Yusuf · 12:80–83

Versetele 80 la 83

Cand fratii lui Yusuf si-au pierdut nadejdea ca Yusuf le va ingadui sa-si ia fratele, „s-au retras sa se sfatuiasca in taina”, s-au adunat singuri, fara nimeni strain intre ei, si au inceput sa chibzuiasca.

„Cel mai mare dintre ei a spus: Nu stiti ca tatal vostru a luat de la voi un legamant solemn in Numele lui Allah”, ca il veti pazi si il veti aduce inapoi, afara numai daca veti fi coplesiti? „Si ca mai inainte ati gresit fata de Yusuf?” Ati unit doua greseli: cea veche cu privire la Yusuf si cea de acum, ca nu i-ati adus fratele inapoi. Eu ma rusinez sa ma infatisez inaintea tatalui meu.

„Eu nu voi parasi acest tinut”, ci voi ramane aici, „pana cand tatal meu imi va ingadui ori Allah va judeca pentru mine”, hotarand sa ma intorc singur ori impreuna cu fratele meu. „El este Cel mai bun dintre judecatori.”

Apoi i-a invatat ce sa-i spuna tatalui lor: „Intoarceti-va la tatal vostru si spuneti: O, tata al nostru! Fiul tau a furat”, adica a fost retinut din pricina furtului si, cu toata stradania noastra, nu l-am putut aduce la tine. „Noi nu marturisim decat ceea ce am stiut”: nu-ti vestim ceva necunoscut, ci ceea ce am vazut, fiindca am vazut cupa scoasa din desaga lui.

„Si nu puteam pazi nevazutul”: daca am fi cunoscut ceea ce era ascuns, nu am fi fost atat de staruitori ca el sa mearga cu noi si nu ti-am fi dat legamantul solemn. Noi nu am socotit ca lucrurile vor ajunge aici. „Intreaba”, daca te indoiesti, „cetatea in care am fost si caravana cu care ne-am intors”, caci ei cunosc ceea ce ti-am povestit. „Noi spunem adevarul”, nu mintim si nu schimbam nimic; aceasta este realitatea.

Cand s-au intors si i-au vestit aceasta, mahnirea lui Ya'qub s-a innoit si s-a inmultit. El i-a invinuit si in aceasta pricina, asa cum ii invinuise la inceput: „Ba nu! Sufletele voastre v-au impodobit o fapta. Rabdare frumoasa!”, adica ma voi tine de rabdarea cea frumoasa, care nu este insotita de nemultumire, tulburare ori plangere catre oameni.

Cand a vazut ca incercarea se inasprise si necazul ajunsese la culme, a inceput sa nadajduiasca in usurare: „Poate ca Allah mi-i va aduce pe toti inapoi”, pe Yusuf, pe Binyamin si pe fratele cel mare ramas in Egipt. „El este Atotstiutorul”, Cel care imi cunoaste starea, nevoia mea de usurarea si binefacerea Sa si nevoia mea deplina de binefacerea Sa; „Preainteleptul”, Cel care a hotarat pentru orice lucru un timp si o incheiere, potrivit Intelepciunii Sale dumnezeiesti.