Două tratate scurte despre zakāt și post

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Lauda I se cuvine numai lui Allah. Pacea și binecuvântarea fie asupra celui după care nu mai este niciun profet, precum și asupra familiei și Companionilor săi. În cele ce urmează:

Motivul scrierii acestor cuvinte este oferirea unui sfat și reamintirea obligației zakāt-ului, pe care mulți musulmani au tratat-o cu ușurință și nu au împlinit-o potrivit rânduielii, cu toate că are o însemnătate atât de mare și este unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului, fără de care construcția lui nu poate sta dreaptă. Profetul ﷺ a spus: „Islamul a fost clădit pe cinci: mărturisirea că nu există altă divinitate în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, împlinirea rugăciunii, darea zakāt-ului, postul din Ramadan și pelerinajul la Casă.” Autenticitatea lui este recunoscută de al-Bukhārī și Muslim.¹

Faptul că zakāt-ul le-a fost impus musulmanilor este una dintre cele mai vădite frumuseți ale Islamului și dintre manifestările grijii sale pentru cei care îl îmbrățișează, datorită numeroaselor lui foloase și marii nevoi pe care o au de el musulmanii săraci.

Printre foloasele lui se află întărirea legăturilor de afecțiune dintre bogat și sărac, căci sufletele sunt înclinate să-l iubească pe cel care le face bine.

Un alt folos este curățirea și purificarea sufletului și îndepărtarea lui de zgârcenie și avariție, după cum arată Nobilul Coran în cuvântul Preaînaltului:

Ia din averile lor o milostenie prin care să-i cureți și să-i purifici!

De asemenea, îl obișnuiește pe musulman cu dărnicia, generozitatea și mila față de cel aflat în nevoie.

Între foloasele lui se numără atragerea binecuvântării, a sporirii și a înlocuirii de la Allah a celor dăruite, după cum spune Preaînaltul:

Orice lucru ați cheltui, El îl va înlocui; El este Cel mai bun dintre cei care dăruiesc cele de trebuință.

Iar Profetul ﷺ a spus într-un hadith autentic: „Allah spune: O, fiu al lui Adam! Cheltuiește și vom cheltui pentru tine…” Pe lângă acestea sunt multe alte foloase.²

Cel care se zgârcește la darea zakāt-ului sau nu îl achită așa cum se cuvine a fost amenințat cu asprime. Allah Preaînaltul spune:

Celor care adună aur și argint și nu le cheltuiesc pe calea lui Allah vestește-le o pedeapsă dureroasă!

În ziua în care vor fi încinse în focul Gheenei și cu ele le vor fi arse frunțile, coastele și spinările: „Acesta este ceea ce ați adunat pentru voi înșivă! Gustați, așadar, ceea ce ați adunat!”

Orice avere pentru care nu se dă zakāt-ul este, așadar, o comoară adunată pentru care stăpânul ei va fi chinuit în Ziua Învierii, după cum arată hadithul autentic al Profetului ﷺ: „Oricărui stăpân de aur sau de argint care nu achită dreptul lor i se vor pregăti, în Ziua Învierii, plăci de foc, încinse în focul Gheenei. Cu ele îi vor fi arse coasta, fruntea și spinarea. Ori de câte ori se răcesc, vor fi încinse din nou pentru el, într-o zi a cărei durată este de cincizeci de mii de ani, până când se va judeca între robi. Atunci își va vedea drumul: fie spre Paradis, fie spre Foc.”³

Apoi Profetul ﷺ l-a amintit pe stăpânul de cămile, bovine și ovine care nu dă zakāt-ul lor și a vestit că în Ziua Învierii va fi chinuit prin ele.

S-a relatat autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ că a spus: „Celui căruia Allah i-a dat avere, dar care nu a dat zakāt-ul ei, averea îi va fi înfățișată în Ziua Învierii ca un șarpe veninos, pleșuv, având două pete. Acesta i se va încolăci în jurul gâtului, apoi îl va apuca de cele două părți ale gurii și va spune: Eu sunt averea ta! Eu sunt comoara ta!” Apoi Profetul ﷺ a recitat cuvântul Preaînaltului:⁴

Cei care se zgârcesc cu ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său să nu creadă că aceasta este un bine pentru ei. Dimpotrivă, este un rău pentru ei. În Ziua Învierii li se va pune în jurul gâtului ceea cu care s-au zgârcit.

Zakāt-ul este obligatoriu pentru patru categorii de bunuri: grânele și roadele care ies din pământ, animalele de turmă care pasc, aurul și argintul și mărfurile destinate comerțului.

Fiecare dintre aceste patru categorii are un prag minim, niṣāb, bine determinat; sub acesta, zakāt-ul nu este obligatoriu. Pragul grânelor și roadelor este de cinci awsuq. Un wasq este de șaizeci de ṣāʿ după măsura Profetului ﷺ. Pentru curmale, stafide, grâu, orez, orz și cele asemănătoare, aceasta înseamnă trei sute de ṣāʿ după măsura Profetului ﷺ. Un ṣāʿ este cât patru căușe pline ale ambelor mâini ale unui om cu o constituție mijlocie.

Cantitatea datorată este o zecime atunci când palmierii și culturile sunt udate fără cheltuială, prin ploi, râuri, izvoare curgătoare și altele asemenea. Dacă sunt udate cu muncă și cheltuială, prin animale care scot apa, pompe și altele asemenea, cantitatea datorată este o jumătate de zecime, după cum s-a relatat autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ.

Cât despre pragul pentru turmele de cămile, bovine și ovine care pasc, acesta este lămurit în amănunt în hadithurile autentice ale Trimisului lui Allah ﷺ. Cel care dorește să îl cunoască îi poate întreba pe învățați. Dacă nu am urmări concizia, l-am aminti pentru întregirea folosului.

Pragul argintului este de o sută patruzeci de mithqāl, echivalentul a cincizeci și șase de riyali arabi saudiți. Pragul aurului este de douăzeci de mithqāl, echivalentul a unsprezece lire saudite și trei șeptimi de liră, iar în grame, nouăzeci și două de grame. Din amândouă se datorează o patruzecime, adică 2,5%, de către cel care deține pragul din ambele sau dintr-unul singur, după trecerea unui an.

Profitul urmează capitalul și nu are nevoie de un an nou, după cum și puii animalelor care pasc urmează turma de origine și nu au nevoie de un an nou, dacă aceasta atingea pragul.

Bancnotele folosite astăzi de oameni au aceeași rânduială ca aurul și argintul, fie că sunt numite dirhami, dinari, dolari sau altfel. Dacă valoarea lor ajunge la pragul argintului ori al aurului și trece asupra lor un an, zakāt-ul devine obligatoriu.

Numerarului i se alătură în această privință și podoabele femeilor, numai cele din aur sau argint. Dacă ating pragul și trece asupra lor un an, zakāt-ul este datorat pentru ele chiar dacă sunt pregătite pentru a fi purtate sau împrumutate, potrivit celei mai corecte dintre cele două opinii ale învățaților. Aceasta se întemeiază pe caracterul general al cuvântului Profetului ﷺ: „Oricărui stăpân de aur ori de argint care nu dă zakāt-ul lor i se vor pregăti, în Ziua Învierii, plăci de foc”, până la sfârșitul hadithului amintit anterior.⁵

S-a relatat, de asemenea, că Profetul ﷺ a văzut la mâna unei femei două brățări de aur și a întrebat: „Dai zakāt-ul acestora?” Ea a răspuns: „Nu.” El a spus: „Ți-ar plăcea ca, din pricina lor, Allah să-ți pună în Ziua Învierii două brățări de foc?” Ea le-a aruncat și a spus: „Sunt pentru Allah și pentru Trimisul Său!”⁶

S-a relatat de la Umm Salamah, Allah să fie mulțumit de ea, că purta podoabe din aur și a întrebat: „O, Trimis al lui Allah! Sunt acestea o comoară adunată?” El a spus: „Ceea ce ajunge la cantitatea pentru care se datorează zakāt și pentru care se dă zakāt-ul nu este o comoară adunată.” Există și alte hadithuri cu acest înțeles.⁷

Mărfurile, adică bunurile pregătite pentru vânzare, se evaluează la sfârșitul anului și se dă o patruzecime din valoarea lor, fie că aceasta este egală cu prețul de cumpărare, mai mare sau mai mică. Samurah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ ne poruncea să dăm milostenia obligatorie din cele pe care le pregăteam pentru vânzare.”⁸

Aici intră terenurile destinate vânzării, clădirile, mașinile, pompele de apă și celelalte mărfuri destinate vânzării.

Pentru clădirile pregătite pentru închiriere, nu pentru vânzare, zakāt-ul se datorează din veniturile chiriilor, după trecerea unui an asupra acestora. Pentru clădirile în sine nu se datorează zakāt, fiindcă nu sunt destinate vânzării. Tot astfel, nu se datorează zakāt pentru mașinile personale sau cele folosite la transport contra cost, dacă nu sunt destinate vânzării, ci stăpânul le-a cumpărat pentru folosință.

Dacă proprietarul unei mașini folosite la transport contra cost sau altcineva strânge bani care ating pragul, trebuie să dea zakāt-ul lor după trecerea unui an, fie că îi păstrează pentru cheltuieli, căsătorie, cumpărarea unui imobil, achitarea unei datorii sau pentru alte scopuri. Aceasta se întemeiază pe caracterul general al dovezilor religioase care arată obligativitatea zakāt-ului pentru asemenea bunuri. Potrivit celei mai corecte opinii a învățaților, datoria nu împiedică obligativitatea zakāt-ului, pentru cele arătate mai înainte.

Tot astfel, potrivit majorității învățaților, zakāt-ul este obligatoriu în averile orfanilor și ale persoanelor lipsite de discernământ, dacă ating pragul și trece asupra lor un an. Tutorii lor trebuie să-l achite cu intenția de a o face în numele lor la împlinirea anului. Dovezile au un caracter general, între ele fiind cuvântul Profetului ﷺ din hadithul lui Muʿādh, Allah să fie mulțumit de el, atunci când l-a trimis la oamenii din Yemen: „Allah le-a impus o milostenie din averile lor, care este luată de la bogații lor și întoarsă către săracii lor.”⁹

Zakāt-ul este un drept al lui Allah. Nu este îngăduit să fie dat din părtinire cuiva care nu îl merită, nici ca omul să-și atragă prin el un folos sau să îndepărteze o pagubă, să-și ocrotească averea ori să se ferească de reproșuri. Musulmanul trebuie să-și dea zakāt-ul celor îndreptățiți pentru că sunt îndreptățiți la el, fără alt scop, cu inimă împăcată și cu sinceritate față de Allah, pentru a-și împlini obligația și a merita răsplata îmbelșugată și înlocuirea celor dăruite.

Allah, Preaslăvitul, a lămurit în Cartea Sa nobilă categoriile celor îndreptățiți la zakāt. Preaînaltul spune:

Milosteniile sunt numai pentru săraci, pentru nevoiași, pentru cei care le strâng, pentru cei ale căror inimi trebuie apropiate, pentru eliberarea robilor, pentru cei împovărați de datorii, pe calea lui Allah și pentru călător: o îndatorire de la Allah. Allah este Atoateștiutor, Înțelept.

Încheierea acestui verset nobil cu aceste două nume mărețe este o atenționare de la Allah, Preaslăvitul, pentru robii Săi: El cunoaște starea robilor Săi, pe cei îndreptățiți la milostenie și pe cei neîndreptățiți. El este Înțelept în Legea și în hotărârea Sa, așezând lucrurile numai la locurile lor potrivite, chiar dacă unele dintre tainele înțelepciunii Sale le rămân ascunse unora dintre oameni. Astfel, robii să aibă încredere în Legea Sa și să se supună judecății Sale.

Îi cerem lui Allah să ne dăruiască nouă și musulmanilor înțelegerea religiei Sale, sinceritate în relația cu El, întrecere în cele care Îl mulțumesc și ocrotire de cele care atrag mânia Sa. El este Cel care aude și este Aproape. Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra robului și Trimisului Său Muḥammad, asupra familiei și Companionilor săi.

Președintele general al Direcțiilor de Cercetare Științifică, Emitere a Fatwa, Chemare și Îndrumare, shaykh ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz.