Yusuf · 12:43–49

Versetele 43 la 49

Cand Allah Preainaltul a voit ca Yusuf sa iasa din inchisoare, i-a aratat regelui acest vis uimitor, a carui talcuire privea intreaga natiune. Yusuf avea sa-l talcuiasca, virtutea lui avea sa se arate, stiinta sa avea sa devina cunoscuta, iar el avea sa fie inaltat in rang in ambele lumi. Fiindca regele hotara treburile supusilor, se potrivea ca el sa vada visul, deoarece treburile oamenilor sunt legate de rege.

Regele a vazut un vis care l-a tulburat. I-a adunat pe oamenii stiintei si ai intelepciunii din regatul sau si le-a spus: „Am vazut sapte vaci grase pe care le mancau sapte vaci slabe.” Era un lucru foarte neobisnuit: sapte vaci slabe si vlaguite, a caror putere pierise, mancau sapte vaci grase, aflate in deplinatatea puterii lor. „Si sapte spice verzi” pe care le mancau alte sapte „uscate. O, capetenii! Lamuriti-mi visul”, fiindca toate aceste lucruri au aceeasi talcuire si trimit la acelasi inteles, „daca stiti sa talcuiti visele”.

Ei s-au incurcat, nu i-au cunoscut talcuirea si nu au inteles ce inseamna. „Ei au spus: Sunt vise amestecate si tulburi”, vise fara sens si fara talcuire. Aceasta era o afirmatie despre un lucru pe care nu-l cunosteau. Au adus o scuza care nu-i indreptatea si au spus: „Iar noi nu cunoastem talcuirea unor astfel de vise”, adica noi talcuim numai visele adevarate; cat despre visele tulburi venite de la Shaytan ori din propriile ganduri, nu le cunoastem talcuirea.

Ei au adaugat nestiintei lor verdictul ca visul era lipsit de sens, dintr-o prea buna parere despre ei insisi, fiindca nu au spus simplu: „Nu-i cunoastem talcuirea.” Aceasta nu este o purtare potrivita pentru oamenii religiei si ai intelepciunii. In aceasta se afla si blandetea subtila a lui Allah fata de Yusuf. Daca Yusuf ar fi talcuit visul din prima clipa, inainte ca el sa fie aratat capeteniilor si invatatilor poporului, iar ei sa fie neputinciosi sa-l talcuiasca, talcuirea lui nu ar fi avut aceeasi greutate. Regele li l-a aratat mai intai, ei nu au putut raspunde, iar el a ramas foarte preocupat de vis. Apoi Yusuf l-a talcuit, iar talcuirea lui a avut inaintea lor un efect foarte mare.

Aceasta seamana cu felul in care Allah a aratat superioritatea lui Adam fata de ingeri prin stiinta pe care i-a daruit-o: mai intai i-a intrebat pe ingeri, iar ei nu au stiut; apoi l-a intrebat pe Adam, iar el le-a vestit numele tuturor lucrurilor. Astfel, superioritatea lui s-a aratat si mai limpede.

Tot astfel se va arata superioritatea celui mai ales dintre oameni, Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, in Ziua Invierii. Allah le va insufla oamenilor sa ceara mijlocirea lui Adam, apoi a lui Nuh, apoi a lui Ibrahim, apoi a lui Musa si apoi a lui 'Isa, pacea fie asupra lor, insa fiecare va arata de ce nu poate mijloci. Atunci vor veni la Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, iar el va spune: „Eu sunt pentru aceasta! Eu sunt pentru aceasta!²²” El va mijloci pentru toate fapturile si va dobandi Locul laudat, o cinste asemenea careia o vor dori cei dintai si cei de pe urma.

Slava Celui care este Bland in caile Sale ascunse! Cat de minunate sunt caile prin care El face sa ajunga binele si ihsanul la alesii si apropiatii Sai!

„Cel dintre cei doi care fusese salvat”, adica tanarul care se vazuse storcand struguri pentru vin si caruia Yusuf ii ceruse sa-l pomeneasca inaintea stapanului sau, „si-a amintit dupa o vreme”. El si-a amintit de Yusuf, de talcuirea celor doua vise si de rugamintea lui, iar dupa trecerea mai multor ani a stiut ca Yusuf va putea negresit sa talcuiasca visul regelui. De aceea a spus: „Eu va voi aduce talcuirea lui, deci trimiteti-ma”, adica trimiteti-ma la Yusuf ca sa-l intreb.

Ei l-au trimis, iar el a venit la Yusuf. Yusuf nu l-a mustrat pentru ca il uitase, ci i-a ascultat intrebarea si i-a raspuns. Tanarul a spus: „Yusuf, o, tu, cel prea sincer!”, adica omul cu desavarsire sincer in cuvintele si faptele sale, „lamureste-ne despre sapte vaci grase pe care le mananca sapte vaci slabe, despre sapte spice verzi si altele uscate, ca sa ma intorc la oameni si ei sa afle”. Ei asteptau cu nerabdare talcuirea, fiind foarte preocupati de acest vis.

Yusuf a talcuit cele sapte vaci grase si cele sapte spice verzi drept sapte ani roditori, iar cele sapte vaci slabe si cele sapte spice uscate drept sapte ani de seceta. Legatura dintre acestea si rodnicie ori seceta — iar Allah stie cel mai bine — este ca agricultura depinde de rodnicie si de seceta: cand exista rodnicie, culturile si vegetatia cresc si se inmultesc, iar infatisarea lor este frumoasa; cand este seceta, se intampla contrariul. Vacile ara pamantul si sunt folosite cel mai adesea la irigarea lui, iar spicele sunt hrana cea mai insemnata si mai buna. Pentru ca exista aceasta potrivire, talcuirea a unit semnele visului cu realitatile spre care ele aratau.

Yusuf a unit talcuirea cu indrumarea oamenilor catre ceea ce trebuiau sa faca si cu pregatirea pentru anii de seceta. El a spus: „Veti semana sapte ani la rand”, sapte ani neintrerupti. „Ceea ce veti secera lasati in spice”, fiindca astfel se pastreaza mai bine si oamenii sunt mai putin tentati sa-l consume, „in afara de putin din care veti manca”. Chiar si in anii roditori trebuiau sa manance putin, pentru ca ceea ce pastrau sa le fie de mare folos si sa aiba un efect hotarator.

„Apoi vor veni”, dupa cei sapte ani roditori, „sapte ani grei”, adica ani de seceta aspra, „care vor mistui ceea ce ati pregatit pentru ei”, vor consuma tot ceea ce ati depozitat, chiar daca va fi mult, „in afara de putin din ceea ce veti pastra”, adica din ceea ce veti pune deoparte si nu veti consuma in anii grei.

„Apoi va veni”, dupa cei sapte ani grei, „un an in care oamenii vor primi ploaie si in care vor stoarce”. Va ploua din belsug, paraiele vor curge, roadele se vor inmulti si vor depasi nevoia oamenilor, astfel incat ei vor stoarce struguri si alte roade din prisosul ramas dupa hrana lor.

Poate ca Yusuf a cunoscut venirea acestui an roditor, desi el nu era aratat limpede in visul regelui, din precizarea duratei de sapte ani grei: dupa ei trebuia sa vina un an in care greutatea lua sfarsit. Se stie ca o seceta neintrerupta de sapte ani nu poate fi urmata decat de un an foarte roditor; altminteri, precizarea acestei durate nu ar fi avut rost. Cand trimisul s-a intors la rege si la oameni si le-a vestit talcuirea lui Yusuf, ei s-au minunat si s-au bucurat nespus.