Al-Isra · 17:73–77

Versetele 73 la 77

Allah pomeneste binefacerea Sa fata de Mesagerul Sau Muhammad si faptul ca l-a pazit de dusmanii care cautau cu orice pret sa-l ispiteasca. „Aproape ca te-au abatut de la ceea ce ti-am revelat”, adica au urzit impotriva ta un lucru pe care nu l-au putut implini si au cautat prin viclenie sa te faca sa nascocesti asupra lui Allah altceva decat ceea ce ti-a fost revelat, aducandu-le ceva potrivit dorintelor lor si parasind ceea ce Allah ti-a coborat.

„Atunci”, daca ai fi facut ceea ce doreau, „te-ar fi luat drept prieten apropiat”, un prieten ales, mai drag lor decat toti cei iubiti. Allah te-a inzestrat cu cele mai nobile purtari si cele mai frumoase maniere, care te fac iubit de cei apropiati si de cei indepartati, de prieteni si de dusmani. Dar sa stii ca ei nu ti-au fost dusmani pentru persoana ta, ci pentru adevarul pe care l-ai adus, asa cum spune Allah: „Stim ca ceea ce spun ei te intristeaza; cu adevarat, ei nu te socotesc mincinos, ci nedreptii tagaduiesc Semnele lui Allah.” [al-An'am, 6:33]

„Daca nu te-am fi facut statornic” pe adevar, daruindu-ti binefacerea de a nu raspunde chemarii lor, „ai fi fost aproape sa inclini putin spre ei”, din pricina staruintei lor si a dorintei tale ca ei sa fie calauziti. Insa Allah te-a facut statornic si te-a pazit de orice inclinare spre ei.

Daca ai fi inclinat spre ceea ce doreau, „te-am fi facut sa gusti indoit in viata si indoit la moarte”, adica te-ar fi lovit o pedeapsa indoita in aceasta lume si in Viata de Apoi. Aceasta se datoreaza desavarsirii binefacerii lui Allah asupra ta si desavarsirii cunoasterii tale. „Iar apoi nu ai fi gasit niciun ajutor impotriva Noastra” care sa te scape de pedeapsa coborata asupra ta. Insa Allah te-a ferit de cauzele raului si de rau, te-a statornicit, te-a calauzit pe Calea cea Dreapta si nu ai inclinat spre ei in niciun fel. De aceea, binefacerea Lui asupra ta este deplina, iar Darul Sau este urias.

„Aproape ca te-au tulburat in tara ca sa te scoata din ea”, din pricina urii lor fata de ramanerea ta printre ei. Au fost aproape sa te alunge si sa te izgoneasca. Daca ar fi facut aceasta, „nici ei nu ar mai fi ramas dupa tine decat putin”, pentru ca pedeapsa i-ar fi cuprins, asa cum este randuiala lui Allah, care nu se schimba pentru niciun popor: fiecare comunitate care si-a tagaduit si alungat Mesagerul a fost grabnic pedepsita. Cand cei din Mecca au uneltit impotriva Profetului si l-au alungat, nu au ramas decat putin pana cand Allah i-a lovit la Badr, i-a ucis pe conducatorii lor si le-a frant puterea. Toata lauda este a Lui.

In aceste versete se afla dovada nevoii puternice a robului ca Allah sa-l faca statornic si a datoriei sale de a-L implora neincetat pe Domnul sau, cerandu-I sa-l intareasca in credinta, precum si de a folosi toate mijloacele care duc la aceasta. Chiar si Profetului, cea mai desavarsita dintre fapturi, Allah i-a spus: „Daca nu te-am fi facut statornic, ai fi fost aproape sa inclini putin spre ei.” Cum ar putea fi altfel pentru altii?

In ele se afla si amintirea binefacerii lui Allah asupra Mesagerului Sau prin pazirea lui de rau si prin ocrotirea sa. Aceasta arata ca Allah iubeste ca robii sa observe binefacerile Sale asupra lor cand exista cauzele raului, fiindca ocrotirea de rau si statornicirea in credinta sunt daruri de la El.

In ele se afla si faptul ca, pe masura inaltimii rangului robului si a multelor binecuvantari primite de la Allah, pacatul sau se mareste si vina sa se ingreuneaza daca savarseste ceea ce este vrednic de blam. De aceea Allah i-a amintit Mesagerului Sau - cu toate ca l-a ferit de aceasta - pedeapsa indoita in viata si dupa moarte.

In ele se afla si faptul ca, atunci cand Allah voieste sa nimiceasca o comunitate, vina ei devine mare si uriasa, iar impotriva ei se implineste Cuvantul lui Allah si pedeapsa vine asupra ei. Aceasta este randuiala Sa cu popoarele atunci cand isi alunga mesagerii.