Al-Baqarah · 2:218

Versetul 218

Aceste trei fapte sunt semnul fericirii si axul in jurul caruia se roteste adorarea. Prin ele se cunoaste castigul ori pierderea omului.

Cat despre credinta, nu intreba despre virtutea ei. Cum ai putea intreba despre un lucru care ii desparte pe cei fericiti de cei nefericiti, pe oamenii Paradisului de oamenii Focului? Prin ea sunt primite faptele robului. Daca ea lipseste, nu ii este primita nicio cale de rascumparare si niciun echivalent, nicio fapta obligatorie si nicio fapta voluntara.

Emigrarea inseamna parasirea celor iubite si familiare pentru multumirea lui Allah Preainaltul. Cel care emigreaza isi paraseste patria, averea, familia si prietenii pentru a se apropia de Allah si pentru a sprijini religia Sa.

Jihadul pe calea lui Allah inseamna depunerea tuturor eforturilor in infruntarea dusmanilor si stradania deplina pentru sprijinirea religiei lui Allah si infrangerea religiei lui Shaytan. El este culmea faptelor drepte, iar rasplata sa este cea mai buna rasplata. El este cauza cea mai insemnata a raspandirii Islamului, a infrangerii adoratorilor idolilor si a ocrotirii musulmanilor, a averilor si a copiilor lor.

Cel care implineste aceste trei fapte in pofida greutatii si dificultatii lor va fi cu atat mai statornic in implinirea si desavarsirea celorlalte fapte. Acestia sunt, pe drept, cei care nadajduiesc in indurarea lui Allah, fiindca au implinit faptele care atrag indurarea. Aceasta dovedeste ca nadejdea adevarata vine numai dupa indeplinirea celor care duc la fericire. Cat despre nadejdea insotita de lene si de nefolosirea mijloacelor, ea este neputinta, dorinta desarta si amagire. Ea arata slabiciunea hotararii si lipsa de intelegere a celui care o nutreste, asemenea celui care nadajduieste sa aiba un copil fara casatorie ori o recolta fara sa semene si sa ude, precum si altora asemenea lui.

Cuvintele: „Aceia nadajduiesc in indurarea lui Allah” arata ca robul, oricate fapte ar savarsi, nu trebuie sa se sprijine pe ele si sa se bizuie pe ele, ci sa nadajduiasca in indurarea Domnului sau, in primirea faptelor sale, in iertarea pacatelor si in acoperirea lipsurilor sale. De aceea El spune: „Iar Allah este Iertator”, adica fata de cel care se caieste cu o cainta sincera, si „Milostiv”: indurarea Sa cuprinde toate lucrurile, iar darnicia si binefacerea Sa se intind asupra fiecarei fiinte vii.

Aceasta dovedeste ca cel care implineste faptele amintite dobandeste iertarea lui Allah, caci faptele bune sterg faptele rele, si dobandeste indurarea Sa. Cand dobandeste iertarea, sunt indepartate de la el pedepsele acestei lumi si ale Vietii de Apoi, care sunt urmarile pacatelor iertate, iar efectele lor se risipesc. Cand dobandeste indurarea, dobandeste tot binele din aceasta lume si din Viata de Apoi.

Chiar faptele amintite sunt parte din indurarea lui Allah fata de ei: daca El nu le-ar fi daruit reusita, nu le-ar fi voit; daca nu le-ar fi dat puterea sa le implineasca, nu ar fi fost in stare; iar daca nu le-ar fi aratat bunatate, nu le-ar fi dus la capat si nu le-ar fi fost primite. Lui Ii apartine, asadar, intreaga lauda la inceput si la sfarsit. El este Cel care a daruit atat cauza, cat si rezultatul. Apoi Allah Preainaltul spune: