Sad · 38:48–54

Versetele 48 la 54

Adica pomeneste-i in cel mai frumos chip pe acesti Profeti si adu-le cele mai frumoase laude, fiindca fiecare dintre ei este dintre cei buni, pe care Allah i-a ales dintre fapturi. El a ales pentru ei starile cele mai desavarsite: fapte, purtari, insusiri laudabile si trasaturi drepte.

„Aceasta”, adica pomenirea acestor Profeti alesi si a insusirilor lor, „este o pomenire” in acest Coran plin de pomenire. Cei care iau aminte isi amintesc de starile lor, cei care urmeaza pildele tanjesc sa le urmeze insusirile laudabile si se cunoaste ceea ce Allah le-a daruit din insusiri curate, precum si lauda pe care a raspandit-o pentru ei printre fapturi. Acesta este unul dintre felurile pomenirii: pomenirea oamenilor buni.

Un alt fel al pomenirii este pomenirea rasplatii oamenilor buni si a oamenilor rai. De aceea a spus:

„Cei evlaviosi”, care se tem de Domnul lor, implinindu-I poruncile si ferindu-se de cele oprite, dintre toti barbatii si toate femeile credincioase, „vor avea, negresit, un frumos loc de intoarcere”, adica o buna intoarcere si o destinatie placuta.

Apoi a explicat si a aratat in amanunt: „gradinile sederii vesnice”, adica gradini in care vor ramane, iar locuitorii lor nu vor dori sa le schimbe cu altceva, datorita desavarsirii lor si a deplinatatii placerilor lor. Nu vor iesi din ele si nici nu vor fi scosi. „Cu portile deschise pentru ei”, adica portile caselor si locuintelor lor vor fi deschise pentru ei; nu vor avea nevoie sa le deschida singuri, caci vor fi slujiti. Aceasta arata si siguranta deplina: in gradinile sederii vesnice nu exista nimic din pricina caruia portile ar trebui inchise.

„Rezemati acolo”, pe paturi impodobite si in locuri de sedere infrumusetate, „vor cere”, adica le vor porunci slujitorilor sa le aduca, „multe fructe si bautura”, din tot ceea ce sufletele lor doresc si ochii lor gasesc placut. Aceasta arata deplinatatea desfatarilor, a odihnei si a linistii, precum si implinirea placerii.

„Alaturi de ei”, dintre sotiile lor, hurii cu ochi mari, vor fi cele „care isi retin privirile” numai asupra sotilor lor, iar privirile sotilor lor se vor opri numai asupra lor, datorita frumusetii tuturor si a iubirii fiecaruia fata de celalalt. Niciunul nu va ravni la altcineva, nu va dori sa-si schimbe perechea si nici sa o inlocuiasca. „De aceeasi varsta”, adica avand aceeasi varsta, cea mai potrivita a tineretii, cea mai frumoasa si mai placuta.

„Aceasta este ceea ce vi se promite”, voua, celor evlaviosi, „pentru Ziua Socotelii”, ca rasplata pentru faptele voastre bune.

„Aceasta este inzestrarea Noastra”, pe care am adus-o locuitorilor Casei desfatarilor, „care nu se va sfarsi”, adica nu se va intrerupe, ci va dainui fara incetare in toate timpurile si va spori in fiecare clipa. Acest lucru nu este prea mare pentru Domnul Cel Generos, Cel Plin de bunatate, Indurator, Cel Binefacator, Cel Darnic, Cel cu bunatate nemarginita, Cel lipsit de orice nevoie, Cel vrednic de lauda, Cel Binevoitor, Cel Milostiv, Regele, Judecatorul, Cel Maret si Frumos, Daruitorul de binefaceri, cu har stralucitor si generozitate neincetata, ale Carui binefaceri nu pot fi numarate si a Carui bunatate nu poate fi cuprinsa nici macar in parte.