Al-Isra · 17:66–69

Versetele 66 la 69

Allah Preainaltul le aminteste robilor binefacerea Sa: le-a supus corabiile si vasele si i-a invatat cum sa le faca, iar marii involburate i-a dat puterea sa le poarte pe spatele ei. Oamenii se folosesc de ele pentru calatorii, transportul marfurilor si negot, cautand din Harul si Binefacerea lui Allah. El este Indurator si Plin de bunatate fata de robii Sai si le daruieste tot ceea ce doresc si le este de folos.

Unul dintre semnele Milei Sale, care arata ca numai El merita adorarea, este acesta: cand ii atinge necazul pe mare si se tem de pieire din pricina valurilor, dispar din inimile lor cei pe care obisnuiau sa-i cheme in afara lui Allah in vremuri de usurinta, dintre vii si morti. Este ca si cum nu i-ar fi chemat niciodata. Ei stiu ca acestia sunt slabi si nu pot inlatura necazul, asa ca striga catre Creatorul pamantului si al cerurilor, Cel de la care toate fapturile cer ajutor in greutati, si Ii dedica numai Lui rugaciunea si smerenia.

Dar cand Allah le indeparteaza necazul si ii aduce in siguranta pe uscat, uita de Cel pe care L-au chemat mai inainte si Ii fac asociati care nu folosesc, nu vatama, nu dau si nu opresc. Ei se indeparteaza de sinceritatea fata de adevaratul lor Domn si Stapan. Aceasta vine din nestiinta si nerecunostinta omului, in afara celui pe care Allah l-a calauzit si l-a inzestrat cu minte sanatoasa. Acela stie ca Cel care inlatura greutatile si salveaza din spaime este Singurul care merita ca toate faptele sa-I fie dedicate, atat in usurinta, cat si in greutate.

Cel care este parasit si lasat in seama mintii sale slabe nu vede, in vremea greutatii, decat folosul sau imediat si scaparea din starea prezenta. Cand este salvat si greutatea dispare, isi inchipuie din nestiinta ca I-a scapat lui Allah si nu-i trece prin minte nicio urmare lumeasca, cu atat mai putin cele ale Vietii de Apoi.

De aceea Allah le aminteste: „Oare sunteti siguri ca El nu va face sa se scufunde cu voi o parte a uscatului sau ca nu va trimite impotriva voastra o furtuna de pietre?” El este Atotputernic. Daca voieste, trimite asupra voastra pedeapsa de dedesubt, facand pamantul sa va inghita, sau de deasupra, trimitand o ploaie de pietre, iar voi sunteti nimiciti. Sa nu credeti ca pieirea poate veni numai pe mare. „Atunci nu veti gasi niciun ocrotitor” care sa va apere de pedeapsa.

Iar daca va simtiti in siguranta fata de aceasta, oare sunteti siguri ca „nu va va intoarce din nou pe mare” si ca nu va trimite „un vant naprasnic”, foarte puternic, care nimiceste tot ceea ce intalneste, „inecandu-va din pricina necredintei voastre”? „Atunci nu veti gasi pe nimeni care sa Ne ceara socoteala pentru voi”, adica pe nimeni care sa Ne urmareasca ori sa Ne ceara despagubire. Allah nu va nedreptateste nici cat greutatea unui graunte.