Al-Isra · 17:61–65

Versetele 61 la 65

Allah Preainaltul ii avertizeaza pe robii Sai despre vrajmasia cumplita a lui Shaytan si despre ravna lui de a-i corupe. Cand Allah l-a creat pe Adam, Iblis s-a trufit si a refuzat sa se prosterneze inaintea lui. El a spus cu dispret: „Sa ma prosternez inaintea celui pe care l-ai creat din lut?”, pretinzand ca este mai bun fiindca fusese creat din foc. Stricaciunea acestei analogii false a fost deja lamurita din mai multe puncte de vedere.

Cand lui Iblis i s-a aratat intaietatea lui Adam, el I-a spus lui Allah: „Il vezi pe acesta pe care l-ai cinstit mai presus de mine? Daca imi dai ragaz pana in Ziua Invierii, ii voi stapani cu siguranta urmasii”, adica ii voi atrage in ratacire si ii voi nimici, „in afara de putini”. Cel rau stia ca printre ei trebuia sa existe oameni care i se vor impotrivi si nu-i vor da ascultare.

Allah i-a spus: „Pleaca!” „Cine dintre ei te va urma”, preferandu-te pe tine in locul adevaratului sau Domn, „Gheena va fi rasplata voastra, o rasplata deplina”, pregatita pentru voi si oferita din plin ca rasplata pentru faptele voastre.

Apoi Allah i-a poruncit sa faca tot ceea ce poate pentru a-i ispiti: „Ademeste-i cu glasul tau pe aceia dintre ei pe care ii poti.” Aici intra oricine ii cheama pe altii la pacat. „Napusteste asupra lor calaretii si pedestrasii tai.” Aici intra fiecare om calare ori pe jos care merge in neascultare fata de Allah; el face parte din calaretii si pedestrasii lui Shaytan. Sensul este ca Allah i-a incercat pe robi prin acest dusman vadit, care ii cheama la neascultare prin cuvintele si faptele sale.

„Fii partas cu ei la averi si copii.” Aceasta include orice neascultare legata de averi si copii: neplata zakatului, a ispasirilor si a drepturilor obligatorii; lipsa educarii copiilor si a cresterii lor in bine si departe de rau; luarea averilor fara drept, asezarea lor unde nu se cuvine si dobandirea castigurilor rele.

Multi comentatori au spus ca participarea lui Shaytan la averi si copii cuprinde si omiterea rostirii Numelui lui Allah la mancare, bautura si relatiile conjugale. Daca Numele lui Allah nu este pomenit, Shaytan participa la acel lucru, asa cum se relateaza in hadith¹⁰.

„Si fa-le fagaduinte”, adica fagaduinte impodobite care nu au nicio realitate. „Insa Shaytan nu le fagaduieste decat amagire”: promisiunea lui este falsa si zadarnica. El le infrumuseteaza pacatele si credintele stricate si le fagaduieste rasplata pentru ele, fiindca ei cred ca se afla pe adevar. Allah Preainaltul spune: „Shaytan va fagaduieste saracia si va porunceste ticalosia, iar Allah va fagaduieste Iertarea si Harul Sau.” [al-Baqarah, 2:268]

Dupa ce a aratat ceea ce voieste Shaytan sa faca robilor, Allah a pomenit ceea ce ii ocroteste de incercarea lui: adevarata robie fata de Allah, statornicirea credintei si increderea in El. „Cu adevarat, asupra robilor Mei nu vei avea nicio putere”, adica nu vei avea stapanire si nu-i vei putea ademeni. Allah indeparteaza de ei toate relele, datorita robiei lor, ii ocroteste de Shaytan cel blestemat si le este de ajuns impotriva lui. „Si Domnul tau este de ajuns ca Ocrotitor” celui care se increde in El si implineste ceea ce i-a poruncit.