Acest articol este o traducere în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Biography Of Yunus ibn Ubayd (d. 139AH).
Numele și statutul
Yunus ibn Ubayd ibn Dinar, cunoscut ca Abu Abdullah al Abdi, era un mawla al tribului Abd al Qays și un imam proeminent al Basrei. A fost unul dintre succesorii mai tineri, Tabiʿin, și dintre cei mai virtuoși și drepți dintre ei. Era un model de caracter islamic, cinste, modestie și încredere.
Cei de la care a relatat și cei care au relatat de la el
Yunus l-a văzut pe Anas ibn Malik și a auzit hadith de la el. A relatat și de la multe alte figuri majore dintre Tabiʿin, inclusiv al Hasan al Basri, Ibn Sirin, Ataʾ, Ikrimah, Nafiʿ, mawla lui Ibn Umar, Ziyad ibn Jubayr, Ibrahim at-Taymi, Amr ibn Said ath-Thaqafi, Muhammad ibn Ziyad al Jumahi, Abu Burdah ibn Abi Musa, Humayd ibn Hilal, al Hakam ibn al Aʿraj, Husayn ibn Abi al Hurr, Thabit al Bunani, Abu al Aliyah al Barraʾ și mulți alții.
Mulți savanți mari au relatat de la el, inclusiv Shubah, Sufyan ath-Thawri, Hammad ibn Salamah, Yazid ibn Zuray, Hushaym, Abd al Warith, Hammad ibn Zayd, Abd al Ala, Abd al Wahhab ath-Thaqafi, Muhammad ibn Abi Adi, Abu Hammam, Mutamar ibn Sulayman, Salim ibn Nuh, Wahb și mulți alții.
Fiabilitatea și statutul său în hadith
Ali ibn al Madini a spus că Yunus avea în jur de două sute de hadithuri. Ibn Sad l-a numit demn de încredere și un transmițător frecvent. A fost declarat fiabil de Ahmad ibn Hanbal, Yahya ibn Main și toți criticii principali ai hadithului. Abu Hatim a spus că Yunus îi era mai iubit decât Hisham ibn Hassan și era mai înalt în rang decât Sulayman at-Taymi.
A fost admirat nu doar pentru cunoașterea sa, ci și pentru precizia și sinceritatea lui. Salamah ibn Alqamah a spus: „Am stat cu Yunus, dar nu am putut prinde nici măcar o alunecare a limbii de la el.”
Adorarea și statornicia sa
Yunus nu era cunoscut ca având cele mai multe rugăciuni sau cele mai multe posturi dintre contemporanii săi, dar când apărea orice datorie religioasă, el era cel mai pregătit. Cerea des iertare și era văzut adesea ridicându-și ochii spre cer în istighfar. Hammad ibn Zayd a spus că l-a auzit pe Yunus spunând: „Ochii voștri vor vedea curând ceea ce nu au mai văzut, iar urechile voastre vor auzi ceea ce nu au mai auzit, și fiecare etapă a Vieții de Apoi este mai intensă decât cea dinaintea ei, până când veți ajunge la podul de peste Focul Iadului.”
A plâns aproape de moarte, s-a uitat la picioarele sale și a spus: „Aceste picioare nu s-au prăfuit niciodată pe calea lui Allah”, iar aceasta l-a făcut să plângă.
Comerțul său
Yunus era negustor în Basrah, cunoscut pentru vânzarea de veșminte fine. Cinstea lui era renumită. Odată, i-a oferit unui client sirian un șal pentru 200 de dirhami, dar în timp ce era plecat la rugăciune, nepotul lui l-a vândut pentru 400. Când Yunus s-a întors și a aflat, l-a căutat pe cumpărător și i-a spus: „Acesta valora doar 200. Îl poți returna și îți iei banii înapoi, sau îl poți păstra și iei 200 de la mine.” Omul a fost uimit și a întrebat cine este. Când Yunus și-a spus numele, omul a spus: „Pe Allah, când suntem în toiul luptei, Îi cerem lui Allah victoria prin numele tău!”
Altădată, o femeie i-a oferit lui Yunus un veșmânt pentru 60 de dirhami. El l-a dus la vecinul său, care a spus că valora 120. Yunus i-a spus femeii să meargă să întrebe familia ei dacă îl vând pentru 125.
Odată i-a spus soției sale să nu cumpere un veșmânt scump care fusese oferit pentru 500 de dirhami, spunând: „Valorează mai mult decât atât.” Ea a mărit singură prețul la 1.000, iar el tot a refuzat.
Se purta cinstit chiar și când aceasta nu era în favoarea lui. Când agentul său din Persia i-a scris că prețurile erau ridicate, Yunus a refuzat să cumpere bunuri local până când îi informa pe vânzători despre aceasta.
Vorbele și înțelepciunea sa
Yunus era cunoscut pentru afirmațiile sale profunde. A spus:
„Nu există nimic mai rar decât două lucruri: o monedă halal și un om care urmează Sunnah.”
„Nu există nimic care să desăvârșească un om asemenea unei limbi păzite.”
„Dacă o persoană vorbește doar ceea ce este drept, faptele sale nu o vor contrazice niciodată.”
Când un om s-a plâns de sărăcia lui, Yunus i-a enumerat simțurile și facultățile: vederea, auzul, vorbirea, intelectul, și l-a întrebat: „Ai schimba vreuna dintre acestea pentru bani?” Omul a spus nu la fiecare, iar Yunus a spus: „Atunci văd sute de mii de binecuvântări la tine, și totuși te plângi.”
A mai spus: „Am scris ceea ce le aduce folos oamenilor, dar am lăsat ceea ce ne-ar aduce folos nouă.”
A învățat că adevărata evlavie era rară, spunând: „Număr o sută de forme de dreptate și nu am nici măcar una.” Și: „Limba este rădăcina oricărei dreptăți; dacă ea este dreaptă, tot restul urmează.”
Precauția și neplăcerea sa față de dispute
Yunus detesta puternic dezbaterile teologice. Când cineva i-a spus că oamenii dezbat qadarul, el a spus: „Dacă ar fi preocupați de propriile păcate, nu ar dezbate qadarul.”
De asemenea, a avertizat împotriva însoțitorilor periculoși și a inovației. Când cineva a spus că fiul său mersese să îl viziteze pe Amr ibn Ubayd, un Muʿtazili, Yunus s-a mâniat și a spus: „Te avertizez împotriva zina, furtului și consumului de alcool, dar aș prefera să Îl întâlnești pe Allah cu acestea decât cu opiniile lui Amr și ale însoțitorilor săi.”
Teama sa de ipocrizie și modestia
Se temea de ipocrizie și nu era mândru de faptele sale. Când i s-a cerut să își descrie starea, i-a scris cuiva: „Am încercat să îmi fac sufletul să iubească pentru ceilalți ceea ce iubesc pentru mine și să urască pentru ei ceea ce urăsc pentru mine. Dar m-am găsit departe de aceasta. Apoi am încercat să încetez să îi menționez pe oameni decât cu bine și am găsit postul într-o zi fierbinte mai ușor decât aceasta.”
Era profund smerit. Când l-a întâlnit pe Ayyub as-Sakhtiyani și s-au despărțit, Ayyub a spus: „Allah să blesteme această viață după tine.” Yunus odată nu a reușit să pună frâul unui măgar și a spus: „Oare Allah a poruncit cu adevărat jihadul pentru cineva care nici măcar nu poate pune frâu unui măgar?”
Viziunea sa despre savanți
Îi admira profund pe al Hasan al Basri și Muhammad ibn Sirin. A spus: „Cred că al Hasan a vorbit numai de dragul lui Allah, iar Muhammad a tăcut de dragul lui Allah.”
A spus odată: „Este o binecuvântare de la Allah că nu am fost crescut în Kufah.”
Cum se purta cu conducătorii
Yunus avertiza puternic împotriva mersului la conducători, a recitării Coranului pentru ei sau a amestecului cu oamenii inovației. A spus: „Nu intrați la conducători ca să le recitați Coranul. Nu recitați femeilor în izolare. Nu lăsați urechile voastre să îi asculte pe oamenii inovației.”
Moartea sa
A murit în Basrah în 139 sau 140 AH. Unii au spus că funeraliile sale au fost purtate de fiii lui Ali ibn Abdullah ibn al Abbas. Când a văzut aceasta, Abdullah ibn Ali a spus: „Aceasta, pe Allah, este adevărata onoare.”
A lăsat în urmă o moștenire de adorare sinceră, cunoaștere profundă, comerț etic și smerenie profundă. Ibn Shuayb și alții i-au păstrat hadithurile, iar Abu Arubah al Harrani i-a compilat relatările în două volume. Este amintit ca una dintre cele mai cinstite și evlavioase figuri dintre Tabiʿin.
Siyar Aʿlam an-Nubalaʾ de adh-Dhahabi, 6/288-296.