Traducere integrală în română a articolului Are Women Half Brained?, de ISHAQ. K, publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiunea autorului.
Criticii Islamului și cei care resping hadithurile susțin adesea că, în hadithurile noastre, Trimisul lui Allah ﷺ ar fi insultat femeile și ar fi spus că au „jumătate de minte”. Această afirmație pornește de la următorul hadith:
Abu Saʿid al-Khudri رضي الله عنه a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a ieșit la locul de rugăciune în ziua de Eid al-Adha sau de Eid al-Fitr.
A trecut pe lângă femei și a spus: „O, femeilor, dați milostenie, căci mi s-a arătat că voi alcătuiți majoritatea locuitorilor Focului.”
Ele au întrebat: „De ce, o, Trimis al lui Allah?”
El ﷺ a spus: „Blestemați adesea și sunteți nerecunoscătoare față de soții voștri. Nu am văzut pe nimeni cu o lipsă în rațiune și religie care să poată tulbura judecata unui bărbat hotărât și chibzuit mai mult decât una dintre voi.”
Ele au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, în ce constă lipsa din religia și rațiunea noastră?”
El ﷺ a spus: „Nu este mărturia unei femei egală cu jumătate din mărturia unui bărbat?” Ele au răspuns: „Ba da.”
El ﷺ a spus: „Aceasta ține de lipsa din rațiunea ei.
Și nu este adevărat că, atunci când are menstruație, nu se roagă și nu postește?”
Ele au răspuns: „Ba da.” El ﷺ a spus: „Aceasta ține de lipsa din religia ei.” (Sahih al-Bukhari 304)
Explicația pe înțelesul tuturor a acestui hadith
Ce înseamnă că femeia are o lipsă în rațiune
„Lipsa în rațiune” menționată de Profet ﷺ este explicată prin chestiunea mărturiei. El ﷺ a spus: „Nu este mărturia unei femei egală cu jumătate din mărturia unui bărbat?” Femeile au recunoscut acest lucru. Motivul este indicat de cuvintele lui Allah: „Pentru ca, dacă una dintre ele uită, cealaltă să îi amintească.” (al-Baqarah 2:282). Așadar, lipsa privește posibilitatea uitării și a unei rețineri imprecise în anumite forme de mărturie. (Al-Kawthar al-Jari ila Riyad Ahadith al-Bukhari, 1/456.)
Aceasta nu înseamnă că femeia are doar jumătate din inteligența bărbatului în toate privințele. Hadithul explică lipsa printr-o regulă anume referitoare la mărturie. Ibn Taymiyyah explică faptul că sunt chemate două femei în locul unui bărbat pentru ca una să îi poată aminti celeilalte dacă aceasta uită. Regula se aplică în chestiuni în care greșeala poate apărea în mod obișnuit din uitare sau dintr-o insuficientă precizie în reținerea celor auzite. (At-Turuq al-Hukmiyyah, 1/399–400.)
Lipsa privește reținerea exactă în anumite mărturii
Lipsa relevantă aici este legată, așadar, de reținerea exactă și de amintirea acelor forme de mărturie în care persoana trebuie să audă ceva, să îi înțeleagă sensul, să îl păstreze în memorie o vreme și să îl relateze corect mai târziu. Un exemplu este mărturia despre recunoașterea unei datorii sau despre chestiuni asemănătoare. O asemenea mărturie presupune înțelegerea celor spuse și păstrarea sensului lor până la depunerea mărturiei.
De aceea, regula nu se aplică exact în același fel fiecărui tip de mărturie. Ibn Taymiyyah afirmă că, acolo unde în mod obișnuit nu există teama unei greșeli din uitare, mărturia femeii nu este socotită drept jumătate din cea a bărbatului. (At-Turuq al-Hukmiyyah, 1/399–400.)
Chestiuni în care mărturia femeii este acceptată de sine stătător
Există chestiuni în care femeile pot depune mărturie fără bărbați, deoarece ele privesc lucruri cunoscute direct prin văz, atingere sau auz și nu necesită același grad de raționament și reținere în memorie. Printre acestea se numără nașterea, primul plâns al nou-născutului care arată că s-a născut viu, alăptarea, menstruația și defectele fizice ascunse de îmbrăcăminte. Aceste lucruri sunt observate direct și nu sunt, de obicei, supuse aceleiași temeri de uitare descrise în alte forme de mărturie. (At-Turuq al-Hukmiyyah, 1/399–400.)
Aceasta arată că regula privitoare la două femei nu este o afirmație generală despre întreaga capacitate intelectuală a femeii. Ea privește o anumită preocupare, în anumite forme de mărturie.
Mărturia a două femei nu este slabă în sine
Ibn al-Qayyim explică în continuare că mărturia a două femei împreună nu trebuie considerată slabă în sine. Un bărbat și două femei alcătuiesc un temei de sine stătător pe baza căruia mărturia poate fi acceptată. Mărturia lor nu este primită numai pentru că mărturia unui bărbat ar remedia un defect al lor.
O femeie integră este asemenea unui bărbat integru în privința sincerității, a încrederii pe care o merită și a devotamentului religios. Preocuparea privește posibilitatea unei greșeli neintenționate sau a uitării în tipul de mărturie în cauză. De aceea, i se alătură o altă femeie, astfel încât una să o poată sprijini pe cealaltă și să îi amintească. (At-Turuq al-Hukmiyyah, 1/429–430.)
Într-adevăr, când două femei de încredere depun mărturie împreună, mărturia lor cumulată poate fi egală cu cea a unui bărbat sau chiar mai puternică. Ibn al-Qayyim le dă ca exemplu pe Umm ad-Dardaʾ și Umm ʿAtiyyah, explicând că mărturia lor poate inspira mai multă încredere decât cea a unui singur bărbat aflat sub ele în privința credibilității și a poziției. (At-Turuq al-Hukmiyyah, 1/429–430.)
Privire de ansamblu
„Lipsa în rațiune” menționată în hadith se referă tocmai la chestiunea prin care Profetul ﷺ a explicat-o: posibilitatea uitării și a unei precizii mai reduse în reținerea anumitor feluri de mărturie. Nu este o afirmație că orice femeie ar fi, în general, lipsită de inteligență și nici că întreaga ei capacitate intelectuală ar reprezenta jumătate din cea a bărbatului.
Sinceritatea, credibilitatea și integritatea religioasă a femeii pot fi egale cu cele ale bărbatului. În chestiuni în care preocuparea respectivă privind uitarea nu este prezentă în mod obișnuit, mărturia ei nu este neapărat socotită drept jumătate din a lui. Când două femei de încredere depun mărturie împreună, aceasta poate inspira chiar mai multă încredere decât mărturia unui singur bărbat mai puțin credibil. Lipsa este înțeleasă astfel în legătură cu un anumit aspect al mărturiei, nu ca o descriere generală a tuturor aspectelor capacității intelectuale a femeilor. (At-Turuq al-Hukmiyyah, 1/399–400; 1/429–430.)
Sfârșitul rezumatului din articolul original.
Sursele folosite pentru explicarea hadithului de mai sus
Al-Kurani (d. 893 H) a spus: „«Nu este mărturia unei femei egală cu jumătate din mărturia unui bărbat?» Aceasta este o întrebare menită să obțină recunoașterea, cu sensul: «Într-adevăr, așa este.»
Motivul este indicat în cuvintele lui Allah: «Pentru ca, dacă una dintre ele uită, cealaltă să îi amintească.» (Coran, al-Baqarah 2:282)
În cuvântul tradus prin «aceasta», adresarea este la singular, feminin, deoarece regula enunțată se aplică fiecărei femei în parte.
Printre învățămintele hadithului se numără faptul că bărbații, priviți ca grup, au o virtute mai mare decât femeile privite ca grup, deși anumite persoane pot avea propriile virtuți; că liderii musulmani trebuie să le învețe pe femei chestiunile religiei lor; și că, atunci când cineva pierde ocazia unei fapte virtuoase, trebuie să caute alta asemănătoare pentru a compensa ceea ce a pierdut.
El mai arată că nerecunoștința față de soț este un păcat major, deoarece Legiuitorul a avertizat cu Focul pentru aceasta; că termenul «necredință» poate desemna nerecunoștința față de binefaceri; și că predicatorul poate folosi un limbaj ferm atunci când avertizează, cu condiția să nu îl îndrepte împotriva unei persoane anume.”
Al-Kawthar al-Jari ila Riyad Ahadith al-Bukhari, 1/456.
Ibn al-Qayyim (d. 751 H) a spus: „Shaykh-ul nostru, Ibn Taymiyyah (d. 728 H), Allah să aibă milă de el, a spus: Allah Preaînaltul a spus:
«Dacă nu sunt doi bărbați, atunci un bărbat și două femei dintre cei pe care îi acceptați ca martori, pentru ca, dacă una dintre ele greșește, cealaltă să îi amintească.» (al-Baqarah 2:282)
Aceasta dovedește că sunt chemate două femei să depună mărturie în locul unui bărbat pentru ca una să îi amintească celeilalte dacă greșește. Regula se aplică în chestiuni în care greșeala apare în mod obișnuit din uitare sau din lipsa unei rețineri exacte.
Profetul ﷺ a făcut referire la acest sens când a spus:
«Cât despre lipsa din rațiunea lor, mărturia a două femei este egală cu mărturia unui bărbat.» (Sahih al-Bukhari 304, 1/483; Sahih Muslim 132, 2/425, de la Abu Saʿid al-Khudri, Allah să fie mulțumit de el. Sahih Muslim, 2/429, îl relatează și de la Abu Hurayrah și Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de ei.)
El ﷺ a explicat, așadar, că mărturiei lor i s-a atribuit jumătate din greutate din cauza unei slăbiciuni în rațiune, nu a unei slăbiciuni în religie. Aceasta stabilește că femeia integră are aceeași poziție ca bărbatul integru în privința probității. Totuși, în această privință, rațiunea ei este mai redusă decât a lui.
În formele de mărturie în care, de regulă, nu există temerea unei greșeli, mărturia femeii nu este socotită drept jumătate din mărturia bărbatului.
Chestiunile în care mărturia femeilor este acceptată independent sunt lucruri pe care femeia le vede cu ochii ei, le atinge cu mâinile ei sau le aude cu urechile ei, fără să fie nevoie de un exercițiu de raționament.
Printre acestea se numără nașterea, primul plâns al nou-născutului care dovedește că s-a născut viu, alăptarea, menstruația și defectele fizice ascunse de îmbrăcăminte.
Asemenea lucruri nu se uită în mod obișnuit, iar cunoașterea lor nu necesită același exercițiu de raționament ca înțelegerea unor afirmații auzite, precum recunoașterea unei datorii și alte chestiuni similare. Acestea sunt sensuri înțelese prin raționament și, în general, poate trece mult timp până la depunerea mărturiei despre ele.”
At-Turuq al-Hukmiyyah, de Ibn al-Qayyim, 1/399–400.
Ibn al-Qayyim (d. 751 H) a spus: „Cineva ar putea argumenta: «Mărturia a două femei este slabă, de aceea este întărită prin prezența unui bărbat. Și jurământul este slab. Așadar, se alătură o dovadă slabă unei alte dovezi slabe, astfel încât ea nu poate fi acceptată.»
Răspunsul nostru este că nu admitem că mărturia a două femei ar fi slabă atunci când ele depun mărturie împreună.
De aceea, judecăm pe baza mărturiei lor când depun mărturie împreună cu un bărbat, chiar și atunci când ar putea fi aduși doi bărbați.
Mărturia unui bărbat împreună cu două femei este, așadar, o formă de sine stătătoare de probă juridică, nu un substitut. O femeie integră este asemenea unui bărbat în privința sincerității, a încrederii pe care o merită și a devotamentului religios. Totuși, întrucât poate exista teama că ar greși fără intenție sau ar uita, ea este sprijinită de o altă femeie asemenea ei.
Aceasta poate face ca mărturia ei să fie mai puternică decât a unui singur bărbat sau egală cu ea. Fără îndoială, încrederea inspirată de mărturia lui Umm ad-Dardaʾ (d. 81 H) și a lui Umm ʿAtiyyah (d. aproximativ 70 H) este mai mare decât cea inspirată de un singur bărbat aflat sub ele și sub femeile de aceeași poziție.
Cât despre cuvintele lui Allah:
«Chemați doi martori dintre bărbații voștri. Dacă nu sunt disponibili doi bărbați, atunci un bărbat și două femei.» (al-Baqarah 2:282)
Allah nu a menționat mărturia a două femei fără un bărbat.”
At-Turuq al-Hukmiyyah, de Ibn al-Qayyim, 1/429–430.