رسالتان موجزتان في الزكاة والصيام

Motivul scrierii acestor cuvinte este oferirea unui sfat și reamintirea obligației zakāt-ului, pe care mulți musulmani au tratat-o cu ușurință și nu au împlinit-o potrivit rânduielii, cu toate că are o însemnătate atât de mare și este unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului, fără de care construcția lui nu poate sta dreaptă. Profetul ﷺ a spus: „Islamul a fost clădit pe cinci: mărturisirea că nu există altă divinitate în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, împlinirea rugăciunii, darea zakāt-ului, postul din Ramadan și pelerinajul la Casă.” Autenticitatea lui este recunoscută de al-Bukhārī și Muslim.

Iar Profetul ﷺ a spus într-un hadith autentic: „Allah spune: O, fiu al lui Adam! Cheltuiește și vom cheltui pentru tine…” Pe lângă acestea sunt multe alte foloase.

Orice avere pentru care nu se dă zakāt-ul este, așadar, o comoară adunată pentru care stăpânul ei va fi chinuit în Ziua Învierii, după cum arată hadithul autentic al Profetului ﷺ: „Oricărui stăpân de aur sau de argint care nu achită dreptul lor i se vor pregăti, în Ziua Învierii, plăci de foc, încinse în focul Gheenei. Cu ele îi vor fi arse coasta, fruntea și spinarea. Ori de câte ori se răcesc, vor fi încinse din nou pentru el, într-o zi a cărei durată este de cincizeci de mii de ani, până când se va judeca între robi. Atunci își va vedea drumul: fie spre Paradis, fie spre Foc.”

S-a relatat autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ că a spus: „Celui căruia Allah i-a dat avere, dar care nu a dat zakāt-ul ei, averea îi va fi înfățișată în Ziua Învierii ca un șarpe veninos, pleșuv, având două pete. Acesta i se va încolăci în jurul gâtului, apoi îl va apuca de cele două părți ale gurii și va spune: Eu sunt averea ta! Eu sunt comoara ta!” Apoi Profetul ﷺ a recitat cuvântul Preaînaltului:

Numerarului i se alătură în această privință și podoabele femeilor, numai cele din aur sau argint. Dacă ating pragul și trece asupra lor un an, zakāt-ul este datorat pentru ele chiar dacă sunt pregătite pentru a fi purtate sau împrumutate, potrivit celei mai corecte dintre cele două opinii ale învățaților. Aceasta se întemeiază pe caracterul general al cuvântului Profetului ﷺ: „Oricărui stăpân de aur ori de argint care nu dă zakāt-ul lor i se vor pregăti, în Ziua Învierii, plăci de foc”, până la sfârșitul hadithului amintit anterior.

S-a relatat, de asemenea, că Profetul ﷺ a văzut la mâna unei femei două brățări de aur și a întrebat: „Dai zakāt-ul acestora?” Ea a răspuns: „Nu.” El a spus: „Ți-ar plăcea ca, din pricina lor, Allah să-ți pună în Ziua Învierii două brățări de foc?” Ea le-a aruncat și a spus: „Sunt pentru Allah și pentru Trimisul Său!”

S-a relatat de la Umm Salamah, Allah să fie mulțumit de ea, că purta podoabe din aur și a întrebat: „O, Trimis al lui Allah! Sunt acestea o comoară adunată?” El a spus: „Ceea ce ajunge la cantitatea pentru care se datorează zakāt și pentru care se dă zakāt-ul nu este o comoară adunată.” Există și alte hadithuri cu acest înțeles.

Mărfurile, adică bunurile pregătite pentru vânzare, se evaluează la sfârșitul anului și se dă o patruzecime din valoarea lor, fie că aceasta este egală cu prețul de cumpărare, mai mare sau mai mică. Samurah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ ne poruncea să dăm milostenia obligatorie din cele pe care le pregăteam pentru vânzare.”

Tot astfel, potrivit majorității învățaților, zakāt-ul este obligatoriu în averile orfanilor și ale persoanelor lipsite de discernământ, dacă ating pragul și trece asupra lor un an. Tutorii lor trebuie să-l achite cu intenția de a o face în numele lor la împlinirea anului. Dovezile au un caracter general, între ele fiind cuvântul Profetului ﷺ din hadithul lui Muʿādh, Allah să fie mulțumit de el, atunci când l-a trimis la oamenii din Yemen: „Allah le-a impus o milostenie din averile lor, care este luată de la bogații lor și întoarsă către săracii lor.”

Primul tratat: îndrumări importante despre zakāt

S-a relatat autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ că le dădea Companionilor săi vestea bună a venirii lunii Ramadan și îi înștiința că este o lună în care se deschid porțile îndurării și porțile Paradisului, se închid porțile Gheenei, iar diavolii sunt încătușați. El spunea: „Când vine prima noapte din Ramadan, sunt deschise porțile Paradisului, fără ca vreo poartă să fie închisă; sunt închise porțile Gheenei, fără ca vreo poartă să fie deschisă, iar diavolii sunt încătușați. Un vestitor strigă: O, căutător al binelui, vino! O, căutător al răului, oprește-te! Allah are oameni pe care îi eliberează din Foc, și aceasta în fiecare noapte.”

El ﷺ spune: „V-a venit luna Ramadan, o lună a binecuvântării. În ea, Allah vă cuprinde cu binele Său: pogoară îndurarea, șterge păcatele și răspunde rugilor. Allah privește la întrecerea voastră în ea și Se mândrește cu voi înaintea îngerilor Săi. Arătați-I, așadar, lui Allah bine din partea voastră, căci nefericit este cel lipsit în această lună de îndurarea lui Allah.”

El ﷺ spune: „Celui care postește în Ramadan cu credință și căutând răsplata i se iartă păcatele de dinainte. Celui care se roagă noaptea în Ramadan cu credință și căutând răsplata i se iartă păcatele de dinainte. Celui care se roagă în Noaptea Hotărârii cu credință și căutând răsplata i se iartă păcatele de dinainte.”

El ﷺ spune: „Allah spune: Fiecare faptă a fiului lui Adam este pentru el, fapta bună fiind răsplătită de la zece până la șapte sute de ori, în afară de post: el este pentru Mine și Eu îi dau răsplata. El și-a lăsat dorința, mâncarea și băutura pentru Mine. Cel care postește are două bucurii: bucuria când își întrerupe postul și bucuria când Îl întâlnește pe Domnul său. Mirosul gurii celui care postește este mai plăcut la Allah decât mirosul moscului.”

Profetul ﷺ a spus: „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea. Cine o părăsește a căzut în necredință.”

Cea mai importantă îndatorire după rugăciune și zakāt este postul din Ramadan. El este unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului, amintiți în cuvântul Profetului ﷺ: „Islamul a fost clădit pe cinci: mărturisirea că nu există altă divinitate în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, împlinirea rugăciunii, darea zakāt-ului, postul din Ramadan și pelerinajul la Casă.”

Musulmanul trebuie să-și ferească postul și rugăciunea de noapte de cuvintele și faptele pe care Allah i le-a oprit. Scopul postului este ascultarea de Allah, Preaslăvitul, respectarea celor pe care El le-a făcut de neîncălcat, lupta cu propriul suflet pentru a se împotrivi poftelor sale în ascultarea de Stăpânul său și deprinderea lui cu răbdarea de a se abține de la cele oprite de Allah. Scopul nu este numai părăsirea mâncării, băuturii și a celorlalte lucruri care întrerup postul. De aceea s-a relatat autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ că a spus: „Postul este un scut. Când unul dintre voi postește, să nu vorbească obscen și să nu ridice glasul cu ceartă. Dacă cineva îl ocărăște sau se luptă cu el, să spună: Eu postesc!”

S-a relatat autentic de la el ﷺ că a spus: „Cine nu părăsește vorba mincinoasă, fapta potrivit ei și purtarea neștiutoare, Allah nu are nevoie ca el să-și părăsească mâncarea și băutura.”

Există câteva lucruri care le pot rămâne necunoscute unora dintre oameni. Între acestea este faptul că musulmanul trebuie să postească din credință și căutând răsplata, fără dorința de a fi văzut ori lăudat și fără a-i imita numai pe oameni sau a urma obiceiul familiei ori al localității sale. Ceea ce îl îndeamnă la post trebuie să fie credința că Allah i l-a impus și căutarea răsplății de la Domnul său. Tot astfel, musulmanul trebuie să împlinească rugăciunea de noapte din Ramadan cu credință și căutând răsplata, nu pentru alt motiv. De aceea el ﷺ a spus: „Celui care postește în Ramadan cu credință și căutând răsplata i se iartă păcatele de dinainte. Celui care se roagă noaptea în Ramadan cu credință și căutând răsplata i se iartă păcatele de dinainte. Celui care se roagă în Noaptea Hotărârii cu credință și căutând răsplata i se iartă păcatele de dinainte.”

Printre lucrurile a căror rânduială le poate rămâne necunoscută unora se află ceea ce i se întâmplă celui care postește: o rană, o sângerare nazală, vărsături ori pătrunderea apei sau a benzinei în gâtul său fără voia lui. Toate acestea nu strică postul. Însă cel care își provoacă vărsătura își strică postul, potrivit cuvântului Profetului ﷺ: „Cel biruit de vărsătură nu trebuie să recupereze ziua, iar cel care și-a provocat vărsătura trebuie să o recupereze.”

Printre cele care nu strică postul se află recoltarea de sânge pentru analize și injecțiile care nu au drept scop hrănirea. Totuși, dacă este posibil, este mai bine și mai prudent să fie amânate până noaptea, potrivit cuvântului Profetului ﷺ: „Lasă ceea ce îți stârnește îndoiala pentru ceea ce nu îți stârnește îndoiala!”

Și potrivit cuvântului său ﷺ: „Cine se ferește de lucrurile îndoielnice și-a ocrotit religia și cinstea.”

Hadithurile autentice ale Trimisului lui Allah ﷺ arată că există lărgime în privința rugăciunii de noapte și că ea nu are un număr fix care nu poate fi depășit. S-a relatat autentic că el ﷺ împlinea noaptea unsprezece unități, uneori treisprezece, iar uneori mai puține, atât în Ramadan, cât și în afara lui. Când a fost întrebat despre rugăciunea de noapte, a spus: „Câte două, câte două. Când unul dintre voi se teme că se ivesc zorile, să împlinească o unitate de rugăciune, care face impar numărul celor împlinite.” Autenticitatea lui este recunoscută de al-Bukhārī și Muslim.

Pentru cel care se roagă noaptea în Ramadan împreună cu imamul, este mai bine să nu plece decât odată cu imamul, potrivit cuvântului Profetului ﷺ: „Când omul se roagă cu imamul până când acesta încheie, Allah îi scrie răsplata unei nopți de rugăciune.”

Tuturor musulmanilor le este rânduit să se străduiască în feluritele forme de adorare din această lună nobilă: rugăciuni voluntare, citirea Coranului cu meditație și înțelegere, sporirea preaslăvirii lui Allah, a mărturisirii unicității Sale, a laudei, a măririi Sale, a cererii de iertare și a rugilor îngăduite, poruncirea binelui și oprirea răului, chemarea la Allah, ajutorarea săracilor și nevoiașilor, străduința în binefacerea față de părinți, păstrarea legăturilor de rudenie, cinstirea vecinului, vizitarea bolnavului și celelalte fapte bune. Aceasta se întemeiază pe cuvântul său ﷺ din hadithul amintit: „Allah privește la întrecerea voastră în ea și Se mândrește cu voi înaintea îngerilor Săi. Arătați-I, așadar, lui Allah bine din partea voastră, căci nefericit este cel lipsit în această lună de îndurarea lui Allah.”

De asemenea, se relatează de la el ﷺ că a spus: „Cine se apropie în ea printr-o faptă bună este ca acela care împlinește o îndatorire în afara ei, iar cine împlinește în ea o îndatorire este ca acela care împlinește șaptezeci de îndatoriri în afara ei.”

Și potrivit cuvântului său ﷺ din hadithul autentic: „O ʿumrah în Ramadan este egală cu un pelerinaj” sau a spus: „cu un pelerinaj împreună cu mine.”

Al doilea tratat: virtuțile postului și rugăciunii de noapte din Ramadan

Două îndrumări concise despre zakāt și Ramadan: bunurile pentru care se datorează zakāt-ul, pragurile și destinatarii lui, virtuțile postului și ale rugăciunii de noapte și rânduieli practice adesea neînțelese.