Yusuf · 12:7–9

Versetele 7 la 9

„In Yusuf si in fratii sai sunt semne”, adica invataminte si dovezi din care se desprind numeroase concluzii folositoare, „pentru cei care intreaba”, pentru oricine cauta sa le cunoasca, fie prin interesul pe care il arata, fie prin intrebarile pe care le rosteste. Acesta este cel care se foloseste de semne si invataminte. Cel care le intoarce spatele nu se foloseste nici de semne, nici de istorisiri, nici de lamuriri.

„Cand ei au spus” unii catre altii: „Yusuf si fratele lui”, Binyamin, fratele lui dupa mama si dupa tata, pe cand ceilalti erau frati dupa tata, „ii sunt tatalui nostru mai dragi decat noi, desi noi suntem un grup puternic”, adica suntem multi; cum sa-i iubeasca pe ei mai mult decat pe noi? „Tatal nostru se afla, desigur, intr-o ratacire vadita”, adica intr-o greseala limpede, fiindca i-a ales pe ei mai presus de noi fara o pricina pe care s-o putem vedea.

„Omorati-l pe Yusuf ori alungati-l intr-un alt tinut”, adica indepartati-l de tatal sau si duceti-l intr-un tinut indepartat, unde tatal lui sa nu-l mai vada. Daca faceti una dintre acestea, „chipul tatalui vostru va ramane numai pentru voi”, adica atentia lui va fi indreptata spre voi si dragostea lui se va concentra asupra voastra, fiindca inima lui era atat de preocupata de Yusuf incat nu mai ramasese loc pentru voi. „Iar dupa aceea veti fi oameni drepti”, adica va veti cai inaintea lui Allah si Ii veti cere iertare dupa savarsirea pacatului.

Ei au hotarat sa se caiasca inainte de a savarsi pacatul, pentru ca fapta sa li se para usoara, uratenia ei sa se micsoreze in ochii lor si sa se incurajeze unii pe altii.