S-a căsătorit cu el fără tutore (wali), iar acum vrea să-l părăsească, dar el nu dorește acest lucru

În primul rând: 

Din întrebarea dumneavoastră reiese că persoana despre care întrebați s-a căsătorit fără permisiunea sau cunoștința tutorelui ei. Dacă acesta este cazul, atunci opinia savanților care pare mai corectă este că această căsătorie nu este valabilă, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Orice femeie care se căsătorește fără permisiunea tutorelui său, căsătoria ei este nevalabilă, căsătoria ei este nevalabilă, căsătoria ei este nevalabilă.”

Relatat de Ahmad (24417), Abu Dawood (2083) și al-Tirmidhi (1102). Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Jaami‘, nr. 2709 

Unii dintre imami sunt de părere că o căsătorie încheiată fără tutore este valabilă și au clasificat drept da‘eef (slab) hadeeth-ul care stipulează că trebuie să existe un tutore pentru ca această căsătorie să fie valabilă. 

Acest subiect a fost discutat în răspunsul la întrebările nr. 126430 și 7989. 

În al doilea rând:  

Dacă partenerii sunt separați într-o căsătorie cu privire la a cărei valabilitate savanții au opinii diferite, separarea trebuie realizată prin talaaq (divorț). 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

În ceea ce privește căsătoria cu privire la care există o diferență de opinie între savanți, se aplică unul dintre două scenarii: 

1.Persoana căsătorită consideră că aceasta este valabilă. Dacă el consideră că este valabilă, atunci talaaq contează ca atare și nu există nicio confuzie în această privință. De exemplu: un bărbat s-a căsătorit cu o femeie care a fost alăptată de mama lui de trei ori, iar el consideră că alăptarea care face ca o persoană să devină mahram constă în cinci alăptări. Așadar, căsătoria este valabilă în opinia lui. În acest caz, talaaq contează fără îndoială ca atare.

În mod similar, dacă s-a căsătorit cu o femeie fără martori și consideră că prezența martorilor nu este o condiție pentru valabilitatea căsătoriei. În acest caz, talaaq contează ca atare. 

2.Persoana căsătorită nu consideră că această căsătorie este valabilă. În acest caz, savanții au opinii diferite cu privire la faptul dacă talaaq contează ca atare. Unii dintre ei au spus că talaaq contează ca atare în acest caz, iar alții au spus că nu. Cei care au spus că nu contează ca atare au afirmat că motivul este faptul că talaaq este legat de contractul de căsătorie. El nu consideră că această căsătorie este valabilă, așadar nu poate pronunța un talaaq. Acest raționament este corect și nu este nimic greșit în el.

Cei care spun că nu contează ca atare afirmă că, deși el nu consideră că această căsătorie este valabilă, alții pot considera că este valabilă. Astfel, dacă el o părăsește fără talaaq, iar apoi vine la ea un bărbat care consideră că acea căsătorie a fost valabilă, acesta nu se poate căsători niciodată cu ea. Prin urmare, talaaq este valabil în cazul unei căsătorii cu privire la a cărei valabilitate există o diferență de opinie, chiar dacă persoana care pronunță talaaq nu consideră că acesta este valabil, deoarece, dacă nu divorțează de ea prin talaaq, femeia va rămâne într-o stare de incertitudine. 

Dacă cineva ar spune: De ce contează talaaq ca atare atunci când el nu consideră că această căsătorie este valabilă, iar talaaq este legat de ea? Noi spunem: Aceasta este pentru ca el să nu o împiedice să se căsătorească cu altcineva, deoarece un bărbat care consideră că acea căsătorie a fost valabilă ar putea dori să se căsătorească cu ea, iar dacă acest soț nu divorțează de ea prin talaaq, celălalt bărbat nu se va putea căsători niciodată cu ea, deoarece consideră că ea este încă soția lui. De aceea autorul a spus: „Talaaq contează ca atare în cazul căsătoriei cu privire la a cărei valabilitate există o diferență de opinie.” Și se spune în al-Rawd: „chiar dacă persoana care pronunță talaaq nu consideră acest lucru.” 

Sfârșitul citatului din Sharh al-Mumti‘ de Ibn ‘Uthaymeen, 13/25 

Pentru mai multe informații, consultați răspunsul la întrebarea nr. 116575 

Pe baza acestui fapt, dacă au încheiat contractul de căsătorie în maniera menționată în întrebare și consideră că a fost o căsătorie valabilă, atunci este esențial ca divorțul să fie pronunțat prin talaaq, astfel încât separarea lor să fie confirmată. 

Dacă soțul refuză să divorțeze de soția sa prin talaaq sau să accepte khula‘ al ei, iar ea va fi vătămată dacă rămâne cu el, atunci trebuie să se adreseze judecătorului qaadi musulman, pentru ca acesta să pronunțe divorțul (talaaq) de el. Dacă se află într-o țară nemusulmană, trebuie să se adreseze oamenilor de cunoaștere din centrele islamice, deoarece aceștia iau locul judecătorului qaadi musulman; iar dacă hotărăsc că ea este divorțată prin talaaq, atunci acesta contează ca atare. 

Și Allah știe cel mai bine.