Yusuf · 12:89–92

Versetele 89 la 92

Yusuf a spus: „Stiti ce ati facut cu Yusuf si fratele sau atunci cand erati nestiutori?” Fapta lor fata de Yusuf era limpede. Cat despre fratele sau, poate ca era vorba — iar Allah stie cel mai bine — despre cuvintele lor: „Daca el a furat, a mai furat si un frate al lui inainte”, ori despre despartirea lui de tata, pentru care ei fusesera pricina.

„Atunci cand erati nestiutori” este fie o scuza pentru fapta lor, pusa pe seama nestiintei, fie o mustrare: ei savarsisera faptele oamenilor nestiutori, desi asemenea purtare nu li se potrivea.

Ei au inteles ca omul care le vorbea era Yusuf si au spus: „Oare tu esti Yusuf?” El a raspuns: „Eu sunt Yusuf, iar acesta este fratele meu. Allah ne-a daruit Harul Sau”, prin iman, taqwa si statornicire pe pamant. Aceasta se datoreaza faptului ca „cine are taqwa si rabda”, implineste taqwa fata de Allah, parasind ceea ce El a interzis, si rabda durerile si nenorocirile si staruie in implinirea poruncilor, „sa stie ca Allah nu lasa sa se piarda rasplata celor care fac bine”. Taqwa si rabdarea sunt dintre faptele de ihsan, iar Allah nu pierde rasplata celor care fac bine.

„Ei au spus: Pe Allah, Allah te-a ales mai presus de noi” prin moravuri alese si trasaturi frumoase. Noi ne-am purtat cu tine in cel mai rau chip, am cautat sa te vatamam si sa te indepartam de tatal tau, insa Allah te-a ales si te-a facut sa ajungi la ceea ce ai ajuns. „Iar noi am fost cu adevarat pacatosi.” Aceasta a fost o marturisire limpede si directa a vinei savarsite fata de Yusuf.

Din darnicie si ihsan, Yusuf le-a spus: „Nicio mustrare asupra voastra astazi!”, nu va dojenesc si nu va invinuiesc. „Allah sa va ierte; El este Cel mai Milostiv dintre cei milostivi.” Le-a daruit o iertare deplina, fara sa-i umileasca prin amintirea pacatului trecut, si L-a rugat pe Allah sa-i ierte si sa aiba mila de ei. Acesta este ihsanul cel mai inalt, pe care il dobandesc numai alesii dintre cei alesi.