Comentariu la tratatul despre legăturile cu conducătorii

Poruncirea binelui — Îndrumarea către ceea ce Legea religioasă cere sau încuviințează, potrivit cunoașterii și puterii omului.

Oprirea răului — Împiedicarea lucrurilor condamnate de Legea religioasă, cu luarea în seamă a puterii și a urmărilor intervenției.

Sfătuire sinceră (naṣīḥa) — Urmărirea sinceră a binelui celui sfătuit și îndrumarea lui către adevăr.

Obligație colectivă — Îndatorire a comunității care nu mai apasă asupra celorlalți atunci când un număr suficient de oameni o îndeplinesc.

Obligație individuală — Îndatorire care îi revine personal fiecărui om aflat în situația pentru care este cerută.

Ijtihad — Efort de judecată al celui calificat să desprindă o hotărâre religioasă din dovezile ei.

Vistierie (bayt al-māl) — Fondul bunurilor publice ale musulmanilor, din care se împlinesc nevoile obștești și se plătesc funcțiile publice.

Jizya — Darea impusă oamenilor Cărții, amintită în tratat între veniturile vistieriei.

Califat — Cârmuirea care a urmat profeției; textul deosebește califatul de domnia de mai târziu.

Fatwa — Răspuns religios dat de un învățat la o întrebare.

Maḥram — Rudă cu care căsătoria este interzisă definitiv; termenul apare în discuția despre însoțirea femeii în călătorie.

Sinceritatea intenției — Îndreptarea faptei către Allah, fără dorința de a fi văzut ori alte țeluri străine religiei.