Pericolele exagerării în mahr și în cheltuielile de nuntă

Hotărârea nr. 52 din 4/4/1397 H, privitoare la stabilirea mahrurilor femeilor.

Lauda Îi aparține numai lui Allah. Binecuvântarea fie asupra celui după care nu mai există profet. În cele ce urmează:

Consiliul Marilor Învățați a cercetat, în cea de-a zecea sesiune a sa, ținută la Riyadh între 21/3/1397 H și 4/4/1397 H, studiul pregătit de Comitetul Permanent al Consiliului Marilor Învățați despre stabilirea mahrurilor femeilor. Aceasta s-a făcut în temeiul dispoziției Alteței Sale, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, de a prezenta chestiunea Consiliului Marilor Învățați și de a-i comunica hotărârea adoptată. Au fost trecute în revistă unele sesizări trimise autorităților competente despre stăruința oamenilor în exagerarea mahrurilor, întrecerea în afișarea luxului și risipei la nunți, depășirea măsurii în ospețe și ceea ce le însoțește: iluminări uriașe, peste măsura cumpătării, distracție și cântec cu instrumente muzicale interzise, la un volum ridicat, care uneori continuă întreaga noapte și ajunge să acopere chemările muezinilor la rugăciunea de dimineață. La acestea se adaugă ospețele de logodnă și cele de încheiere a căsătoriei care le precedă.

Consiliul a trecut, de asemenea, în revistă unele îndemnuri la ușurarea mahrurilor, cumpătare în cheltuieli și depărtarea de risipă și irosire. Printre acestea se află cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Nu-ți irosi averea! Cei care risipesc sunt frații diavolilor, iar Satana este nerecunoscător față de Stăpânul său.

Și ceea ce Muslim, Abū Dāwūd și al-Nasāʾī au relatat de la Abū Salamah ibn ʿAbd al-Raḥmān: «Am întrebat-o pe ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea —, soția Profetului ﷺ: „Cât era mahrul Trimisului lui Allah ﷺ?”. Ea a răspuns: „Mahrul său pentru soțiile sale era de douăsprezece uncii și un nashsh”. A întrebat: „Știi ce este un nashsh?”. Am spus: „Nu”. Ea a spus: „O jumătate de uncie; aceasta înseamnă cinci sute de dirhami”».

ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Nu știu ca Trimisul lui Allah să se fi căsătorit cu vreuna dintre soțiile sale ori să fi dat în căsătorie vreuna dintre fiicele sale pentru mai mult de douăsprezece uncii». Al-Tirmidhī a spus: hadith ḥasan ṣaḥīḥ. În cele două Ṣaḥīḥ-uri și în alte lucrări s-a statornicit, de la Sahl ibn Saʿd — Allah să fie mulțumit de el —, că Profetul ﷺ a dat o femeie în căsătorie unui bărbat pentru ceea ce știa din Coran.

Al-Tirmidhī a relatat și a declarat autentic că ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Să nu exagerați în mahrul femeilor! Dacă aceasta ar fi însemnat cinste în această lume ori evlavie înaintea lui Allah, Profetul ﷺ ar fi avut cel dintâi drept la ea. Trimisul lui Allah ﷺ nu i-a dat niciuneia dintre soțiile sale și nu i s-a dat niciuneia dintre fiicele sale mai mult de douăsprezece uncii. Omul poate fi atât de împovărat de mahrul soției sale, încât aceasta ajunge pricină de vrăjmășie în sufletul său și spune: „Pentru tine m-am istovit până la ultima suflare”».

Hadithurile și relatările care îndeamnă la cumpătare în cheltuieli și opresc depășirea nevoii sunt numeroase și cunoscute. Pe această bază, ținând seama de urmările exagerării necontenite în mahr, de întrecerea în ospețe peste limitele chibzuite, de înmulțirea lor înainte și după nuntă și de lucrurile interzise care le însoțesc și duc la destrămarea moravurilor — cântecele, amestecul dintre bărbați și femei uneori și servirea femeilor direct de către bărbați în hotelurile unde au loc petrecerile, ceea ce se numără printre cele mai urâte fapte condamnabile —, precum și de faptul că alunecarea pe acest drum îi face pe mulți neputincioși să suporte cheltuielile căsătoriei, împingându-i să se căsătorească în societăți ale căror moravuri și obiceiuri nu se potrivesc cu ale societății noastre, astfel încât se înmulțesc abaterile în credință și purtare, ba chiar această extindere excesivă poate împinge tinerii, băieți și fete, spre abatere, Consiliul Marilor Învățați socotește necesară tratarea serioasă și hotărâtă a situației, după cum urmează:

Măsurile hotărâte de Consiliu

1. Consiliul socotește că trebuie oprite cântecele introduse la nunți, însoțite de instrumente de distracție, pentru care sunt angajați cântăreți și cântărețe și se folosesc amplificatoare, fiindcă aceasta este o faptă condamnabilă și interzisă, care trebuie oprită, iar făptuitorul sancționat.

2. Să se oprească amestecul dintre bărbați și femei la nunți și în alte împrejurări, precum și intrarea mirelui la soția sa printre femei cu fața descoperită. Soțul și tutorii soției la care are loc așa ceva să fie sancționați în chip descurajator pentru această faptă condamnabilă.

3. Să se oprească risipa și depășirea măsurii în ospețele de nuntă, iar oamenii să fie avertizați prin cei autorizați să încheie căsătorii și prin mijloacele de informare. Oamenii să fie îndemnați la ușurarea mahrurilor, iar exagerarea să le fie osândită de la amvoanele moscheilor, în adunările de cunoaștere și în programele de îndrumare difuzate prin mijloacele de informare.

4. Consiliul socotește, cu majoritate, că acela care risipește în mod vădit în ospețele de nuntă trebuie sancționat și trimis de către cei însărcinați cu supravegherea binelui la tribunale. Celui dovedit că a depășit măsura să i se aplice o pedeapsă discreționară potrivită, pe care judecătorul Legii o socotește suficient de descurajatoare pentru a-i ține pe oameni departe de acest drum înfricoșător. Unii oameni nu se opresc decât prin sancțiune, iar conducătorul — Allah să-i dea izbândă — trebuie să trateze problemele comunității prin ceea ce o îndreaptă și înlătură cauzele abaterii ei și să-i aplice fiecărui făptuitor o sancțiune de ajuns ca să-l oprească.

5. Consiliul socotește că trebuie stăruit în îndemnul la micșorarea mahrurilor și încurajarea acesteia, de la amvoanele moscheilor și prin mijloacele de informare. Să se amintească exemplele vrednice de urmat în înlesnirea căsătoriei, precum cei care înapoiază o parte din mahrul primit ori se mulțumesc cu o petrecere modestă, fiindcă pilda are putere de înrâurire.

6. Consiliul socotește că mijlocul cel mai rodnic pentru înlăturarea risipei este ca fruntașii oamenilor — conducătorii, învățații și ceilalți oameni de vază — să înceapă ei înșiși. Dacă aceștia nu se opresc de la risipă și de la afișarea luxului și a irosirii, oamenii de rând nu se vor opri, fiindcă îi urmează pe conducătorii și pe fruntașii societății lor. Autoritățile trebuie să înceapă, așadar, cu ele însele și să le poruncească aceasta mai întâi apropiaților lor, stăruind asupra ei după pilda Trimisului lui Allah ﷺ și a companionilor săi — Allah să fie mulțumit de ei — și pentru ocrotirea societății lor, ca nu cumva să se răspândească necăsătorirea, care duce la stricăciunea moravurilor și răspândirea răului. Cei învestiți cu autoritate răspund înaintea lui Allah pentru această comunitate și sunt datori să-i oprească pe oameni de la rău, să înlăture cauzele lui și să cerceteze cauzele care-i descurajează pe tineri să se căsătorească, pentru a le trata într-un chip care să înlăture acest fenomen.

Guvernul — Allah să-l ajute și să-i dea izbândă —, având mijloacele pe care i le-a dăruit Allah și dorința fermă de îndreptare, este în stare să înlăture orice vatămă această societate ori produce în ea vreo abatere. Allah să-i dăruiască izbândă în sprijinirea religiei Sale, înălțarea cuvântului Său și îndreptarea robilor Săi și să-l răsplătească din belșug în această lume și în Viața de Apoi. Allah să-l binecuvânteze pe Muḥammad, precum și familia și companionii săi, și să le dăruiască pace.

Consiliul Marilor Învățați.