Al-Isra · 17:56–57

Versetele 56 la 57

„Spune” politeistilor care Ii fac lui Allah asociati, isi iau divinitati in afara Lui, le adora asa cum Il adora pe Allah si le cheama asa cum Il cheama pe El: porunceste-le sa dovedeasca adevarul pretentiei si al credintei lor, daca sunt sinceri. „Chemati-i pe aceia pe care ii pretindeti” drept divinitati in afara lui Allah si priviti daca va aduc folos ori indeparteaza raul de la voi.

„Ei nu au putere sa indeparteze raul de la voi si nici sa-l mute”, fie ca este boala, saracie, necaz ori altceva. Ei nu-l pot indeparta cu totul, nu-l pot muta de la o persoana la alta si nici nu pot schimba necazul intr-unul mai mic.

Daca aceasta este starea lor, de ce ii chemati in afara lui Allah? Ei nu au nicio insusire a desavarsirii si nicio fapta folositoare. A-i lua drept divinitati arata o lipsa in intelegerea religiei si in judecata si culmea nechibzuintei.

Este uimitor ca, atunci cand nechibzuinta devine obicei si este primita de la parintii rataciti, omul o socoteste gandire dreapta si judecata sanatoasa, iar dedicarea sincera a religiei numai lui Allah - Unicul, Cel Desavarsit si Daruitorul tuturor binecuvantarilor vazute si ascunse - o socoteste nechibzuinta si lucru de mirare, asa cum au spus politeistii: „Oare a facut el din toti dumnezeii un singur Dumnezeu? Cu adevarat, acesta este un lucru uimitor!” [Sad, 38:5]

Apoi Allah ne vesteste ca aceia pe care ei ii adora in afara lui Allah sunt prea preocupati de propria lor nevoie de Allah si de cautarea mijlocului de apropiere de El pentru a se ocupa de ei. El spune: „Aceia pe care ei ii cheama”, dintre profeti, drepti si ingeri, cauta ei insisi mijlocul de apropiere de Domnul lor; adica se intrec in apropierea de El si depun tot efortul de care sunt in stare in savarsirea faptelor drepte care ii apropie de Allah Preainaltul si de Mila Sa. Ei nadajduiesc Mila Lui si se tem de pedeapsa Lui, de aceea se feresc de tot ceea ce duce la pedeapsa. „Cu adevarat, pedeapsa Domnului tau este de temut”, adica trebuie sa ne pazim cu cea mai mare grija de ea si de cauzele care duc la ea.

Aceste trei lucruri - teama, speranta si iubirea - pe care Allah le-a atribuit celor apropiati de El sunt temelia si substanta oricarui bine. Celui in care ele se implinesc i se indreapta toate treburile, iar cand inima este lipsita de ele, binele pleaca de la ea si relele o inconjoara.

Semnul iubirii este ceea ce a pomenit Allah: robul se straduieste in fiecare fapta care il apropie de Allah si se intrece in apropierea de El, dedicand toate faptele numai lui Allah, fiind sincer in ele si savarsindu-le in cel mai desavarsit chip de care este in stare. Cine pretinde ca Il iubeste pe Allah fara aceasta este mincinos.