Al-An'am · 6:95–98

Versetele 95 la 98

Allah vorbeste despre desavarsirea Sa, maretia stapanirii si puterii Sale, intinderea milei si darniciei Sale si grija Sa deplina fata de fapturi. „Cu adevarat, Allah este Cel care despica grauntele” cuprinde toate semintele pe care oamenii le seamana si pe cele pe care nu le seamana, precum semintele raspandite de Allah in campii si pustietati. El despica semintele culturilor si samburii palmierilor si ai altor pomi.

Din seminte rasar culturi si plante felurite ca soi, infatisare si folos, iar din samburi cresc palmieri, pomi fructiferi si alti arbori. Oamenii, vitele si celelalte vietuitoare se hranesc din ceea ce Allah face sa rasara din seminte si samburi si se bucura de toate foloasele pe care El le-a asezat in ele. Allah le arata din bunatatea si binefacerea Sa lucruri care uimesc mintile si ii lasa fara grai pe cei priceputi. Le arata minunatiile lucrarii Sale si desavarsirea intelepciunii Sale, ca sa-L cunoasca, sa-I afirme unicitatea, sa stie ca El este Adevarul si ca adorarea oricui in afara Lui este desarta.

„El scoate viul din mort”, asa cum scoate o vietate din samanta de reproducere, un pui din ou si plante si arbori din seminte si samburi. „Si scoate mortul”, adica ceea ce nu creste ori nu are suflet, „din viu”, asa cum scoate samburii si semintele din pomi si plante si ouale din pasari, precum si alte lucruri de acest fel.

„Acesta este Allah”, Cel care a facut toate acestea si Care Singur le-a creat si le carmuieste. El este Domnul vostru, Singurul Caruia I se cuvin dumnezeirea si adorarea, Domnul care hraneste toate lumile prin binecuvantarile si darurile Sale. „Cum de va lasati abatuti?” Cum va intoarceti de la adorarea Unuia cu asemenea maretie spre adorarea celui care nu-si poate aduce nici folos, nici rau si nu stapaneste moartea, viata ori invierea?

Dupa ce a amintit crearea hranei, Allah aminteste pregatirea locuintelor si crearea tuturor lucrurilor de care robii au nevoie: lumina si intunericul. „El este Cel care despica zorile”: asa cum despica samanta si samburele, El despica intunericul dens al noptii, care acopera fata pamantului, prin lumina diminetii. Intunericul se risipeste, iar lumina atotcuprinzatoare se arata; fapturile se folosesc de ea in indeletnicirile lor si in treburile religiei si ale lumii.

Fiindca fapturile au nevoie si de liniste si odihna, care nu se implinesc prin existenta neincetata a luminii, Allah „a facut noaptea pentru odihna”: in ea oamenii se linistesc in locuintele lor, vietatile si pasarile se intorc la adaposturile lor si se odihnesc de truda. Apoi Allah inlatura intunericul, iar aceasta randuiala continua pana in Ziua Invierii.

„Iar soarele si luna pentru masurarea timpului”: prin ele se cunosc vremurile si termenele, se randuiesc timpurile actelor de adorare si ale intelegerilor si se stie cat a trecut dintr-o perioada. Daca soarele si luna nu ar exista, nu s-ar succeda si nu s-ar deosebi unul de celalalt, numai cativa oameni ar putea cunoaste aceste lucruri, dupa multa straduinta si s-ar pierde multe foloase necesare.

„Aceasta este randuiala Celui Atotputernic, Atotstiutor.” Aceste fapturi uriase se misca smerite si supuse poruncii Lui, fara sa treaca dincolo de hotarul asezat pentru ele, fara sa o ia inainte si fara sa intarzie. El este Atotstiutorul, a Carui stiinta cuprinde lucrurile vazute si ascunse, cele dintai si cele de pe urma. Faptul ca aceste creaturi sunt supuse unei randuieli atat de precise este una dintre dovezile rationale ale intinderii stiintei Sale si ale desavarsirii intelepciunii Sale.

„El este Cel care a facut pentru voi stelele, ca sa va calauziti prin ele in intunericurile uscatului si ale marii.” Cand drumurile vi se par la fel si va rataciti in calatorii, Allah a facut stelele mijloc de calauzire pentru oameni spre drumurile de care au nevoie pentru interesele si negotul lor.

Unele stele sunt vazute mereu si nu se abat din locul lor, iar altele se misca neincetat, mersul lor fiind cunoscut celor priceputi. Prin stele se cunosc directiile si vremurile. Versetul si cele asemenea lui dovedesc ingaduirea invatarii mersului corpurilor ceresti, stiinta numita astronomie de orientare, fiindca drumurile nu pot fi cunoscute si calauzirea nu se desavarseste decat astfel.

„Noi am talcuit semnele in amanunt”, adica le-am lamurit, le-am facut vadite si am deosebit fiecare fel de celalalt, pana cand semnele lui Allah au devenit limpezi si aratate „pentru oamenii care stiu”. Lor li se adreseaza cuvantul si de la ei se cere raspunsul, spre deosebire de oamenii nestiintei si de cei care se intorc de la semnele lui Allah si de la stiinta adusa de trimisi. Lamurirea si talcuirea nu le folosesc si nu le inlatura nelamurirea.

„El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet”, Adam, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Allah a facut din el neamul omenesc, care a umplut pamantul si care continua sa sporeasca. Oamenii se deosebesc prin caracter, alcatuire si insusiri, iar felurimea lor nu poate fi cuprinsa ori descrisa.

Allah le-a randuit „un loc de salasluire”, adica un capat la care vor ajunge si o tinta catre care sunt manati: lacasul statornic, dincolo de care nu mai exista alta oprire sau alta tinta. Acesta este lacasul pentru care au fost creati. Ei au fost adusi in lumea aceasta ca sa se straduiasca sa implineasca faptele prin care acel lacas se intemeiaza si se pregateste. Allah i-a asezat in coapsele parintilor, in pantecele mamelor, apoi in lumea aceasta si apoi in al-barzakh. In toate aceste locuri sunt doar incredintati vremelnic, fara sa ramana pentru totdeauna, ci trec dintr-unul in altul pana ajung la lacasul statornic. Cat despre lumea aceasta, ea este un „loc de pastrare” vremelnica si de trecere. „Noi am talcuit semnele in amanunt pentru oamenii care inteleg” semnele lui Allah si pricep dovezile si lamuririle Sale.