Ibrāhīm ibn ʿAbd Allāh ibn Ḥāṭib.”
În Tuḥfat al-Ashrāf (5/445) apare: „gharīb”.
Ibn Kathīr a citat în Tafsīr-ul său aprecierea lui al-Tirmidhī: „gharīb”.
În biografia lui Ibrāhīm ibn ʿAbd Allāh ibn Ḥāṭib din Mīzān al-Iʿtidāl (1/161), al-Dhahabī a spus: „Dintre relatările sale neobișnuite este hadithul transmis de el de la ʿAbd Allāh ibn Dīnār, de la Ibn ʿUmar, atribuit Profetului.” Apoi a menționat acest hadith și a adăugat: „Al-Tirmidhī a spus: ḥasan gharīb.”
Al-Bazzār l-a relatat, după cum apare în Kashf al-Astār, nr. 3230, pe calea lui Hāniʾ ibn al-Mutawakkil, care a spus: „Ne-au relatat ʿAbd Allāh ibn Sulaymān și Abān, de la Anas.” Al-Bazzār a spus: „ʿAbd Allāh ibn Sulaymān a relatat hadithuri în care nu a fost urmat de alții.” Al-Haythamī a spus în al-Majmaʿ (10/226): „L-a relatat al-Bazzār, iar în lanțul său se află Hāniʾ ibn al-Mutawakkil, care este slab.” Al-Dhahabī a spus în al-Mīzān (4/291): „Acesta este un hadith munkar.”
Ibn ʿAdī l-a relatat în al-Kāmil (3/248), pe calea lui Sulaymān ibn ʿAmr ibn Wahb, de la Isḥāq ibn ʿAbd Allāh ibn Abī Ṭalḥah, de la Anas.
Despre acest hadith și despre un altul, Ibn ʿAdī a spus: „Sulaymān ibn ʿAmr a născocit aceste două hadithuri, atribuindu-le lui Isḥāq ibn ʿAbd Allāh ibn Abī Ṭalḥah.”
Abū Nuʿaym l-a relatat în al-Ḥilyah (6/175), pe calea lui Ḥajjāj ibn Minhāl, de la Ṣāliḥ al-Murrī, de la Yazīd al-Raqāshī, de la Anas.
El a spus: „Ḥajjāj este singurul care l-a transmis de la Ṣāliḥ cu lanț neîntrerupt, atribuindu-l Profetului.”
Al-Mawḍūʿāt (3/125).
Al-Zuhd, nr. 320.
În al-Ḥilyah (8/269).