Yusuf · 12:23–29

Versetele 23 la 29

Aceasta incercare grea a fost pentru Yusuf mai apasatoare decat incercarea venita prin fratii sai, iar rabdarea lui in ea a avut o rasplata mai mare. Aceasta a fost o rabdare asumata de bunavoie, desi existau multe pricini care chemau la pacat; el a pus insa dragostea lui Allah inaintea tuturor. In ceea ce priveste vatamarea din partea fratilor sai, rabdarea lui a fost impusa de imprejurari, precum rabdarea la boala si la nenorociri care il lovesc pe rob fara alegerea lui si fata de care nu are alta scapare decat sa rabde, de voie ori de nevoie.

Yusuf era cinstit in casa lui al-'Aziz si avea frumusete, desavarsire si noblete, iar acestea au dus la incercarea venita prin stapana lui. „Femeia in a carei casa se afla a incercat sa-l ademeneasca”, adica el era robul ei, sub stapanirea ei, iar locuirea lor in aceeasi casa facea usoara savarsirea faptei rele fara sa afle cineva.

Incercarea a sporit cand ea „a incuiat usile”, au ramas singuri si se simteau in siguranta fata de intrarea cuiva, apoi l-a chemat la ea: „Vino la mine!”, adica savarseste fapta urata si apropie-te. Yusuf era strain in acel tinut, iar strainul nu simte rusinea pe care ar simti-o in patria lui, intre cunoscuti. Era ca un prizonier sub mana ei, iar ea era stapana lui. Frumusetea ei era o ispita in plus, iar el era tanar si necasatorit. In plus, il ameninta, daca nu i se supunea, cu inchisoarea ori cu o pedeapsa dureroasa.

Cu toate acestea, Yusuf a staruit sa se fereasca de neascultarea lui Allah, desi impulsul era puternic. Firea lui omeneasca a simtit inclinare, insa el s-a oprit pentru Allah si a pus Voia lui Allah inaintea dorintei sufletului care porunceste raul. In dovada Domnului sau — stiinta si imanul din inima lui, care cereau parasirea a tot ceea ce Allah interzisese — a vazut ceea ce l-a facut sa se indeparteze de acest pacat mare.

„El a spus: Allah sa ma fereasca!”, adica ma adapostesc la Allah sa nu savarsesc aceasta fapta urata, care atrage Mania lui Allah si il indeparteaza pe om de El. Mai mult, aceasta ar fi fost tradarea stapanului meu, care m-a cinstit si mi-a facut sederea buna. Nu se cuvine sa-i rasplatesc bunatatea prin cel mai mare rau fata de sotia lui; aceasta este dintre cele mai mari nedreptati, iar cei nedrepti nu izbutesc.

Pe scurt, Yusuf a pomenit pricinile care il opreau: teama de Allah, respectarea dreptului stapanului sau care ii facuse bine si pazirea de nedreptate, fiindca nedreptii nu izbutesc. Allah ii daruise dovada imanului din inima, care cere implinirea poruncilor Sale si ferirea de lucrurile interzise. Astfel Allah a indepartat de la el raul si fapta rusinoasa, deoarece el era dintre robii Sai alesi si sinceri in adorare, pe care Allah i-a ales pentru Sine, i-a binecuvantat si a indepartat de la ei raul, astfel incat au devenit dintre cei mai buni ai creatiei Sale.

Cand Yusuf a refuzat sa-i raspunda, in ciuda staruintei ei, a fugit spre usa ca sa scape de ispita. Ea a alergat dupa el, l-a apucat de vesmant si i-a rupt camasa. La usa l-au gasit pe sotul ei. El a vazut ceva neplacut, iar femeia s-a grabit sa minta, pretinzand ca Yusuf fusese cel care incercase s-o ispiteasca: „Care sa fie rasplata celui care a voit raul familiei tale?” Ea nu a spus: celui care a facut raul, astfel incat sa lase impresia ca amandoi erau nevinovati de fapta insasi, iar disputa era numai asupra celui care il chemase pe celalalt, „daca nu inchisoarea ori o pedeapsa dureroasa?”

Yusuf s-a dezvinovatit de acuzatia ei: „Ea a incercat sa ma ademeneasca.” In acea clipa, fiecare dintre cele doua relatari putea parea adevarata, iar al-'Aziz nu stia cine spunea adevarul. Allah a asezat insa semne care arata adevarul, pe care robii le pot cunoaste sau nu. In acest caz, El a calauzit la mijlocul prin care se putea afla cine era sincer, pentru a arata nevinovatia Profetului si alesului Sau, Yusuf.

Un martor din familia ei a dat o judecata intemeiata pe indiciu: „Daca i-a fost rupta camasa din fata, ea spune adevarul, iar el este dintre mincinosi”, fiindca aceasta ar arata ca el s-a apropiat de ea si a incercat s-o ademeneasca, iar ea l-a impins si i-a rupt camasa din fata. „Insa daca i-a fost rupta camasa din spate, ea minte, iar el este dintre cei sinceri”, fiindca aceasta arata ca el fugea, iar ea il urmarea si i-a rupt camasa din spate.

„Cand sotul a vazut ca i-a fost rupta camasa din spate”, a cunoscut sinceritatea si nevinovatia lui Yusuf si minciuna ei. El i-a spus: „Aceasta este din viclenia voastra, a femeilor. Viclenia voastra este mare.” Ce viclenie ar putea fi mai mare decat aceea prin care ea a vrut sa se dezvinovateasca de fapta sa si l-a acuzat de ea pe Profetul lui Allah?

Cand adevarul s-a aratat, sotul ei i-a spus lui Yusuf: „Nu mai pomeni aceasta”, lasa vorba despre ea, uita si nu o povesti nimanui, ca sa ascunda fapta sotiei sale. Iar femeii i-a spus: „Cere iertare pentru pacatul tau, caci ai fost dintre cei care au gresit.” I-a poruncit lui Yusuf sa nu mai pomeneasca si i-a poruncit ei sa ceara iertare si sa se caiasca.