Traducere integrală în română a articolului Thinking Of Suicide?, de ISHAQ. K, publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiunea autorului. Citatele de mai jos redau sfaturile religioase și formulările autorilor citați.
Gândurilor de sinucidere trebuie să li te împotrivești
Sinuciderea este un păcat major grav și nu trebuie tratată niciodată ca o soluție la suferință. Allah Preaînaltul spune:
„Nu vă ucideți pe voi înșivă. Într-adevăr, Allah este Milostiv cu voi.” (an-Nisaʾ 4:29)
Profetul ﷺ a avertizat că cel care își ia intenționat viața se expune pedepsei în Focul Iadului. (Sahih al-Bukhari 5778; Sahih al-Bukhari 6105; Sahih Muslim 109; Sahih Muslim 110.)
Moartea nu pune neapărat capăt problemelor. Dimpotrivă, ea poate grăbi pedeapsa dacă omul moare fără căință. Rămânerea în viață oferă noi ocazii pentru tawbah nasuhah — căință sinceră —, cererea iertării, răbdare, fapte bune și pregătirea pentru Viața de Apoi.
Prin urmare, gândului de sinucidere trebuie să i te împotrivești imediat. Căutarea adăpostului la Allah, întoarcerea sinceră către El, prezența alături de oameni de încredere și îndepărtarea de orice întărește acel gând sunt răspunsuri esențiale.
Când greutatea naște dorința de moarte
Dorința de moarte din cauza durerii, a suferinței sau a greutăților a fost interzisă de Trimisul lui Allah ﷺ. Viața și moartea trebuie încredințate lui Allah, singurul care știe care este mai bună.
Când dorința de moarte devine puternică, trebuie rostită următoarea duʿa — rugă de cerere:
„Allahumma ahyini ma kanat al-hayatu khayran li, wa tawaffani idha kanat al-wafatu khayran li.”
„O, Allah, ține-mă în viață atât timp cât viața este mai bună pentru mine și ia-mi viața atunci când moartea este mai bună pentru mine.” (Sahih al-Bukhari 6351; Sahih Muslim 2680.)
Această rugă înlocuiește dorința de moarte cu tawakkul — încrederea deplină în Allah. Ușurarea trebuie așteptată cu răbdare, nu căutată prin moarte.
Când durerea duce la deznădejde
Gândurilor de deznădejde trebuie să li se răspundă prin husn az-zann billah — a avea o bună părere despre Allah. Mila, mărinimia și puterea Sa de a dărui vindecare sunt vaste. Nicio boală sau stare dureroasă nu trebuie considerată permanentă doar pentru că, în prezent, nu se întrevede o soluție.
Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, spune:
„Chemați-Mă și vă voi răspunde.” (Ghafir 40:60)
Vindecarea și sănătatea trebuie cerute cu sinceritate în prosternare, la sfârșitul rugăciunii, în ultima parte a nopții și între chemarea la rugăciune și începutul rugăciunii. (Sahih Muslim 482; Sahih al-Bukhari 835; Sahih al-Bukhari 1145; Jamiʿ at-Tirmidhi 3499; Sunan Abi Dawud 521.)
Trebuie cerut și ajutorul lui Allah pentru a-L pomeni, a-I mulțumi și a-L adora cum se cuvine. (Sunan Abi Dawud 1522.)
Întâmpinarea suferinței cu răbdare
Încercările pot cuprinde boli trupești, boli psihice, tristețe, singurătate, anxietate sau alte greutăți. Răspunsul corect este sabr — răbdare stăruitoare —, ihtisab — căutarea răsplății de la Allah — și tawakkul — încrederea deplină în Allah.
Profetul ﷺ a spus: „Să știi că biruința vine odată cu răbdarea, izbăvirea odată cu suferința și ușurarea odată cu greutatea.” (Musnad Ahmad 2803.)
Suferința îndurată cu credință este și un mijloc prin care sunt ispășite păcatele. Nicio neliniște, mâhnire, vătămare sau durere nu îl atinge pe credincios, nici măcar înțepătura unui spin, fără ca Allah să îi ispășească prin ea păcate. (Sahih al-Bukhari 5641; Sahih Muslim 2573.)
Allah le dă veste bună celor care rămân răbdători:
„Dă-le veste bună celor răbdători, celor care, atunci când îi lovește o nenorocire, spun: «Într-adevăr, ai lui Allah suntem și la El ne vom întoarce.»” (al-Baqarah 2:155–156)
Greutatea nu este niciodată lipsită de posibilitatea ușurării:
„Cu adevărat, odată cu greutatea vine ușurarea. Cu adevărat, odată cu greutatea vine ușurarea.” (ash-Sharh 94:5–6)
Când vinovăția urmează unor păcate repetate
Vinovăția pentru păcate trebuie să ducă la căință, nu la deznădejde sau sinucidere. Căderea din nou în păcat nu închide ușa căinței. După fiecare cădere, întoarcerea sinceră la Allah rămâne necesară.
Allah Preaînaltul spune: „Spune-le celor care nu cred că, dacă încetează, li se va ierta ceea ce a trecut.” (al-Anfal 8:38)
Profetul ﷺ a spus: „Cel care se căiește de un păcat este asemenea celui care nu a săvârșit niciun păcat.” (Sunan Ibn Majah 4250.)
Profetul ﷺ a mai spus: „Fiecare fiu al lui Adam păcătuiește în mod repetat, iar cei mai buni dintre cei care păcătuiesc sunt cei care se căiesc mereu.” (Jamiʿ at-Tirmidhi 2499; Sunan Ibn Majah 4251.)
Păcatele trecute nu trebuie să devină un motiv pentru a te socoti osândit pentru totdeauna sau pentru a pierde speranța în iertarea lui Allah. Căința sinceră șterge ceea ce a fost înaintea ei. Calea potrivită este să rămâi statornic în căință, să eviți cauzele păcatului și să Îi ceri lui Allah statornicie până la moarte.
Când gândurile dăunătoare revin mereu
Gândurile dăunătoare recurente cer mujahadat an-nafs — lupta cu propriul sine. Asemenea gânduri nu trebuie primite cu bunăvoință, urmate ori tratate ca porunci. Căutarea adăpostului la Allah, împotrivirea față de gând și întoarcerea imediată la adorare ajută la împiedicarea transformării lui în faptă.
Dhikr — pomenirea frecventă a lui Allah — este deosebit de importantă. Tasbih înseamnă a-L declara pe Allah lipsit de orice imperfecțiune. Tahlil înseamnă a declara că nimeni nu are dreptul de a fi adorat în afară de Allah. Tahmid înseamnă a-L lăuda pe Allah. Takbir înseamnă a declara măreția lui Allah. Istighfar înseamnă a cere iertarea lui Allah.
Aceste forme de pomenire păstrează inima legată de Allah și îndreaptă atenția departe de deznădejde, vinovăție și gânduri distructive.
Ocrotire prin pomenirea zilnică
Următoarea rugă trebuie repetată des, mai ales dimineața și seara:
„Aʿudhu bi kalimat Allah at-tammat min sharri ma khalaq.”
„Caut adăpost în cuvintele desăvârșite ale lui Allah de răul a tot ceea ce El a creat.” (Sahih Muslim 2709; al-Mustadrak 8280.)
Poate fi rostită și următoarea rugă:
„Aʿudhu bi kalimat Allah at-tammah min kulli shaytanin wa hammah, wa min kulli ʿaynin lammah.”
„Caut adăpost în cuvintele desăvârșite ale lui Allah de orice diavol, de orice făptură vătămătoare și de orice ochi rău, invidios.” (Sahih al-Bukhari 3371.)
O altă rugă prescrisă este:
„Bismillah alladhi la yadurru maʿa ismihi shayʾun fil-ardi wa la fis-samaʾ, wa huwa as-Samiʿ al-ʿAlim.”
„În numele lui Allah, alături de al Cărui nume nimic de pe pământ sau din cer nu poate vătăma, iar El este Cel care aude totul, Atoateștiutorul.”
Aceasta trebuie repetată de trei ori dimineața și de trei ori seara. (Jamiʿ at-Tirmidhi 3388; Sunan Abi Dawud 5088.)
Ayat al-Kursi — Versetul Tronului — trebuie recitat după fiecare rugăciune obligatorie și înainte de somn. (al-Baqarah 2:255) (Sunan an-Nasaʾi al-Kubra 9848; Sahih al-Bukhari 2311.)
Sura care începe cu „Spune: El este Allah, Unicul” (al-Ikhlas 112:1), împreună cu al-Muʿawwidhatan — cele două sure ale căutării adăpostului —, trebuie recitate de trei ori dimineața, seara și înainte de somn. Surele căutării adăpostului trebuie recitate și după rugăciunile obligatorii. (Sunan Abi Dawud 5082; Sahih al-Bukhari 5017; Sunan Abi Dawud 1523.)
Îndepărtarea factorilor declanșatori și căutarea unei companii bune
Gândurile dăunătoare pot fi întărite de tovarăși corupți, izolare, emisiuni nepotrivite, cântece, televiziune sau orice altceva legat de păcat și suferință. Trebuie evitată orice cauză care atrage în mod repetat inima spre neascultare sau gândire distructivă.
Compania rea trebuie înlocuită cu una dreaptă. Timpul trebuie petrecut cu membri de încredere ai familiei și cu femei bune, care pot oferi conversație, alinare, îndrumare și sfaturi sincere. Izolarea inutilă trebuie evitată atunci când singurătatea întărește gândurile dăunătoare.
Lipsa atenției altora nu trebuie să determine valoarea personală sau să slăbească adorarea. Responsabilitatea înaintea lui Allah rămâne mai importantă decât recunoașterea din partea oamenilor. Răsplata trebuie căutată la Allah, nu în atenția oamenilor.
Taqwa — teama de Allah și ascultarea față de El — aduce ajutor divin și ușurare:
„Celui care se teme de Allah, El îi va face o cale de ieșire.” (at-Talaq 65:2)
„Celui care se teme de Allah, El îi va ușura treburile.” (at-Talaq 65:4)
Sfârșitul rezumatului fatwalelor din articolul original.
Sfat pentru o tânără care suferă de o afecțiune psihică: Shaykh ʿAbd al-ʿAziz ibn Baz
Întrebarea
Una dintre ascultătoarele noastre din Iordania a trimis o scrisoare destul de lungă. Cu permisiunea onoratului shaykh, o voi citi integral. Ea scrie:
„În numele lui Allah, Cel Milostiv, Dătătorul de îndurare. Ajutorul Lui îl cerem.
Pacea, mila și binecuvântările lui Allah să fie asupra voastră.
Sunt o femeie de douăzeci și doi de ani. Am fost încercată cu o boală psihică ce mi-a îngreunat viața în toate privințele și m-a lăsat într-o deznădejde copleșitoare. Mi-am pierdut speranța că mă voi vindeca vreodată de această boală, din cauza căreia mi-am pierdut simțul propriei identități.
După experiența amară a acestei boli, am ajuns să simt că orice altă greutate din această lume este mai ușor de îndurat. M-am desprins cu totul de realitatea în care trăiesc ceilalți oameni. Nu mai trăiesc sentimentele omenești pe care le trăiesc ei, precum fericirea, tristețea, bucuria, iubirea și antipatia. Cum vă puteți închipui un om care trăiește fără sentimente?
Recunosc mereu că mi-am făcut singură nedreptate, făcându-mă să cad în această boală și pierzându-mi simțul propriei identități din motive neînsemnate, care nu trebuie amintite.
Întrebarea mea este aceasta: simt adesea o deznădejde totală față de viață. Nu este ceva ce aleg; ea vine din intensitatea durerii psihice pe care o sufăr din cauza acestei boli devastatoare. Este aceasta qunut — deznădejde față de mila lui Allah —, pentru care voi fi pedepsită?
Întreb mai ales pentru că recunosc mereu în sinea mea că eu sunt cea care mi-am făcut nedreptate. Mă rog mereu lui Allah, Cel Preaînalt și Atotputernic, cerându-I să hotărască vindecarea mea de această boală.
Această stare de deznădejde mă face să mă gândesc la sinucidere. Apoi însă caut adăpost la Allah de Satana. Voi fi pedepsită pentru aceste gânduri sau nu?
Vă rog să mă îndrumați, să mă sfătuiți sincer și să vă rugați pentru mine. Allah să vă răsplătească cu bine.”
Răspunsul shaykh-ului
Îi cer lui Allah să îți dăruiască vindecare și sănătate. Îi cer lui Allah să te vindece și să te ocrotească de răul din tine și de răul Satanei.
O, soră în Islam, o, tânără, trebuie să te întorci la Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, și să faci tawbah — căință sinceră — pentru această purtare rea, pentru aceste presupuneri rele și aceste simțăminte dăunătoare. Trebuie să cauți adăpost la Allah de Satana. Cere-I lui Allah să te ajute să Îl pomenești, să Îi mulțumești și să Îl adori cum se cuvine. (Sunan Abi Dawud 1522.)
Trebuie, de asemenea, să te îndepărtezi de aceste gânduri rele și simțăminte dăunătoare până când Allah îți răspunde și îți dăruiește, din mărinimia Sa, ceea ce te readuce la starea ta obișnuită.
Roagă-L pe Allah cu smerenie și sinceritate. Cere-I vindecare în timp ce ești în prosternare. (Sahih Muslim 482.) Cere-I la sfârșitul rugăciunii, în adâncul și în ultima parte a nopții și după chemarea la rugăciune, înainte de începerea rugăciunii. Toate acestea sunt momente de seamă în care rugile primesc răspuns. (Jamiʿ at-Tirmidhi 3499; Sahih al-Bukhari 1145; Sunan Abi Dawud 521.)
Nu deznădăjdui niciodată. Petrece timp cu femei drepte dintre surorile și mătușile tale paterne. Stai alături de oameni buni și drepți și vorbește cu ei. Luptă cu propriul sine.
Rostește des tasbih — declarându-L pe Allah lipsit de orice imperfecțiune —, tahlil — declarând că nimeni nu are dreptul de a fi adorat în afară de Allah —, tahmid — lăudându-L pe Allah —, takbir — declarând măreția lui Allah — și istighfar — cerând iertarea lui Allah. Roagă-L mereu cu sinceritate pe Allah să îți dăruiască sănătate.
Ferește-te de sinucidere. Sinuciderea se numără printre cele mai grave fărădelegi și păcate majore și este una dintre cauzele intrării în Focul Iadului. (Sahih al-Bukhari 5778; Sahih Muslim 110.)
În schimb, trebuie să Îl rogi sincer pe Allah și să Îi ceri sănătate și vindecare. Petrece timp cu bărbații și femeile bune din familia ta. Vorbește cu ei, cere-le părerea, ascultă-le sfaturile și cere-I lui Allah din mărinimia Sa. Cere-I să îți dăruiască vindecare.
Păzește-te de deznădejde. Nu deznădăjdui niciodată. Mărinimia lui Allah este vastă. El, Cel Slăvit și Preaînalt, spune:
„Chemați-Mă și vă voi răspunde.” (Ghafir 40:60)
El este Cel mai Generos și Cel mai Mărinimos. Ori de câte ori ești sinceră în aceasta, nădăjduiește la bine.
Spune și:
„Aʿudhu bi kalimat Allah at-tammat min sharri ma khalaq.”
„Caut adăpost în cuvintele desăvârșite ale lui Allah de răul a tot ceea ce El a creat.” (Sahih Muslim 2709; al-Mustadrak 8280.)
Spune și:
„Aʿudhu bi kalimat Allah at-tammah min kulli shaytanin wa hammah, wa min kulli ʿaynin lammah.”
„Caut adăpost în cuvintele desăvârșite ale lui Allah de orice diavol, de orice făptură vătămătoare și de orice ochi rău, invidios.” (Sahih al-Bukhari 3371.)
Spune-le des. Repetă-le de trei ori și rostește-le adesea dimineața și seara. Continuă până când această încercare este îndepărtată.
Spune și:
„Bismillah alladhi la yadurru maʿa ismihi shayʾun fil-ardi wa la fis-samaʾ, wa huwa as-Samiʿ al-ʿAlim.”
„În numele lui Allah, alături de al Cărui nume nimic de pe pământ sau din cer nu poate vătăma, iar El este Cel care aude totul, Atoateștiutorul.”
Repetă aceasta de trei ori dimineața și de trei ori seara. (Jamiʿ at-Tirmidhi 3388; Sunan Abi Dawud 5088.)
Recită Ayat al-Kursi — Versetul Tronului — după fiecare rugăciune și când mergi la culcare. Este unul dintre cele mai însemnate mijloace de a primi ocrotire și sănătate împotriva oricărui rău. (al-Baqarah 2:255) (Sunan an-Nasaʾi al-Kubra 9848; Sahih al-Bukhari 2311.)
La fel, recită:
„Spune: El este Allah, Unicul.” (al-Ikhlas 112:1)
Recită această sură împreună cu al-Muʿawwidhatan — cele două sure ale căutării adăpostului. Recită toate cele trei sure de trei ori dimineața și seara, după rugăciunea din zori și după rugăciunea de la apus. Recită-le de trei ori când mergi la culcare. După rugăciunile de la amiază, de după-amiază și de noapte, recită-le o dată.
Toate acestea se numără printre mijloacele de a primi sănătate și vindecare, așa cum s-a relatat de la Trimisul lui Allah ﷺ. (Sunan Abi Dawud 5082; Sahih al-Bukhari 5017; Sunan Abi Dawud 1523.)
În concluzie, trebuie să ai o bună părere despre Allah, să fii sinceră cu El și să Îi ceri sănătate și vindecare de această încercare. Pomenește-L des pe Allah, declară-L lipsit de orice imperfecțiune, declară că nimeni nu are dreptul de a fi adorat în afară de El, laudă-L, cere-I iertare și fă duʿa — rugă de cerere — pentru sănătate.
Stai, de asemenea, alături de femeile drepte și bune din familia ta, ca să poți vorbi cu ele, să găsești alinare în compania lor, să le ceri părerea și să primești sfaturile lor.
Îi cerem lui Allah să îți dăruiască sănătate și izbândă.
Sursa: Ibn Baz — Sfat pentru o tânără cu o afecțiune psihică
Hotărârea privind cererea morții din cauza greutăților vieții: Shaykh Muhammad ibn Salih al-ʿUthaymin
Întrebare
O femeie pune următoarea întrebare într-una dintre scrisorile ei:
„M-am confruntat în viață cu mai multe probleme care m-au făcut să urăsc faptul că trăiesc. Ori de câte ori sunt cuprinsă de suferință, mă întorc către Allah Preaînaltul și Îi cer să îmi încheie viața cât mai curând. Aceasta rămâne dorința mea și acum, pentru că nu văd altă soluție decât moartea. Simt că numai moartea mă va elibera de această suferință. Este nepermis să fac aceasta? Vă rog să mă îndrumați. Allah să vă fie de folos.”
Shaykh-ul a răspuns
Când omul își dorește moartea din cauza unui rău care l-a lovit, a căzut într-un lucru pe care Trimisul lui Allah ﷺ l-a interzis. El ﷺ a spus:
„Niciunul dintre voi să nu își dorească moartea din cauza unui rău care l-a lovit. Dacă simte că trebuie neapărat să își exprime o asemenea dorință, să spună: «Allahumma ahyini ma ʿalimta al-hayata khayran li, wa tawaffani ma ʿalimta al-wafata khayran li.»
«O, Allah, ține-mă în viață atât timp cât Tu știi că viața este mai bună pentru mine și ia-mi viața atunci când Tu știi că moartea este mai bună pentru mine.»” (Sahih al-Bukhari 6351; Sahih Muslim 2680.)
Așadar, celui lovit de un rău, de suferință sau de o problemă nu îi este permis să își dorească moartea. Dimpotrivă, trebuie să rămână răbdător, să practice ihtisab — să caute răsplata lui Allah — și să aștepte izbăvirea de la El.
Profetul ﷺ a spus:
„Să știi că biruința vine odată cu răbdarea, izbăvirea odată cu suferința și ușurarea odată cu greutatea.” (Musnad Ahmad 2803.)
Oricine este lovit de o nenorocire trebuie să știe că asemenea nenorociri ispășesc păcatele săvârșite. Nicio neliniște, mâhnire sau vătămare nu îl atinge pe credincios fără ca Allah să îi ispășească prin ea unele păcate, nici măcar înțepătura unui spin. (Sahih al-Bukhari 5641; Sahih Muslim 2573.)
Prin răbdare și ihtisab — căutarea răsplății de la Allah —, omul dobândește rangul înalt al celor răbdători. Allah Preaînaltul spune despre ei:
„Dă-le veste bună celor răbdători, celor care, atunci când îi lovește o nenorocire, spun: «Într-adevăr, ai lui Allah suntem și la El ne vom întoarce.»” (al-Baqarah 2:155–156)
Cât despre credința acestei femei că moartea este singura soluție la problemele ei, consider că este o părere greșită. Problemele nu se sfârșesc prin moarte. Dimpotrivă, nenorocirile pot deveni și mai mari după moarte.
Mulți oameni au murit suferind de probleme și greutăți, însă își făcuseră multă nedreptate. Nu ceruseră iertare pentru păcatele lor și nu se căiseră înaintea lui Allah, Cel Puternic și Măreț. Moartea lor nu a făcut decât să le grăbească pedeapsa.
Dacă ar fi rămas în viață, iar Allah i-ar fi călăuzit spre căință, cererea iertării, răbdare, îndurarea greutăților și așteptarea izbăvirii, aceasta le-ar fi adus mult bine.
Prin urmare, tu, cea care ai întrebat, trebuie să rămâi răbdătoare, să cauți răsplata lui Allah și să aștepți izbăvirea de la Allah, Cel Puternic și Măreț. Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, spune în Cartea Sa:
„Cu adevărat, odată cu greutatea vine ușurarea. Cu adevărat, odată cu greutatea vine ușurarea.” (ash-Sharh 94:5–6)
Profetul ﷺ a spus și el, într-un hadith transmis autentic:
„Să știi că biruința vine odată cu răbdarea, izbăvirea odată cu suferința și ușurarea odată cu greutatea.” (Musnad Ahmad 2803.)
Numai de la Allah se cere ajutorul.
Shaykh ʿAbd ar-Rahman al-Barrak: o femeie a spus „Mă tem că m-aș putea sinucide”
Întrebarea
„Mă simt pierdută, extrem de epuizată și tristă. M-am simțit așa din copilărie, în adolescență și până la maturitate. Sufăr mult, deși rămân statornică în Islam. Nu ascult cântece și nu mă uit la nimic nepermis.
Cu toate acestea, sunt nefericită. Nimănui nu îi pasă de mine și nimeni nu mă face să simt că existența mea contează. Mă tem că m-aș putea sinucide. Există vreun sfat pentru mine?”
Răspunsul
Da. Trebuie să rămâi răbdătoare și să practici mujahadat an-nafs — lupta cu propriul sine. Păzește-te de acest gând.
Ferește-te cu cea mai mare grijă de sinucidere, deoarece sinuciderea îl duce pe cel care o săvârșește în Focul Iadului. (Sahih al-Bukhari 6105; Sahih Muslim 110.) Îi cerem lui Allah ocrotire și sănătate.
Ferește-te, ferește-te de acest gând. Trebuie să rămâi răbdătoare. Allah a statornicit că oamenii, în această viață lumească, vor fi încercați cu boli trupești sau psihice. Cel care rămâne răbdător și practică ihtisab — caută răsplata lui Allah — va fi răsplătit și compensat de Allah.
Prin urmare, rămâi răbdătoare, caută răsplata lui Allah, împotrivește-te acestor gânduri, cere ajutorul lui Allah și pune-ți tawakkul — încrederea deplină — în Allah.
Caută-ți răsplata la Allah. Caută-ți răsplata la Allah.
Nu te preocupa de oameni. Nu te preocupa de cei pe care i-ai menționat, care nici nu se îngrijesc de tine, nici nu îți acordă atenție.
Tu ești responsabilă pentru tine. Tu ești responsabilă pentru tine.
Așadar, trebuie să rămâi răbdătoare, să te încrezi în Allah, să Îi ceri ajutorul și să speri la răsplata Sa.
Sursa: Shaykh al-Barrak, fatwa 16722
Ibn Baz: când vinovăția pentru păcate aduce gânduri de sinucidere
Întrebarea
Aceasta este o scrisoare de la o femeie, în care ea spune:
Sunt o femeie de douăzeci și doi de ani. Sunt căsătorită cu un om bun, care ascultă poruncile lui Allah, și am doi copii cu el. Trăiesc fericită alături de el, toată lauda I se cuvine lui Allah.
Înainte de căsătorie eram o tânără bună, care asculta poruncile lui Allah Preaînaltul. Starea mea s-a schimbat însă în urmă cu aproximativ opt ani. Propriul meu sine a început să mă îndemne spre rău și să mă facă să săvârșesc păcate care îl scot pe om din Islam.
Am început să simt apăsare în piept, anxietate, confuzie și tulburare lăuntrică. Cu toate acestea, mă întorceam, Îi ceream iertare lui Allah, Cel Puternic și Măreț, și mă apropiam de El prin multe feluri de acte de adorare.
Urmează apoi zile în care mă simt în siguranță și liniștită. Însă acele zile trec repede și mă întorc din nou la păcate, de parcă nu aș putea renunța la ele. Atunci simt suferință și anxietate. Plâng și devin tristă și nefericită, ascunzând toate acestea de familie și de soț.
Onorate shaykh, acum mă tem că aș putea fi dintre fățarnici, pentru că îmi ascund păcatele și nu le dezvălui. Mă gândesc la moarte, la destinația mea finală și mă tem de pedeapsa lui Allah.
Uneori mă întreb dacă mă număr printre cei despre care Allah a hotărât să fie nefericiți în această lume și în Viața de Apoi. Mă va ierta Allah și mă va primi în Paradis?
Mă întreb și de ce îmi îndeplinesc actele obligatorii de adorare în timp ce săvârșesc fapte interzise. Sunt profund nedumerită de starea mea. Mă gândesc să mă sinucid pentru a găsi ușurare de ceea ce trăiesc. Apoi însă mă îndepărtez de acest gând, pentru că mă tem de pedeapsa lui Allah.
Sunt confuză. Ce mă sfătuiți, onorate shaykh? Vă rog să vă rugați ca Allah să îmi dăruiască o călăuzire după care să nu mai rătăcesc niciodată și să îmi aducă liniște în inimă. Vă rog să îmi răspundeți. Allah să vă fie de folos.
Răspunsul
Îi cer lui Allah să îți dăruiască îndrumare, statornicie în adevăr și tawbah nasuhah — căință sinceră și autentică —, prin care se dobândesc fericirea și mântuirea.
Atât timp cât te căiești sincer înaintea lui Allah, Allah șterge prin căință toate păcatele de dinaintea ei. S-a relatat de la Trimisul lui Allah ﷺ că ar fi spus:
„Căința șterge ceea ce a fost înaintea ei.” (Silsilat al-Ahadith ad-Daʿifah, al-Albani 1039: „Nu îi cunosc nicio bază.” Sensul în sine este corect.)
El ﷺ a mai spus:
„Cel care se căiește de un păcat este asemenea celui care nu a săvârșit niciun păcat.” (Sunan Ibn Majah 4250.)
Prin urmare, ori de câte ori îți vin aceste gânduri rele, iar tu te căiești înaintea lui Allah și te întorci la El, toată lauda I se cuvine lui Allah. Prin căință, Allah șterge toate faptele rele, păcatele și neascultările anterioare, chiar și necredința.
Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, spune:
„Spune-le celor care nu cred că, dacă încetează, li se va ierta ceea ce a trecut.” (al-Anfal 8:38)
Celui care se căiește, Allah îi primește căința. Profetul ﷺ a spus:
„Fiecare fiu al lui Adam păcătuiește în mod repetat, iar cei mai buni dintre cei care păcătuiesc sunt cei care se căiesc mereu.” (Jamiʿ at-Tirmidhi 2499; Sunan Ibn Majah 4251.)
Sfatul meu este să rămâi statornică în căință și să Îi ceri lui Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, să te țină statornică în ea și să te ajute să o păstrezi.
Cere-I în rugăciune, în prosternare, la sfârșitul ultimului tashahhud — mărturisirea rostită în șezut în timpul rugăciunii —, în ultima parte a nopții și în alte momente. (Sahih Muslim 482; Sahih al-Bukhari 835; Sahih al-Bukhari 1145.)
Roagă-L cu smerenie și sinceritate pe Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, să te binecuvânteze cu căință, să te călăuzească pe calea Sa dreaptă și să te ajute să rămâi statornică în adevăr, ca să continui pe această cale și să rămâi fermă până la moarte.
Cât despre sinucidere, ea este o faptă extrem de rea și un păcat major extrem de grav. Credinciosului nu îi este niciodată permis să se sinucidă.
Este relatat autentic că Profetul ﷺ a avertizat împotriva ei și ne-a înștiințat că cel care se ucide se expune pedepsei în Focul Iadului. (Sahih al-Bukhari 5778; Sahih Muslim 109.) Îi cerem lui Allah ocrotire și sănătate.
Allah spune:
„Nu vă ucideți pe voi înșivă. Într-adevăr, Allah este Milostiv cu voi.” (an-Nisaʾ 4:29)
Credinciosul trebuie, așadar, să se păzească de acest gând rău și de această faptă rea, împotriva căreia Profetul ﷺ a avertizat. El ﷺ ne-a înștiințat că cel care o săvârșește se expune pedepsei în Focul Iadului. Căutăm adăpost la Allah de aceasta.
Trebuie să te păzești de acest gând, să rămâi statornică în căință și să eviți păcatele și faptele rele. Celui care se căiește, Allah îi primește căința.
Trecutul a trecut, iar căința l-a șters, toată lauda I se cuvine lui Allah. Așadar, rămâi statornică, ai răbdare și ține-te ferm. Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, te va ajuta și te va ține statornică. Da.
Întrebarea suplimentară a prezentatorului
Allah să vă binecuvânteze. Onorate shaykh, pot exista și cauze care o duc înapoi la neascultare, precum o companie coruptă sau momentele de singurătate, când Satana poate profita de izolarea ei. Ați sfătui-o să evite cauzele care o duc înapoi la acte de neascultare?
Răspunsul shaykh-ului
Da. O, sora noastră în Islam, dacă există cauze care te atrag spre acte de neascultare, trebuie să te păzești de ele.
De exemplu, poate exista un tovarăș rău, un frate rău, un unchi patern rău, o soră rea, un vecin rău sau cineva asemănător. Îndepărtează-te de tovarășii răi și de compania dăunătoare și rămâi prudentă.
La fel, dacă printre cauze se numără ascultarea unor emisiuni, a cântecelor, privitul la televizor sau orice altceva, îndepărtează-te de tot ceea ce crezi ori bănuiești că te face să cazi în păcat.
Păzește-te de aceste cauze. Pe cel care are taqwa — teamă de Allah și ascultare față de El — Allah îl va ajuta.
Allah spune:
„Celui care se teme de Allah, El îi va face o cale de ieșire.” (at-Talaq 65:2)
Allah spune și:
„Celui care se teme de Allah, El îi va ușura treburile.” (at-Talaq 65:4)
Sursa: Ibn Baz — Căința, revenirea la păcat și gândurile de sinucidere