Yusuf · 12:103–107

Versetele 103 la 107

Allah ii spune Profetului Sau Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: „Cei mai multi dintre oameni nu vor crede, oricat de mult ai dori aceasta”, fiindca gandurile si telurile lor s-au stricat. Staruinta sfatuitorilor sinceri nu le foloseste, chiar daca nu exista nicio piedica din partea chematorilor la calauzire: ei ii invata si ii cheama la ceea ce le aduce binele si indeparteaza raul, fara sa le ceara vreo rasplata ori plata si aduc toate dovezile si argumentele care arata adevarul mesajului lor.

De aceea Allah spune: „Tu nu le ceri nicio rasplata pentru el; acesta nu este decat o pomenire pentru lumi”, ca ei sa-si aminteasca ceea ce le foloseste si sa-l implineasca, precum si ceea ce ii vatama si sa-l paraseasca.

„Cate semne sunt in ceruri si pe pamant” care arata Unicitatea lui Allah, „pe langa care ei trec, intorcandu-se de la ele”, fara sa le observe si fara sa cugete la ele.

Cu toate acestea, chiar daca la unii dintre ei exista o anumita credinta, „cei mai multi dintre ei nu cred in Allah fara sa-I faca asociati”. Ei recunosc Rububiyyah lui Allah si marturisesc ca El este Creatorul, Daruitorul de hrana si Carmuitorul tuturor lucrurilor, dar Ii fac asociati in Uluhiyyah si in dreptul Sau unic la adorare.

Pentru cei ajunsi in aceasta stare nu mai ramane decat ca pedeapsa sa-i loveasca si sa vina asupra lor pe neasteptate, in vreme ce se simt in siguranta. „Oare se simt ei in siguranta” — cei care savarsesc aceste fapte si se intorc de la semnele lui Allah — „ca nu va veni asupra lor o pedeapsa invaluitoare din partea lui Allah”, o pedeapsa care sa-i cuprinda pe toti si sa-i nimiceasca, „ori ca Ceasul nu va veni pe neasteptate, fara ca ei sa-si dea seama?” Ei merita aceasta; sa se caiasca deci la Allah si sa paraseasca tot ceea ce poate fi pricina pedepsei lor.