An-Nisa · 4:88–91

Versetele 88 la 91

Prin ipocritii pomeniti in aceste versete se inteleg cei care aratau in exterior ca sunt musulmani, dar nu emigrasera si, pe langa aceasta, erau necredinciosi. Companionii - Allah sa fie multumit de ei - erau nedumeriti in privinta lor.³³ Unii se fereau sa lupte cu ei si sa rupa legaturile, din pricina credintei pe care o afisau; altii le cunosteau adevarata stare din faptele lor si ii socoteau necredinciosi.

Allah i-a vestit ca nu trebuie sa fie nedumeriti si nici sa aiba indoieli, fiindca starea acelor oameni era limpede si nu era nimic neclar in ea. Ei erau ipocriti care isi aratasera necredinta in repetate randuri si, pe langa propria necredinta, doreau ca si credinciosii sa nu creada si sa devina asemenea lor. Odata ce starea lor este cunoscuta, „Nu va luati dintre ei aliati”. Aceasta cere sa nu-i iubiti, fiindca alianta si prietenia nu pot izvori decat din iubire.

Porunca cere si sa fie urati si socotiti dusmani, fiindca interzicerea unui lucru inseamna porunca opusului sau. Aceasta hotarare era vremelnica, pana la emigrarea lor. Daca emigrau, erau tratati asemenea celorlalti musulmani, asa cum Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - aplica hotararile Islamului tuturor celor care se aflau impreuna cu el si emigrasera, fie ca erau credinciosi cu adevarat, fie ca isi aratau credinta numai in exterior.

Daca refuzau sa emigreze si se intorceau, „prindeti-i si ucideti-i oriunde ii gasiti”, adica in orice timp si loc. Aceasta este una dintre dovezile celor care spun ca interdictia luptei in lunile sacre a fost abrogata, iar aceasta este parerea majoritatii invatatilor. Cei care nu sunt de acord spun ca aceste texte au un sens general si trebuie intelese in lumina interdictiei de a lupta in lunile sacre.

Apoi Allah a exceptat de la lupta impotriva ipocritilor trei grupuri. El a poruncit sa fie lasate in pace doua dintre ele si a intarit aceasta porunca.

Primul grup este al celor care se alatura unui popor cu care musulmanii au un legamant de neagresiune. Acela care se alatura acelui popor beneficiaza de aceeasi protectie, iar viata si averea lui sunt ocrotite.

Al doilea grup este al celor ale caror „inimi sunt stranse la gandul de a lupta impotriva voastra ori impotriva propriului lor popor”. Ei raman in starea in care se afla si nu se pot hotari sa lupte nici impotriva voastra, nici impotriva poporului lor; doresc sa se fereasca de lupta cu ambele tabere. Allah le-a poruncit musulmanilor sa nu lupte nici cu acestia si a aratat intelepciunea: „Daca Allah ar fi voit, le-ar fi dat putere asupra voastra si atunci s-ar fi luptat cu voi.”

Existau trei posibilitati: sa se alature voua si sa lupte cu dusmanii vostri - lucru pe care acesti oameni nu erau pregatiti sa-l faca -, sa lupte impotriva voastra alaturi de poporul lor ori sa nu lupte impotriva niciuneia dintre parti. Ultima dintre acestea este, pentru voi, raul cel mai mic. Allah ar fi putut sa-i intareasca impotriva voastra; asadar, primiti aceasta binecuvantare si laudati-L pe Domnul vostru, Care i-a oprit de la lupta desi ar fi putut lupta. „Daca se tin departe de voi, nu lupta impotriva voastra si va ofera pacea, atunci Allah nu va da nicio cale impotriva lor.”

Al treilea grup este al oamenilor care urmaresc numai propriul folos si nu au nicio pretuire pentru voi. Acestia sunt cei despre care Allah spune: „Veti gasi altii”, dintre acesti ipocriti, „care voiesc sa fie in siguranta fata de voi”, fiindca se tem de voi, „si fata de poporul lor; dar ori de cate ori sunt intorsi la incercarea necredintei, cad iarasi in ea”, adica staruie in necredinta si ipocrizie.

De fiecare data cand li se iveste o tulburare ori o incercare, aceasta ii orbeste si ii face sa se arunce in ea cu capul inainte, sporindu-le necredinta si ipocrizia. In exterior, acestia seamana cu al doilea grup, dar in realitate sunt diferiti. Al doilea grup se opreste de la lupta impotriva credinciosilor din respect, nu de teama pentru sine. Acest grup se opreste numai din teama, nu din respect; daca gaseste prilejul sa lupte impotriva credinciosilor, este gata sa-l foloseasca. Daca nu dau semne ca doresc sa se tina departe de credinciosi si sa renunte la lupta impotriva lor, atunci trebuie combatuti.

De aceea Allah spune: „Daca nu se tin departe de voi, nu va ofera pacea si nu-si opresc mainile, atunci prindeti-i si ucideti-i oriunde ii aflati. Impotriva acestora v-am dat o dovada limpede”, adica o dovada clara ca ei va agreseaza si nu cauta pacea, astfel incat nu au pe cine invinui in afara de ei insisi.