Hotărârea și predestinarea

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător. Toată lauda I se cuvine lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea, ne întoarcem către El cu căință și căutăm ocrotire la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă în rătăcire nimeni nu-l poate călăuzi.

Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Singurul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah Preaînaltul l-a trimis înaintea Ceasului, ca vestitor de bine și avertizor, chemător la Allah cu îngăduința Sa și făclie luminoasă. El a transmis mesajul, a îndeplinit însărcinarea, a sfătuit sincer comunitatea și a luptat pe calea lui Allah așa cum I se cuvine, până când i-a venit certitudinea morții. Binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui, asupra familiei sale, a companionilor săi și a celor care îi urmează în bine până în Ziua Judecății. Acestea fiind spuse:

O, frați cinstiți! În această întâlnire, în care nădăjduim ca Allah să ne deschidă din comorile harului și milei Sale, să ne facă dintre cei care călăuzesc și sunt călăuziți, dintre conducătorii care îndreaptă și dintre cei care ascultă și trag folos, vom cerceta un lucru însemnat, care îi privește pe toți musulmanii: hotărârea și predestinarea lui Allah, al-qaḍāʾ wa-l-qadar. Subiectul este limpede, slavă lui Allah. Dacă nu s-ar fi înmulțit întrebările, dacă lucrurile nu ar fi devenit neclare pentru mulți și dacă nu ar fi fost atât de mulți cei care vorbesc despre el, uneori cu adevăr, alteori în chip neadevărat, nu am fi vorbit despre acest subiect. La acestea se adaugă răspândirea și înmulțirea patimilor, până când omul nelegiuit vrea să-și justifice nelegiuirea prin hotărâre și predestinare. Fără acestea și alte asemenea pricini, nu am fi vorbit despre el.

Disputa despre hotărâre și predestinare există în comunitate din vechime până astăzi. S-a relatat că Profetul ﷺ a ieșit la companionii săi pe când ei se certau despre predestinare, i-a oprit de la aceasta și le-a spus că tocmai asemenea ceartă i-a făcut să piară pe cei dinaintea lor.¹

Allah le-a deschis însă calea robilor Săi credincioși, înaintașilor evlavioși, care au urmat dreptatea în ceea ce au cunoscut și au spus. Hotărârea și predestinarea lui Allah țin de stăpânirea Sa asupra creației și intră într-una dintre cele trei categorii în care învățații au împărțit unicitatea lui Allah, tawḥīd:

Prima: unicitatea în adorare, tawḥīd al-ulūhiyyah. Aceasta înseamnă a-L adora numai pe Allah Preaînaltul.

A doua: unicitatea în stăpânire, tawḥīd ar-rubūbiyyah. Aceasta înseamnă a-L recunoaște numai pe Allah drept Creator, Stăpân și Cârmuitor.

A treia: unicitatea Numelor și Atributelor. Aceasta înseamnă afirmarea unicității lui Allah în Numele și Atributele Sale.

Credința în predestinare ține de stăpânirea lui Allah. De aceea imamul Aḥmad, Allah să aibă milă de el, a spus: „Predestinarea este puterea lui Allah”, căci ea ține, fără îndoială, de puterea Sa și de întinderea acesteia asupra tuturor lucrurilor. Este totodată taina ascunsă a lui Allah, pe care nu o cunoaște decât El, scrisă în Tabla Păstrată, în Cartea ascunsă pe care nimeni nu o poate cerceta. Noi nu aflăm ce a hotărât Allah pentru noi ori împotriva noastră sau pentru celelalte făpturi ale Sale decât după împlinirea acelui lucru ori printr-o înștiințare adevărată despre el.