Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: If Standing While Drinking Is Disliked Why Did The Prophet Do It?.
Hadithurile folosite pentru a arăta această aparentă contradicție sunt:
Anas a relatat că Mesagerul lui Allah ﷺ a dezaprobat băutul apei în picioare. (Sahih Muslim 2024a)
ʿAsim a relatat de la ash-Shaʿbi, de la Ibn ʿAbbas, care a spus: „I-am scos apă de Zamzam Profetului ﷺ, iar el a băut în picioare.” (Sunan Ibn Majah 3422)
An-Nawawi spune că toate hadithurile despre băutul în picioare sau stând jos sunt autentice și nu se contrazic. Profetul ﷺ obișnuia de obicei să bea stând jos, iar aceasta este mai bine, însă uneori a băut în picioare pentru a arăta că este permis. Așadar, băutul în picioare este detestat, dar nu interzis. Hadithul care poruncește celui care uită să vomite nu este o regulă strictă, ci este doar recomandat. Nu este nevoie să se pretindă abrogare sau slăbiciune; opinia corectă este că ambele sunt permise, dar statul jos este mai bun.
Traducere: Relatarea „El a interzis băutul în picioare” — Qatadah a spus: Am întrebat: „Și mâncatul?” El a răspuns: „Acela este și mai rău, sau mai urât.” Într-o altă relatare de la Qatadah, de la Abu ʿAli al-Aswari, de la Abu Saʿid al-Khudri, se spune: „Mesagerul lui Allah ﷺ a mustrat băutul în picioare.” Iar în altă relatare de la ei: „El a interzis băutul în picioare.” Într-o altă relatare de la ʿUmar ibn Hamzah, Abu Ghatafan al-Murri a spus că l-a auzit pe Abu Hurayrah spunând: „Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: Niciunul dintre voi să nu bea în picioare, iar cine uită, să vomite.”
De la Ibn ʿAbbas: „I-am dat Mesagerului lui Allah ﷺ Zamzam să bea, iar el a băut în picioare.” Într-o altă relatare: „Mesagerul lui Allah ﷺ a băut din Zamzam în picioare.” Iar în Sahih al-Bukhari se relatează că ʿAli, Allah să fie mulțumit de el, a băut în picioare și a spus: „L-am văzut pe Mesagerul lui Allah ﷺ făcând așa cum m-ați văzut pe mine făcând.”
Să știi că aceste hadithuri i-au nedumerit pe unii savanți, până când unii dintre ei au făcut afirmații false despre ele, spunând chiar: „Ele trebuie respinse”, și au mers mai departe până au îndrăznit să pretindă că unele dintre ele sunt slabe și au adus argumente invalide despre ele. Nu avem niciun interes să repetăm asemenea falsități sau să răspândim interpretări greșite ale Sunnah. Dimpotrivă, menționăm opinia corectă și atragem atenția asupra nevoii de a fi precaut față de opiniile care o contrazic.
Cât despre cei care au pretins abrogare sau lucruri asemănătoare, ei au făcut o greșeală gravă. Cum poate fi pretinsă abrogarea când hadithurile pot fi reconciliate, chiar dacă ordinea cronologică ar fi fost stabilită? Și unde este, de fapt, acea cronologie? Și Allah știe cel mai bine.
Dacă se spune: cum poate fi detestat băutul în picioare când Profetul ﷺ l-a făcut? Răspunsul este: atunci când Profetul ﷺ face o acțiune pentru a arăta că este permisă, atunci ea nu este detestată. De fapt, clarificarea face parte din obligația lui, deci cum ar putea fi detestată? Este confirmat că el a făcut odată wudu spălând fiecare membru o singură dată și că a făcut odată tawaf pe o cămilă, deși există acord că forma cea mai completă este wudu de trei ori și mersul pe jos la tawaf. Există multe exemple asemănătoare.
Astfel, Profetul ﷺ arăta uneori că un lucru este permis făcându-l o dată sau de câteva ori, în timp ce obiceiul lui constant era calea mai bună și mai virtuoasă. Majoritatea wudu-ului său era de trei ori. Majoritatea tawaf-ului său era pe jos. Majoritatea băutului său era stând jos. Aceasta este clar, iar nimeni cu cea mai mică înțelegere a cunoașterii nu s-ar îndoi de ea. Și Allah știe cel mai bine.
Cât despre afirmația lui ﷺ: „Cine uită, să vomite”, aceasta este înțeleasă ca recomandare și încurajare (mustahabb), nu ca obligație. Așadar, este recomandat pentru cineva care a băut în picioare să vomite, pe baza acestui hadith clar și autentic. Când o poruncă nu poate fi înțeleasă ca obligație, ea este luată ca recomandare.
Cât despre afirmația lui Qadi ʿIyad: „Nu există dezacord între savanți că acela care a băut uitând nu trebuie să vomite”, el a intenționat astfel să slăbească hadithul. Dar insinuarea lui nu trebuie să aibă greutate. Faptul că savanții nu au făcut voma obligatorie nu înseamnă că hadithul este slab.
Sharh Sahih Muslim de an-Nawawi (13/195).