Comentariul pasajului
Versetele 15 la 18
Textul arab și traducerea din volum
فَلَمَّا ذَهَبُوا۟ بِهِۦ وَأَجْمَعُوٓا۟ أَن يَجْعَلُوهُ فِى غَيَـٰبَتِ ٱلْجُبِّ ۚ وَأَوْحَيْنَآ إِلَيْهِ لَتُنَبِّئَنَّهُم بِأَمْرِهِمْ هَـٰذَا وَهُمْ لَا يَشْعُرُونَ ﴿١٥﴾ وَجَآءُوٓ أَبَاهُمْ عِشَآءً يَبْكُونَ ﴿١٦﴾ قَالُوا۟ يَـٰٓأَبَانَآ إِنَّا ذَهَبْنَا نَسْتَبِقُ وَتَرَكْنَا يُوسُفَ عِندَ مَتَـٰعِنَا فَأَكَلَهُ ٱلذِّئْبُ ۖ وَمَآ أَنتَ بِمُؤْمِنٍ لَّنَا وَلَوْ كُنَّا صَـٰدِقِينَ ﴿١٧﴾ وَجَآءُو عَلَىٰ قَمِيصِهِۦ بِدَمٍ كَذِبٍ ۚ قَالَ بَلْ سَوَّلَتْ لَكُمْ أَنفُسُكُمْ أَمْرًا ۖ فَصَبْرٌ جَمِيلٌ ۖ وَٱللَّهُ ٱلْمُسْتَعَانُ عَلَىٰ مَا تَصِفُونَ ﴿١٨﴾
15. Cand l-au luat si au cazut cu totii de acord sa-l arunce in adancul ascuns al fantanii, Noi i-am revelat: „Le vei vesti candva aceasta fapta a lor, fara ca ei sa te recunoasca.” 16. Seara au venit la tatal lor plangand. 17. Ei au spus: „O, tata al nostru! Noi am plecat sa ne intrecem si l-am lasat pe Yusuf langa lucrurile noastre, iar lupul l-a mancat. Dar tu nu ne vei crede, chiar daca spunem adevarul.” 18. Ei au adus pe camasa lui sange mincinos. El a spus: „Ba nu! Sufletele voastre v-au impodobit o fapta. Rabdare frumoasa! Allah este Cel al Carui ajutor il cer impotriva celor pe care le descrieti.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Dupa ce tatal lor le-a ingaduit sa-l ia pe Yusuf, fratii lui l-au dus si au hotarat sa-l arunce in adancul ascuns al fantanii, dupa cum propusese unul dintre ei. Au putut implini ceea ce stabilisera si l-au aruncat in fantana. Atunci Allah a fost bland cu el si i-a revelat in acea stare grea: „Le vei vesti candva aceasta fapta a lor, fara ca ei sa te recunoasca”, adica ii vei mustra si le vei vorbi despre aceasta fapta a lor, iar ei nu-si vor da seama cine esti in acea situatie.
Prin aceasta i s-a vestit ca va fi izbavit din starea in care se afla, ca Allah il va reuni cu familia si fratii sai atunci cand va fi intr-o stare de cinste si va avea putere pe pamant.
„Seara au venit la tatal lor plangand.” Au venit mai tarziu decat de obicei, plangand ca sa arate ca sunt sinceri si spun adevarul. Au spus, aducand o scuza mincinoasa: „O, tata al nostru! Noi am plecat sa ne intrecem”, fie alergand pe jos, fie tragand cu sagetile, „si l-am lasat pe Yusuf langa lucrurile noastre”, ca sa nu-l supunem oboselii si sa se odihneasca, „iar lupul l-a mancat” in timp ce noi eram departe si ne intreceam.
„Dar tu nu ne vei crede, chiar daca spunem adevarul”, adica iti aducem aceasta scuza, dar se pare ca nu ne crezi din cauza mahnirii pentru Yusuf si dragostei gingase pe care i-o porti in inima; insa faptul ca nu ne crezi nu ne impiedica sa-ti aducem scuza adevarata. Toate acestea au fost spuse pentru a-si intari povestea.
Ca sa-si intareasca afirmatia, „au adus pe camasa lui sange mincinos” si au pretins ca era sangele lui Yusuf, din clipa in care lupul l-a mancat. Tatal lor nu i-a crezut, ci a spus: „Ba nu! Sufletele voastre v-au impodobit o fapta”, adica v-au facut sa vedeti frumoasa o fapta urata: despartirea mea de el. Din imprejurari si din visul pe care Yusuf i-l povestise, el cunostea ceea ce ii adeverea banuiala.
„Rabdare frumoasa! Allah este Cel al Carui ajutor il cer impotriva celor pe care le descrieti”, adica aceasta este indatorirea mea si voi starui sa o implinesc: voi rabda aceasta nenorocire cu o rabdare frumoasa, fara nemultumire si fara a ma plange creaturilor. Ii cer lui Allah ajutorul pentru aceasta si nu ma sprijin pe puterea mea. El si-a luat acest angajament si s-a plans Creatorului sau, spunand: „Numai lui Allah ma plang de suferinta si de mahnirea mea” [Yusuf 12:86]. Plangerea catre Creator nu se impotriveste rabdarii frumoase. Cand un Profet face o fagaduinta, o implineste.