Al-An'am · 6:93–94

Versetele 93 la 94

Allah spune ca nimeni nu este mai nedrept si nu savarseste un rau mai mare decat cel care minte despre El, atribuindu-I cuvinte ori hotarari care nu-I apartin. Aceasta este una dintre cele mai rele insusiri, fiindca reuneste minciuna, schimbarea temeliilor si a invataturilor particulare ale religiei si atribuirea acestor schimbari lui Allah. Este una dintre cele mai mari nelegiuiri.

Aici intra si pretentia mincinoasa a profetiei si afirmatia falsa ca omul ar fi primit revelatie. Pe langa minciuna despre Allah si infruntarea Lui cu indrazneala, un asemenea om le cere celorlalti sa-l urmeze, se straduieste sa-i constranga si socoteste ingaduita varsarea sangelui si luarea averii celui care i se impotriveste. Versetul ii cuprinde pe toti falsii profeti, precum Musaylimah al-Kadhdhab, al-Aswad al-'Ansi, al-Mukhtar si cei asemenea lor.

Tot aici intra cel care spune: „Voi cobori si eu ceva asemenea celor coborate de Allah”, pretinzand ca poate face ceea ce face Allah, ca poate concura cu El in hotarari si poate legifera asa cum legifereaza El. Ii cuprinde si pe toti cei care pretind ca pot concura cu Coranul si pot aduce ceva asemenea lui.

Ce nedreptate poate fi mai mare decat pretentia celui sarac, neputincios prin sine si nedesavarsit in toate privintele, ca L-ar putea egala pe Cel Puternic, lipsit de orice nevoie, Care are desavarsirea absoluta in toate privintele, in Esenta, Numele si Atributele Sale?

Dupa ce i-a mustrat pe cei nedrepti, Allah aminteste pedeapsa pregatita pentru ei la moarte si in Ziua Invierii: „Daca i-ai vedea pe cei nedrepti in chinurile mortii”, adica in necazurile, grozaviile si suferintele ei apasatoare, ai vedea o stare inspaimantatoare, pe care nicio descriere nu o poate reda.

„Cand ingerii isi intind mainile” catre acei nedrepti, lovindu-i si chinuindu-i. Cand sufletele lor se impotrivesc, nu vor sa iasa si sovaie sa paraseasca trupurile, ingerii le spun: „Scoateti-va sufletele! Astazi veti fi rasplatiti cu pedeapsa umilitoare”, adica cu pedeapsa cumplita care va injoseste si va osandeste. Rasplata este de acelasi fel cu fapta, caci aceasta pedeapsa vine „pentru ca spuneati despre Allah altceva decat adevarul”, mintind despre El si respingand adevarul adus de trimisi, „si va purtati cu trufie fata de semnele Sale”, refuzand sa va supuneti lor si sa primiti hotararile lor.

Acesta este un argument pentru existenta pedepsei si a binecuvantarii din al-barzakh, fiindca vorbele si pedeapsa indreptate catre ei au loc in clipa agoniei, chiar inaintea mortii si dupa ea. Tot aici se afla dovada ca sufletul este o entitate corporala care intra in trup, iese din el, i se vorbeste, salasluieste in trup si il paraseste.

In Ziua Invierii, starea lor va fi aceasta: vor fi adusi inapoi la Allah singuri, fara familie, avere, copii, osti ori ajutoare, asa cum i-a creat prima data, lipsiti de toate. Lucrurile sunt dobandite si se obtin prin cauzele lor, dar in Ziua aceea se rup toate legaturile lumesti, afara de fapta dreapta si fapta rea, care alcatuiesc temelia starii omului in Viata de Apoi si din care se nasc frumusetea ori uratenia, bucuria ori tristetea, chinul ori desfatarea ei, dupa faptele savarsite.

Averea, copiii si ajutoarele din afara omului sunt lucruri trecatoare si stari vremelnice. De aceea Allah spune: „Ati venit la Noi singuri, asa cum v-am creat intaia oara, si ati lasat in urma ceea ce v-am daruit”, adica ati parasit binecuvantarile cu care v-am inzestrat si le-ati lasat in urma voastra, iar ele nu va sunt de niciun folos.

„Nu-i vedem cu voi pe mijlocitorii despre care pretindeati ca sunt partasi intre voi.” Politeistii Ii faceau asociati lui Allah pe ingeri, profeti, oameni drepti si pe altii, desi toti sunt robi ai Lui. Totusi, le atribuiau o parte din ei insisi si o parte din adorarea lor, iar aceasta era numai o pretentie si o nedreptate. Toti sunt robi ai lui Allah, iar Allah este Stapanul si Cel vrednic de adorarea lor. Prin asocierea lor in adorare si prin indreptarea unei parti din adorare catre anumite fapturi, ei le-au asezat pe acestea la rangul Creatorului si Stapanului, de aceea in Ziua Invierii vor fi mustrati prin aceste cuvinte: „Nu-i vedem cu voi pe mijlocitorii despre care pretindeati ca sunt partasi intre voi.”

„Legaturile dintre voi s-au rupt”, adica s-au taiat relatiile si cauzele care va uneau cu asociatii vostri: mijlocirea si celelalte lucruri. Nu v-au fost de niciun folos si nu v-au scapat de nimic. „Iar ceea ce pretindeati s-a pierdut de la voi”: castigul, siguranta, fericirea si izbavirea cu care Shaytan va amagea si pe care vi le impodobea in inimi s-au dovedit a fi o pretentie desarta, fara nicio realitate. S-a aratat ca v-ati pierdut propriile suflete, familiile si averile.