Comentariul pasajului
Versetele 16 la 20
Textul arab și traducerea din volum
وَقَالُوا۟ رَبَّنَا عَجِّل لَّنَا قِطَّنَا قَبْلَ يَوْمِ ٱلْحِسَابِ ﴿١٦﴾ ٱصْبِرْ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَٱذْكُرْ عَبْدَنَا دَاوُۥدَ ذَا ٱلْأَيْدِ ۖ إِنَّهُۥٓ أَوَّابٌ ﴿١٧﴾ إِنَّا سَخَّرْنَا ٱلْجِبَالَ مَعَهُۥ يُسَبِّحْنَ بِٱلْعَشِىِّ وَٱلْإِشْرَاقِ ﴿١٨﴾ وَٱلطَّيْرَ مَحْشُورَةً ۖ كُلٌّ لَّهُۥٓ أَوَّابٌ ﴿١٩﴾ وَشَدَدْنَا مُلْكَهُۥ وَءَاتَيْنَـٰهُ ٱلْحِكْمَةَ وَفَصْلَ ٱلْخِطَابِ ﴿٢٠﴾
16. Ei spun: „Doamne al nostru! Grabeste-ne partea noastra inainte de Ziua Socotelii!” 17. Rabda ceea ce spun si aminteste-l pe robul Nostru Dawud, cel inzestrat cu putere, care se intorcea mereu la Noi. 18. Noi am supus muntii sa-L preamareasca impreuna cu el seara si dimineata, 19. precum si pasarile adunate; toate se intorceau catre El. 20. I-am intarit stapanirea si i-am dat intelepciunea si judecata hotaratoare.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Acesti necredinciosi, din nestiinta si incapatanare, cereau grabirea pedepsei: „Doamne al nostru! Grabeste-ne partea noastra”, adica partea de pedeapsa hotarata pentru noi in aceasta lume, „inainte de Ziua Socotelii!” Ei staruiau in cererea lor si pretindeau ca semnul adevarului lui Muhammad ar fi sa aduca asupra lor pedeapsa.
Allah i-a spus Trimisului Sau: „Rabda ceea ce spun”, asa cum au rabdat Trimisii de dinaintea ta. Cuvintele lor nu vatama adevarul si nu-ti fac tie niciun rau, ci numai lor insisi. Dupa ce i-a poruncit sa rabde, Allah i-a poruncit sa caute ajutor pentru rabdare prin adorarea numai a Lui si sa-si aminteasca starea adevaratilor adoratori. Asa cum a spus in alt verset: „Rabda, asadar, ceea ce spun si preamareste-L pe Domnul tau, aducandu-I lauda, inainte de rasaritul soarelui si inainte de apusul lui” [Ta Ha 20:130]. Dintre cei mai mari adoratori a fost Profetul lui Allah Dawud, pacea fie asupra lui, „cel inzestrat cu putere”, adica avand putere mare in ascultarea lui Allah, cu trupul si cu inima.
„Care se intorcea mereu la Noi”, adica se intorcea la Allah in toate lucrurile, cu iubire, adorare, teama, speranta, multa smerenie si rugaminte. Cand savarsea vreo abatere, se intorcea prin indreptare si cainta sincera. Din pricina intoarcerii si adorarii sale puternice, Allah i-a supus muntii, care-L preamareau impreuna cu el „seara si dimineata”, la inceputul si la sfarsitul zilei, precum si pasarile adunate. Muntii si pasarile se intorceau catre Allah, ascultand de Cuvantul lui Allah: „O, munti! Preamariti-L impreuna cu el, si voi, pasarilor!” [Saba': 10]. Aceasta a fost o binefacere a lui Allah asupra lui datorita adorarii sale.
Apoi a amintit binefacerea unei mari stapaniri: „I-am intarit stapanirea”, adica i-am dat mijloace, osti numeroase si echipamentul necesar prin care Allah i-a intarit domnia. Apoi a amintit binefacerea cunoasterii: „i-am dat intelepciunea”, adica profetia si cunoasterea mareata, „si judecata hotaratoare”, adica despartirea limpede a neintelegerilor dintre oameni.