Comentariul pasajului
Versetele 17 la 18
Textul arab și traducerea din volum
وَٱلَّذِينَ ٱجْتَنَبُوا۟ ٱلطَّـٰغُوتَ أَن يَعْبُدُوهَا وَأَنَابُوٓا۟ إِلَى ٱللَّهِ لَهُمُ ٱلْبُشْرَىٰ ۚ فَبَشِّرْ عِبَادِ ﴿١٧﴾ ٱلَّذِينَ يَسْتَمِعُونَ ٱلْقَوْلَ فَيَتَّبِعُونَ أَحْسَنَهُۥٓ ۚ أُو۟لَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ هَدَىٰهُمُ ٱللَّهُ ۖ وَأُو۟لَـٰٓئِكَ هُمْ أُو۟لُوا۟ ٱلْأَلْبَـٰبِ ﴿١٨﴾
17. Cei care se feresc de taghut, ca sa nu-l adore, si se intorc la Allah vor avea vestea cea buna. Da-le vestea cea buna robilor Mei, 18. celor care asculta cuvantul si urmeaza ceea ce este mai bun din el. Acestia sunt cei pe care Allah i-a calauzit si acestia sunt cei inzestrati cu pricepere.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Dupa ce Allah Preainaltul a amintit starea pacatosilor, a amintit starea si rasplata celor care se intorc la El: „Cei care se feresc de taghut, ca sa nu-l adore”. Prin taghut se intelege aici adorarea a orice altceva in afara lui Allah, iar ei se feresc de aceasta adorare. Aceasta precizare a Celui Atotintelept, Atotstiutor, este deosebit de potrivita, deoarece lauda ii priveste numai pe cei care se feresc sa adore taghutul. „Si se intorc la Allah”, adorandu-L si inchinandu-I cu sinceritate religia. Ei au trecut de la adorarea idolilor la adorarea Stapanului Atotstiutor si de la asociere si pacate la unicitate si ascultare.
„Vor avea vestea cea buna”, a carei maretie si insusire nu sunt cunoscute decat de Cel care ii cinsteste cu ea. Ea cuprinde vestea cea buna in aceasta lume, prin lauda frumoasa, visul bun si grija dumnezeiasca prin care vad ca Allah voieste sa-i cinsteasca in aceasta lume si in Viata de Apoi. Ea cuprinde si vestea cea buna din Viata de Apoi, la moarte, in mormant si in Ziua Invierii. Desavarsirea ei va fi atunci cand Domnul Cel Generos ii va vesti cu multumirea Sa vesnica, cu bunatatea Sa, cu siguranta si cu linistea din Paradis.
Dupa ce a spus ca ei vor avea vestea cea buna, Allah a poruncit sa li se dea aceasta veste si a amintit insusirea prin care au meritat-o: „Da-le vestea cea buna robilor Mei, celor care asculta cuvantul”. Aceasta cuprinde orice cuvant. Ei asculta toate cuvintele care ajung la ei, ca sa deosebeasca ceea ce trebuie ales de ceea ce trebuie parasit. Din intelepciunea si cumpatarea lor face parte faptul ca urmeaza ceea ce este mai bun.
Cel mai bun cuvant este Cuvantul lui Allah si cuvantul Trimisului Sau, dupa cum Allah a spus mai departe in aceasta sura: „Allah a pogorat cea mai buna vestire: o Carte ale carei parti se aseamana...”
In acest verset se afla un inteles subtil. Cand Allah i-a laudat pentru ca asculta cuvantul si urmeaza ceea ce este mai bun din el, s-ar putea intreba: exista oare o cale de a cunoaste ceea ce este mai bun, ca sa dobandim insusirea celor inzestrati cu pricepere si sa stim ca cel care il alege este dintre ei? Raspunsul este: da; cel mai bun este ceea ce Allah a amintit aici: „Allah a pogorat cea mai buna vestire: o Carte ale carei parti se aseamana...”
„Cei care asculta cuvantul si urmeaza ceea ce este mai bun din el. Acestia sunt cei pe care Allah i-a calauzit” spre cele mai bune purtari si fapte, „si acestia sunt cei inzestrati cu pricepere”, adica oamenii cu minti limpezi. Din priceperea si chibzuinta lor face parte faptul ca deosebesc binele de rau si aleg ceea ce trebuie ales mai presus de orice altceva.
Acesta este semnul mintii sanatoase si nu exista alt semn in afara lui. Cel care nu deosebeste cuvantul bun de cel rau nu este dintre oamenii mintii sanatoase. Iar cel care le deosebeste, dar a carui pofta ii biruie mintea, astfel incat mintea lui urmeaza pofta si nu alege ceea ce este mai bun, are o judecata deficitara.