Al-Baqarah · 2:219

Versetul 219

Credinciosii te intreaba, o, Mesagerule, despre hotararea cu privire la bauturile ametitoare si jocurile de noroc. Consumul acestor bauturi si practicarea jocurilor de noroc existau in vremea ignorantei si la inceputul Islamului, iar in privinta lor aparuse o nelamurire. De aceea au intrebat ce hotarare li se aplica, iar Allah Preainaltul i-a poruncit Profetului Sau sa le arate folosul si vatamarea lor, ca aceasta sa fie o pregatire pentru interzicerea lor si pentru porunca hotarata de a le parasi.

El a vestit ca pacatul si vatamarea lor - pierderea mintii si a averii, impiedicarea de la pomenirea lui Allah si de la rugaciune, precum si vrajmasia si ura pe care le nasc - sunt mai mari decat folosul pe care oamenii si-l inchipuie: castigul din comertul cu bauturi ametitoare, banii castigati prin jocuri de noroc si placerea sufleteasca simtita la practicarea lor.

Aceasta lamurire indeparteaza sufletele de ele, fiindca omul cu judecata alege lucrul al carui folos este mai mare si evita lucrul a carui vatamare este mai mare. Totusi, deoarece oamenii se obisnuisera cu ele si le-ar fi fost greu sa le paraseasca dintr-odata, acest verset a venit ca pregatire pentru interdictia mentionata in cuvintele lui Allah: „O, voi cei care credeti! Bauturile ametitoare, jocurile de noroc, pietrele ridicate si sagetile de ghicire sunt numai o necuratie din lucrarea lui Shaytan” pana la cuvintele: „Oare nu va veti opri?” (al-Ma'idah, 5:90-91). Aceasta tine de blandetea, indurarea si intelepciunea Sa. Cand a coborat versetul, 'Umar - Allah sa fie multumit de el - a spus: „Ne-am oprit, ne-am oprit.”²⁴

Khamr este orice substanta ametitoare care invaluie si acopera mintea, indiferent de felul ei. Maysir este orice intrecere in care exista o miza oferita de ambele parti: jocuri cu zaruri, sah si orice intrecere prin cuvinte ori fapte pentru o recompensa. Sunt exceptate cursele de cai si de camile si intrecerile de tir cu arcul; acestea sunt ingaduite fiindca ajuta la jihad, iar Legiuitorul a acordat o inlesnire in privinta lor.

Cuvintele: „Si te intreaba ce sa cheltuiasca” privesc cantitatea din averile lor pe care trebuie sa o ofere. Allah le-a facut lucrurile usoare si le-a poruncit sa cheltuiasca prisosul: ceea ce le este la indemana din avere, dupa acoperirea nevoilor si a trebuintelor lor de baza. Aceasta difera de la om la om, potrivit starii fiecaruia - bogat, sarac ori aflat intre cele doua. Fiecare poate cheltui ceea ce ii prisoseste, chiar si o jumatate de curmala.

De aceea Allah i-a poruncit Mesagerului Sau - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - sa primeasca de la oameni acele purtari si milostenii care le sunt usoare si sa nu-i impovareze cu ceea ce le este greu. Allah Preainaltul nu ne-a poruncit aceste lucruri pentru ca ar avea nevoie de noi si nici pentru a ne pune o povara apasatoare. El ne-a poruncit ceea ce ne aduce fericire, ne este usor si ne foloseste noua si fratilor nostri. Pentru aceasta I se cuvine cea mai deplina lauda.

Dupa ce a oferit aceasta lamurire vindecatoare si le-a facut robilor cunoscute tainele Legii Sale, Allah spune: „Astfel va lamureste Allah semnele”, adica dovezile care arata adevarul, aduc stiinta folositoare si deosebesc adevarul de fals, „pentru ca voi sa cugetati asupra acestei lumi si a Vietii de Apoi”. Cugetati la intelepciunile Legii Sale si intelegeti ca poruncile Sale cuprind binele acestei lumi si al Vietii de Apoi. Cugetati si la aceasta lume, la repeziciunea cu care se sfarseste, ca sa nu va alipiti de ea, si la Viata de Apoi, la statornicia ei si la faptul ca ea este salasul rasplatirii, ca sa o claditi prin fapte.