Al-Baqarah · 2:220

Versetul 220

Cand au coborat cuvintele lui Allah: „Cu adevarat, cei care mananca pe nedrept averile orfanilor nu fac decat sa inghita foc in pantecele lor si vor arde intr-o Flacara aprinsa” (an-Nisa', 4:10), musulmanii au resimtit greutatea acestei avertizari. Ei si-au separat mancarea de mancarea orfanilor, de teama sa nu consume ceva din ea, chiar si in imprejurarile in care oamenii obisnuiesc sa manance impreuna. L-au intrebat pe Profet - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - despre aceasta.²⁵

Allah Preainaltul le-a vestit ca scopul este buna administrare a averilor orfanilor prin pastrarea, ocrotirea si sporirea lor prin negot. Amestecarea treburilor si a hranei cu ale lor este ingaduita intr-un fel care nu le dauneaza, caci ei sunt fratii vostri, iar fratii isi impart in mod obisnuit hrana si treburile. Criteriul este intentia si fapta.

Cel despre care Allah stie ca urmareste binele orfanului si ca nu ravneste la averea lui nu savarseste niciun pacat daca, fara intentie, ajunge la el ceva din averea orfanului. Insa cel despre care Allah stie ca urmareste, prin amestecarea bunurilor, sa consume si sa-si insuseasca averea orfanului este pus in greutate si socotit vinovat. Mijloacelor li se aplica aceeasi hotarare ca scopurilor lor.

Versetul dovedeste ingaduirea diferitelor forme de amestec in mancare, bautura, contracte si altele. Aceasta inlesnire este o dovada a blandetii si binefacerii lui Allah Preainaltul si o usurare pentru credinciosi. Altfel, „daca Allah ar fi voit, v-ar fi pus in greutate”, adica v-ar fi ingreunat situatia prin neacordarea acestei inlesniri, iar voi ati fi ajuns in stramtorare si pacat.

„Cu adevarat, Allah este Atotputernic”: Lui Ii apartin puterea desavarsita si stapanirea asupra tuturor lucrurilor. Cu toate acestea, El este „Preaintelept” si nu face decat ceea ce cere intelepciunea Sa desavarsita si grija Sa deplina. Puterea Sa nu contrazice intelepciunea. Nu se spune ca El face ceea ce voieste fie ca se potriveste, fie ca se impotriveste intelepciunii, ci se spune ca faptele si hotararile Sale urmeaza intelepciunea Sa.

El nu creeaza nimic in zadar; la temelia fiecarui lucru se afla o intelepciune, fie ca o cunoastem, fie ca nu. Tot astfel, El nu legiuieste nimic pentru robii Sai lipsit de intelepciune. Nu porunceste decat ceea ce cuprinde un bine deplin ori predominant si nu interzice decat ceea ce cuprinde un rau deplin ori predominant, datorita desavarsirii intelepciunii si indurarii Sale.