Sad · 38:41–44

Versetele 41 la 44

„Aminteste-l”, in aceasta Carte plina de pomenire, pe „robul Nostru Ayyub”, pomenindu-l in cel mai frumos chip si aducandu-i cele mai frumoase laude: cand l-a lovit nenorocirea, el a rabdat-o, nu s-a plans altcuiva decat Domnului sau si nu a cautat adapost decat la El. „Cand L-a chemat pe Domnul sau”, rugandu-L pe El, Stapanul si Ocrotitorul sau, si plangandu-se Lui, nu altcuiva, a spus: „Doamne, Satana m-a atins cu osteneala si chin”, adica printr-un lucru greu, obositor si chinuitor. I se daduse putere asupra trupului sau, astfel incat a suflat asupra lui pana cand s-a umplut de rani, apoi acestea au inceput sa supureze, iar suferinta i s-a agravat. De asemenea, si-a pierdut familia si averea.

I s-a spus: „Loveste cu piciorul!”, adica loveste pamantul cu el, ca sa tasneasca pentru tine un izvor din care sa te speli si sa bei, iar nenorocirea si suferinta sa-ti fie indepartate. El a facut aceasta, nenorocirea i-a fost indepartata si Allah Preainaltul l-a vindecat.

„I-am daruit familia sa”: s-a spus ca Allah Preainaltul i-a readus la viata pentru el, „si inca pe atatia impreuna cu ei”, in aceasta lume. Allah l-a imbogatit si i-a dat avere multa, „ca indurare din partea Noastra” fata de robul Nostru Ayyub. Fiindca a rabdat, i-am daruit, din indurarea Noastra, rasplata in aceasta lume si in cea de Apoi. „Si ca aducere-aminte pentru cei inzestrati cu intelegere”, adica pentru ca oamenii cu minte sa-si aminteasca de starea lui Ayyub, sa ia aminte si sa stie ca pe cel care rabda nenorocirea Allah Preainaltul il rasplateste in aceasta lume si in cea de Apoi si ii raspunde cand Il cheama.

„Ia in mana un manunchi”, adica un manunchi de nuiele, „loveste cu el si nu-ti incalca juramantul!” Talcuitorii au spus ca, in timpul bolii si suferintei sale, el se maniase pe sotia sa dintr-o anumita pricina si jurase ca, daca Allah il va vindeca, o va lovi de o suta de ori. Cand Allah l-a vindecat, intrucat ea era o femeie dreapta si binefacatoare fata de el, Allah a avut mila de ea si de el si i-a dat urmatoarea dezlegare: sa o loveasca o singura data cu un manunchi alcatuit din o suta de nuiele, implinindu-si astfel juramantul. „Noi l-am aflat”, adica pe Ayyub, „rabdator”: l-am incercat cu o mare nenorocire, iar el a rabdat de dragul lui Allah Preainaltul. „Ce rob minunat!”: el a implinit pe deplin treptele slujirii lui Allah atat in bine, cat si in rau, atat in stramtorare, cat si in bunastare. „El se intorcea mereu la Noi”, adica se intorcea adesea la Allah pentru nevoile sale religioase si lumesti, Il pomenea mult pe Domnul sau, Il chema, Il iubea si I se inchina.