Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Definiton of Ilm Al Kalam & Its Emergence.
Definițiile ʿilm al-kalām
Au fost date multe definiții pentru ʿilm al-kalām, cele mai proeminente incluzând definiția lui al-Iji (d. 756 AH), care a spus: „Este o știință prin care cineva poate stabili credințele religioase prin prezentarea dovezilor și respingerea îndoielilor.” Sursa: al-Mawaqif, ʿAbd ar-Rahman ibn Ahmad ʿAdud ad-Din al-Iji, savant ashʿari, verificat de ʿAbd ar-Rahman ʿUmayrah, 1/31, prima ediție 1417 AH / 1997 CE, Dar al-Jil, Beirut. Vezi și Lawamiʿ al-Anwar al-Bahiyyah wa Sawatiʿ al-Asrar al-Athariyyah, 4/1.
At-Taftazani (d. 793 AH) l-a definit astfel: „Este cunoașterea credințelor religioase pe baza dovezilor certe.” Sursa: Sharh al-Maqasid fi ʿIlm al-Kalam, Saʿd ad-Din at-Taftazani ash-Shafiʿi, 5/1, prima ediție 1401 AH / 1981 CE, Dar al-Maʿarif an-Nuʿmaniyyah, Pakistan.
Shaykh Ibn ʿUthaymīn l-a definit astfel: „Ceea ce mutakallimunii au introdus în fundamentele religiei din afirmarea credințelor prin mijloace pe care le-au inventat, întorcându-se de la ceea ce a venit în Carte și Sunnah.” Sursa: Fath Rabb al-Bariyyah bi Talkhis al-Hamawiyyah, Muhammad ibn Salih ibn ʿUthaymīn.
Din aceste definiții devine clar pentru cercetător că această disciplină studiază credința islamică doar pe baza rațiunii. Aceasta este o metodă pe care Islamul nu a legiferat-o.
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah a spus: „Această metodă este ceva despre care se cunoaște în mod necesar că Muhammad nu i-a chemat pe oameni la ea pentru a afirma Creatorul și profeția Mesagerilor Săi. Mai degrabă, ea poate conduce la lucruri cunoscute ca fiind corupte în Sharia și în rațiune.” Sursa: Dar’ Taʿarud al-ʿAql wa an-Naql 1/39.
Este clar pentru toți că ʿilm al-kalām și filosofia nu sunt din calea generațiilor virtuoase. Mai degrabă, ele sunt din calea inovatorilor târzii, chiar dacă Qur’anul conține dovezi raționale abundente.
Din acest motiv, afirmațiile Salafilor care avertizează împotriva lui sunt mutawatir. Imam Ahmad a spus: „Țineți-vă strâns de Sunnah și hadith și de ceea ce Allah vă aduce folos prin ele. Feriți-vă de adâncire, ceartă și dispută, căci cel care iubește kalāmul nu va reuși niciodată. Cel care inventează kalām, sfârșitul său nu va fi decât inovație, deoarece kalāmul nu cheamă la bine. Nu iubesc kalāmul, nici adâncirea, nici disputa.
Țineți-vă strâns de Sunnah, athar și fiqh-ul care vă aduce folos, și lăsați disputa, vorbele oamenilor devierii și argumentării. I-am întâlnit pe oameni și ei nu cunoșteau aceasta și se țineau departe de oamenii kalāmului. Rezultatul kalāmului nu duce la bine. Allah să mă protejeze pe mine și pe voi de încercări și să îmi dea mie și vouă siguranță de orice distrugere.” Sursa: al-Ibanah al-Kubra, Ibn Battah, verificat de Rida ibn Naʿsan Muʿti, 2/539, nr. 676, prima ediție 1409 AH / 1988 CE, Dar ar-Rayah, Riyadh.
Al-Barbahari (d. 329 AH) a spus: „Feriți-vă de privirea în kalām și de șederea cu oamenii kalāmului. Țineți-vă strâns de athar și de oamenii atharului. Întrebați-i, stați cu ei și luați de la ei.” Sursa: Sharh as-Sunnah, Abu Muhammad al-Hasan ibn ʿAli ibn Khalaf al-Barbahari, p. 105.
Prin urmare, nu este corect să fie numită credința islamică ʿilm al-kalām din cauza diferenței dintre ele. Sursa: Mawqif al-Mutakallimin min al-Istidlal bi-Nusus al-Kitab wa as-Sunnah, Sulayman ibn Salih ibn ʿAbd al-ʿAziz al-Ghusan, 1/27, Dar al-ʿAsimah, Riyadh.
Apariția ʿilm al-kalām
ʿIlm al-kalām nu este dintre disciplinele adoptate de Ahl as-Sunnah. Este una dintre disciplinele nou introduse pe care mutakallimunii le-au inventat, iar din primele sale momente a căutat să atace credința Salafilor și să îi îndepărteze pe oameni de ea. Din acest motiv este necesar să se clarifice sensul ʿilm al-kalām și istoria lui în Islam.
Companionii, în primele vremuri, nu ezitau să îl întrebe pe Profet ﷺ despre tot ce aveau nevoie în credință, adorare, tranzacții și în toate aspectele vieții lor. Legătura cu Profetul ﷺ le unea toate gândurile și credințele.
Oamenii din acea vreme nu cunoșteau nimic în afară de Sunnah, care era baza gândirii și felului lor de viață. Totuși, aceasta a fost afectată de apariția sectelor ale căror origini erau politice mai degrabă decât doctrinare. Vezi Manhaj ʿUlama’ al-Hadith wa as-Sunnah fi Usul ad-Din, dr. Mustafa Muhammad Hilmi, p. 66, prima ediție 1426 AH, Dar al-Kutub al-ʿIlmiyyah, Beirut.
Dintr-o examinare a lucrărilor de ʿaqidah și a cărților despre sectele islamice, este clar că discuția despre credință a apărut în perioada târzie a companionilor, Allah să fie mulțumit de ei. În acel timp, trăsăturile ei nu erau pe deplin definite și nici nu devenise metoda principală de stabilire a credinței.
Discuțiile din această perioadă priveau anumite aspecte ale credinței și nu altele, iar mutakallimunii erau de acord cu Ahl as-Sunnah în cele mai multe dintre celelalte domenii. Când principiile discutate de ei s-au adunat și au fost strânse, ʿilm al-kalām a apărut ca partea opusă Ahl as-Sunnah în afirmarea și stabilirea credințelor. Aceasta a început pe mâinile Muʿtazilah, iar bazele sale au fost stabilite în timpul lui al-Ma’mun (d. 218 AH). Sursa: Siyar Aʿlam an-Nubala’ 10/272-306, biografia nr. 72.
Aceasta a dus la dispute și dezbateri, iar după aceea a trecut prin diferite dezvoltări la care au contribuit savanții de frunte ai kalāmului. A atins apogeul în perioada abbasidă, în timpul traducerii științelor grecești, indiene și persane în arabă, lucru facilitat de zindiqi și ipocriți în timpul cuceririlor islamice.
Aceste lucrări traduse s-au amestecat și au găsit acceptare mare printre mulți oameni din cauza iubirii luxului intelectual și a înșelării cu ceea ce era străin de Ummah Islamului. Sursa: al-Mawsuʿah al-Muyassarah fi al-Adyan wa al-Madhahib wa al-Ahzab al-Muʿasirah, supervizată de dr. Maniʿ ibn Hammad al-Juhani, 2/1097, a patra ediție 1420 AH, Dar an-Nadwah al-ʿAlamiyyah, Riyadh. Astfel, discuția în chestiuni de credință a început inițial risipită, dar asemenea unui pârâu care începe ca picături, apoi se adună și, în cele din urmă, inundă pământul.
Trebuie menționat că ʿilm al-kalām poate deveni necesar pentru ca Salafii să îl folosească în apărarea Islamului, iar aceasta nu poartă nicio critică. Salafii au făcut aceasta. Imam ad-Darimi (d. 280 AH) a spus: „Cei care au venit înainte dintre Salafi obișnuiau să deteste adâncirea în aceasta și în cele asemănătoare, iar ei fuseseră păziți de ea.
Însă noi am fost încercați cu ei după slăbirea Islamului și trecerea savanților, așa că nu am găsit altă alegere decât să respingem ceea ce au adus din falsitate cu adevărul.” Sursa: ar-Radd ʿala al-Jahmiyyah, Abu Saʿid ad-Darimi, verificat de Badr ibn ʿAbdullah al-Badr, p. 21, a doua ediție 1416 AH / 1995 CE, Dar Ibn al-Athir, Kuwait. Mai ales când învățarea științelor Sunnah a devenit slabă. Vezi an-Nahj al-Muqtarih li-Fahm al-Mustalah, Hatim ibn ʿArif ibn Nasir ash-Sharif al-ʿUni, p. 77, prima ediție 1416 AH / 1996 CE, Dar al-Hijrah, Riyadh.
În rezumat, cel care introduce în religie ceea ce Mesagerul lui Allah ﷺ nu a adus, se opune companionilor săi, Allah să fie mulțumit de ei, abandonează afirmațiile imamilor și juriștilor în religie, se întoarce în schimb către afirmațiile mutakallimunilor și cheamă la ceea ce contrazice Sunnah, a inovat.
Allah este Cel care îl va trage la socoteală și îl va răsplăti după cum voiește. Dacă voiește, îi poate acorda pocăință, iar dacă voiește, îl poate rătăci, iar cuvântul adevărului se va împlini asupra lui. Allah, glorificat și preaînălțat fie El, este Cel care face ceea ce voiește. Sursa: Tahrim an-Nazar fi Kutub al-Kalam, Ibn Qudamah al-Jamaʿili al-Maqdisi al-Hanbali, verificat de ʿAbd ar-Rahman ibn Muhammad Saʿid Dimashqiyyah, p. 59, prima ediție 1410 AH / 1990 CE, ʿAlam al-Kutub, Riyadh.
Prin urmare, este clar că ʿilm al-kalām este dintre științele străine de Ummah Islamului. El caută să studieze credința printr-o abordare rațională separată de Carte și Sunnah.
Principiile lui au fost stabilite într-o perioadă târzie, în timp ce Qur’anul însuși ne-a scutit de nevoia acestei științe prin propriile sale dovezi raționale.
Sursa: at-Tahawwulat al-Madhhabiyyah al-ʿAqa’idiyyah ʿinda as-Salaf wa al-Muʿtazilah wa al-Ashaʿirah de ʿAbd al-Fattah, p. 44-47.