Yusuf · 12:36–40

Versetele 36 la 40

Cand Yusuf a intrat in inchisoare, „impreuna cu el au intrat doi tineri”. Fiecare a avut un vis si i l-a povestit lui Yusuf, ca sa li-l talcuiasca. „Unul dintre ei a spus: M-am vazut storcand struguri pentru vin. Celalalt a spus: M-am vazut purtand pe cap paine din care mancau pasarile. Vesteste-ne talcuirea lor”, cum se vor implini, „caci te vedem dintre cei care fac bine”. Adica esti dintre oamenii care le fac bine celorlalti; fa-ne si noua bine prin talcuirea viselor, asa cum le-ai facut bine altora. Au apelat astfel la bunatatea lui.

Yusuf a raspuns cererii lor: „Nu va va veni mancarea cu care sunteti hraniti fara sa va vestesc talcuirea viselor inainte ca ea sa vina”, adica sa fiti linistiti si siguri ca vi le voi talcui: hrana voastra obisnuita nu va ajunge la voi inainte sa va spun talcuirea.

Poate ca Yusuf a vrut sa-i cheme la iman in acea imprejurare in care aveau nevoie de el, pentru ca chemarea lui sa fie mai roditoare si ei sa fie mai primitori. Apoi a spus: „Aceasta”, talcuirea pe care v-o voi da, „este din ceea ce Domnul meu m-a invatat”, din stiinta lui Allah pe care El mi-a daruit-o, facandu-mi bine. Aceasta se datoreaza faptului ca „eu am parasit religia unui popor care nu crede in Allah si tagaduieste Viata de Apoi” si „am urmat religia parintilor mei Ibrahim, Ishaq si Ya'qub”.

A parasi un lucru poate insemna atat a renunta la el dupa ce ai aderat la el, cat si a te tine departe de el fara sa fi aderat vreodata. Prin urmare, nu se poate spune ca Yusuf ar fi urmat mai inainte alta religie decat cea a lui Ibrahim.

Apoi a explicat aceasta religie: „Nu ni se cuvine sa-I asociem ceva lui Allah”; dimpotriva, afirmam Unicitatea Lui si Il adoram cu sinceritate numai pe El. „Aceasta este din Harul lui Allah asupra noastra si asupra oamenilor”, adica este dintre binecuvantarile, favorurile si harurile Sale cele mai mari asupra noastra si asupra celor pe care Allah ii calauzeste asemenea noua. Nu exista binecuvantare mai mare pentru oameni decat Islamul si religia dreapta. Cine o primeste si I se supune lui Allah este foarte fericit, fiindca a dobandit cele mai mari binecuvantari si virtuti.

„Insa cei mai multi oameni nu multumesc.” Le vin binecuvantarile, dar ei nu le primesc si nu implinesc dreptul lui Allah. In aceasta se afla indemnul de a urma calea lui Yusuf si infatisarea frumusetii ei. Cand Yusuf a vazut ca cei doi il pretuiesc si il socotesc un om care le face bine celorlalti si ii invata, le-a aratat ca pricina starii sale era Harul si binecuvantarea lui Allah: El il facuse sa paraseasca shirkul si sa urmeze religia parintilor sai. Aceasta il adusese la ceea ce vedeau, asa ca si ei trebuiau sa-i urmeze calea.

Apoi i-a chemat deschis la Allah: „O, voi, cei doi tovarasi ai mei de inchisoare! Sunt mai buni stapani feluriti ori Allah, Unicul, Biruitorul?” Divinitati slabe si neputincioase, care nu pot aduce folos ori vatamare si nu pot darui ori retine nimic, si sunt felurite — copaci, pietre, ingeri, morti si alte lucruri luate ca obiecte ale adorarii — sunt oare mai bune decat Allah, Cel care are toate insusirile desavarsirii?

El este „Unicul” in Esenta, Insusirile si Faptele Sale, fara partas in nimic dintre acestea; „Biruitorul”, inaintea Puterii Caruia toate lucrurile se supun. Ceea ce El voieste se intampla, iar ceea ce nu voieste nu se intampla. „Nu exista vietuitoare pe care El sa nu o tina de smocul fruntii” [Hud 11:56]. Este limpede ca Acela care este astfel este mai bun decat divinitatile felurite, care sunt numai nume, lipsite de orice desavarsire si putere de a face ceva.

De aceea Allah spune: „Cei pe care ii adorati in afara Lui nu sunt decat niste nume pe care voi si parintii vostri le-ati dat.” Le-ati inventat numele si le-ati numit divinitati, insa ele nu sunt nimic si nu au nicio insusire dumnezeiasca. „Pentru care Allah nu a pogorat nicio dovada”; dimpotriva, El a pogorat dovada care interzice adorarea lor si arata desertaciunea lor. Cum Allah nu a pogorat nicio dovada in sprijinul lor, nu exista nicio proba care sa le sustina.

Fiindca „Hotararea Ii apartine numai lui Allah”, El porunceste si opreste, legiuieste si hotaraste. El este Cel care „a poruncit sa nu adorati decat pe El. Aceasta este religia cea dreapta”, calea dreapta care duce la orice bine. Celelalte religii nu sunt drepte, ci strambe si duc la orice rau.

„Insa cei mai multi oameni nu stiu” realitatile lucrurilor; altminteri, deosebirea dintre adorarea numai a lui Allah, fara partas, si shirk este dintre cele mai limpezi lucruri. Din cauza nestiintei, cei mai multi oameni Ii fac partasi. Yusuf i-a chemat astfel pe tovarasii sai de inchisoare la adorarea numai a lui Allah si la sinceritatea fata de El. Poate ca ei au primit chemarea si s-au supus, iar binecuvantarea s-a desavarsit asupra lor; ori poate au ramas in shirk, iar dovada a fost statornicita impotriva lor. Apoi Yusuf a inceput talcuirea viselor, dupa ce fagaduise aceasta.