Explicația Coranului în română

Al-Isra · 17:97–100

Sura 17 · Călătoria de noapte · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 17:97–100. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetele 97 la 100

Textul arab și traducerea din volum

وَمَن يَهْدِ ٱللَّهُ فَهُوَ ٱلْمُهْتَدِ ۖ وَمَن يُضْلِلْ فَلَن تَجِدَ لَهُمْ أَوْلِيَآءَ مِن دُونِهِۦ ۖ وَنَحْشُرُهُمْ يَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمْ عُمْيًا وَبُكْمًا وَصُمًّا ۖ مَّأْوَىٰهُمْ جَهَنَّمُ ۖ كُلَّمَا خَبَتْ زِدْنَـٰهُمْ سَعِيرًا ﴿٩٧﴾ ذَٰلِكَ جَزَآؤُهُم بِأَنَّهُمْ كَفَرُوا۟ بِـَٔايَـٰتِنَا وَقَالُوٓا۟ أَءِذَا كُنَّا عِظَـٰمًا وَرُفَـٰتًا أَءِنَّا لَمَبْعُوثُونَ خَلْقًا جَدِيدًا ﴿٩٨﴾ ۞ أَوَلَمْ يَرَوْا۟ أَنَّ ٱللَّهَ ٱلَّذِى خَلَقَ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضَ قَادِرٌ عَلَىٰٓ أَن يَخْلُقَ مِثْلَهُمْ وَجَعَلَ لَهُمْ أَجَلًا لَّا رَيْبَ فِيهِ فَأَبَى ٱلظَّـٰلِمُونَ إِلَّا كُفُورًا ﴿٩٩﴾ قُل لَّوْ أَنتُمْ تَمْلِكُونَ خَزَآئِنَ رَحْمَةِ رَبِّىٓ إِذًا لَّأَمْسَكْتُمْ خَشْيَةَ ٱلْإِنفَاقِ ۚ وَكَانَ ٱلْإِنسَـٰنُ قَتُورًا ﴿١٠٠﴾

97. Cel pe care Allah il calauzeste este cu adevarat calauzit, iar pentru cei pe care ii rataceste nu vei gasi ocrotitori in afara Lui. In Ziua Invierii ii vom aduna tarati pe chipurile lor, orbi, muti si surzi. Adapostul lor este Gheena; ori de cate ori focul ei se domoleste, le sporim vapaia. 98. Aceasta este rasplata lor pentru ca au tagaduit Semnele Noastre si au spus: „Oare dupa ce vom deveni oase si tarana vom fi inviati ca o faptura noua?” 99. Oare nu vad ei ca Allah, Cel care a creat cerurile si pamantul, este in stare sa creeze fapturi asemenea lor? El le-a randuit un termen asupra caruia nu este nicio indoiala, insa nedreptii nu voiesc decat sa tagaduiasca. 100. Spune: „Daca voi ati stapani vistieriile Milei Domnului meu, le-ati tine cu siguranta inchise, de teama sa nu le cheltuiti, caci omul este foarte zgarcit.”

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

Allah Preainaltul ne vesteste ca numai El detine calauzirea si ratacirea. Celui pe care il calauzeste ii usureaza drumul usurintei si il fereste de drumul greutatii; acela este cu adevarat calauzit. Pe cel pe care il rataceste il paraseste si il lasa in seama sa. Cei rataciti nu vor avea niciun calauzitor in afara lui Allah si niciun ocrotitor care sa-i apere de pedeapsa Lui atunci cand El ii va aduna tarati pe chipurile lor, umiliti si rusinati, orbi, muti si surzi, neputand sa vada ori sa vorbeasca.

Adapostul si salasul lor va fi Gheena, in care se reunesc toate grijile, tristetile si pedepsele. „Ori de cate ori focul ei se domoleste”, fiind aproape sa se stinga, „le sporim vapaia”, adica il aprindem si mai tare. Pedeapsa nu va fi intrerupta, ei nu vor fi nimiciti ca sa moara, iar chinul nu le va fi usurat.

Allah nu i-a nedreptatit. Aceasta este rasplata pentru ca au tagaduit Semnele Sale, au negat Invierea vestita de Carti si mesageri, L-au socotit neputincios pe Domnul lor si au negat Puterea Sa desavarsita. Ei au spus: „Oare dupa ce vom deveni oase si tarana vom fi inviati ca o faptura noua?” Potrivit mintilor lor stricate, asa ceva ar fi cu totul de neconceput.

„Oare nu vad ei ca Allah, Cel care a creat cerurile si pamantul”, a caror creare este mai mare decat crearea oamenilor, „este in stare sa creeze fapturi asemenea lor?” Ba da, El este in stare. „El le-a randuit un termen asupra caruia nu este nicio indoiala.” Daca ar fi voit, l-ar fi adus imediat. Cu toate ca Allah a statornicit dovezile si argumentele Invierii, „nedreptii nu voiesc decat sa tagaduiasca”, din nedreptate si incapatanare fata de adevar.

„Daca voi ati stapani vistieriile Milei Domnului meu”, care nu se sfarsesc si nu se imputineaza, „le-ati tine cu siguranta inchise, de teama sa nu le cheltuiti”, temandu-va ca ceea ce dati se va termina, cu toate ca vistieriile lui Allah nu se pot sfarsi. Omul este prin fire foarte zgarcit si avar.