Hotărârea și predestinarea

La Ahl as-Sunnah wa-l-Jamāʿah, credința în hotărâre și predestinare cuprinde patru trepte. Prima treaptă: cunoașterea. Omul crede cu tărie că Allah cunoaște toate lucrurile și că știe tot ce este în ceruri și pe pământ, în întregime și în amănunt, fie că ține de faptele Sale ori de faptele făpturilor Sale. Nimic din cer ori de pe pământ nu Îi este ascuns.

A doua treaptă: scrierea. Allah, Binecuvântat și Preaînalt, a scris la El, în Tabla Păstrată, hotărârile tuturor lucrurilor.

Allah a reunit aceste două trepte în spusele Sale:

Nu știi că Allah cunoaște ceea ce este în cer și pe pământ? Acestea se află într-o Carte; aceasta este ușor pentru Allah.

A început cu cunoașterea și a spus că acestea se află într-o Carte, adică sunt scrise în Tabla Păstrată. Așa se spune și în hadithul transmis de la Trimisul lui Allah ﷺ: „Când Allah a creat Calemul, i-a spus: «Scrie!» El a întrebat: «Domnul meu, ce să scriu?» Allah a spus: «Scrie ceea ce va fi!» Și, în acel ceas, a scris ceea ce va fi până în Ziua Judecății.”⁴

De aceea, Profetul ﷺ a fost întrebat despre faptele noastre: sunt ele ceva ce urmează să fie hotărât sau ceva deja hotărât și încheiat? El a spus: „Este ceva deja hotărât și încheiat.”⁵

Tot astfel, când a fost întrebat: „Să nu lăsăm atunci fapta și să ne bizuim pe scrierea dintâi?”, a spus: „Lucrați! Fiecăruia i se ușurează ceea pentru care a fost creat.”⁶ Profetul ﷺ le-a poruncit, așadar, să lucreze. Lucrează și tu, fratele meu, căci ți se ușurează ceea pentru care ai fost creat.

Apoi el ﷺ a recitat spusele lui Allah:

Cât despre cel care dăruiește, se teme de Allah și crede în răsplata cea bună, Noi îi vom ușura calea spre bine. Cât despre cel care este zgârcit, se socotește lipsit de nevoie și tăgăduiește răsplata cea bună, Noi îi vom ușura calea spre greu.

A treia treaptă: voia. Allah, Binecuvântat și Preaînalt, a voit tot ceea ce există și tot ceea ce nu există în ceruri ori pe pământ. Nimic nu există decât prin voia lui Allah și nimic nu lipsește din existență decât prin voia Sa. Aceasta este limpede în Coran. Allah Și-a afirmat voia în privința propriilor Sale fapte și în privința faptelor robilor:

Pentru acela dintre voi care voiește să urmeze calea dreaptă. Dar voi nu voiți decât dacă voiește Allah, Stăpânul lumilor.

Dacă Domnul tău ar fi voit, ei nu ar fi făcut aceasta.

Dacă Allah ar fi voit, ei nu s-ar fi luptat unii cu alții, dar Allah face ceea ce voiește.

Allah a arătat astfel că faptele oamenilor au loc prin voia Sa. Cât despre faptele Sale, numeroase texte le leagă de voia Sa. El spune:

Dacă am fi voit, i-am fi dat fiecărui suflet călăuzirea sa.

Și spune:

Dacă Domnul tău ar fi voit, i-ar fi făcut pe oameni o singură comunitate.

Sunt multe alte versete care afirmă voia Sa în privința faptelor Sale. Credința în predestinare nu este, așadar, deplină decât dacă credem că voia lui Allah cuprinde tot ceea ce există și tot ceea ce nu există. Orice lucru care nu există nu există pentru că Allah a voit astfel, iar orice lucru care există există pentru că Allah a voit astfel. Nimic nu se poate petrece în ceruri ori pe pământ decât prin voia lui Allah.

A patra treaptă: crearea. Credem că Allah este Creatorul tuturor lucrurilor. Nu există nimic în ceruri ori pe pământ fără ca Allah să-l fi creat. Chiar și moartea este creată de Allah, deși ea înseamnă lipsa vieții. El spune:

Cel care a creat moartea și viața ca să vă încerce, care dintre voi este mai bun în faptă.

Tot ceea ce se află în ceruri ori pe pământ este creat de Allah. Nu există alt creator în afară de Allah, Binecuvântat și Preaînalt. Cu toții știm că ceea ce se produce prin fapta Sa este creația Sa: cerurile, pământul, munții, râurile, soarele, luna, stelele, vânturile, oamenii și animalele sunt toate făpturi ale lui Allah. Tot astfel, însușirile și schimbările de stare ale acestor făpturi sunt și ele create de Allah.

Dar cineva poate avea o nelămurire: cum putem spune despre faptele și vorbele noastre voite că sunt create de Allah?

Răspundem: da, este corect să spunem aceasta, fiindcă faptele și vorbele noastre rezultă din două lucruri: puterea și voința. Dacă fapta robului rezultă din voința și puterea lui, Cel care a creat această voință și a făcut inima omului capabilă de voință este Allah. Tot Allah este Cel care a creat puterea în el. El creează cauza deplină din care rezultă efectul. Spunem, așadar, că Acela care creează cauza deplină creează și efectul, adică Acela care creează ceea ce produce o urmare creează și urmarea.

Felul în care Allah este Creatorul faptei robului se înțelege astfel: fapta și vorba robului rezultă din două lucruri: 1. voința; 2. puterea. Fără voință nu ar acționa, iar fără putere nu ar acționa. Dacă voiește, dar este neputincios, nu face fapta; dacă are putere, dar nu voiește, fapta nu are loc. Dacă fapta rezultă dintr-o voință hotărâtă și dintr-o putere deplină, Cel care a creat voința hotărâtă și puterea deplină este Allah. Așa înțelegem cum putem spune că Allah este Creatorul faptei robului. Altfel, robul este cel care săvârșește cu adevărat fapta: el este cel care se curățește ritual, se roagă, dă zakāh, postește, împlinește Ḥajj și ʿUmrah, nu ascultă ori ascultă. Dar toate aceste fapte au avut loc și au existat printr-o voință și o putere create de Allah. Lucrul este limpede, slavă lui Allah.

Cele patru trepte arătate mai înainte trebuie afirmate pentru Allah. Aceasta nu contrazice atribuirea faptei celui care o săvârșește dintre făpturile înzestrate cu voință.

Spunem, de pildă, că focul arde, iar Cel care a creat în el arderea este, fără îndoială, Allah. Focul nu arde prin natura sa de sine stătătoare, ci pentru că Allah l-a făcut să ardă. De aceea focul în care a fost aruncat Ibrāhīm nu ardea, fiindcă Allah i-a spus:

Fii răcoare și pace pentru Ibrāhīm!

Și a fost răcoare și pace pentru Ibrāhīm. Așadar, focul nu arde prin el însuși, ci Allah a creat în el puterea arderii. Această putere corespunde, în cazul faptelor robilor, voinței și puterii robului. Prin voință și putere se produce fapta, așa cum prin ceea ce arde în foc se produce arderea. Sub acest aspect nu există deosebire între ele.

Dar, fiindcă robul are voință, conștiință, alegere și faptă, fapta îi este atribuită cu adevărat și din punctul de vedere al răspunderii. El este tras la răspundere pentru încălcare și este pedepsit pentru ea, fiindcă face prin alegere și lasă nefăcut tot prin alegere.

În încheiere spunem: credinciosul trebuie să-L primească mulțumit pe Allah drept Domn. Din deplinătatea mulțumirii sale față de stăpânirea lui Allah face parte credința în hotărârea și predestinarea Sa. Să știe că, în această privință, nu există deosebire între faptele pe care le face, mijloacele de trai pe care le caută și sorocul de care încearcă să se apere. Toate sunt de același fel, toate sunt scrise, toate sunt predestinate și fiecăruia i se ușurează ceea pentru care a fost creat.

Îi cer lui Allah să ne facă dintre cei cărora li se ușurează faptele oamenilor fericirii și să ne scrie îndreptare în această lume și în Viața de Apoi. Toată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor. Binecuvântările și pacea fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.