Ridicarea vocii în dhikr și takbeer după rugăciune

În primul rând: 

Al-Bukhaari (841) și Muslim (583) au relatat de la Ibn‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el) că ridicarea vocii în dhikr după ce oamenii au terminat rugăciunea obligatorie este prescrisă și se practica în timpul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Ibn ‘Abbas a spus: Știam când terminaseră atunci când auzeam aceasta. 

Potrivit unei relatări narate de al-Bukhaari (842): Obișnuiam să știu când se încheiase rugăciunea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) după takbeer. 

Savanții au avut opinii diferite cu privire la faptul dacă dhikrul și takbeerul trebuie recitate cu voce tare după rugăciune. 

Majoritatea fuqaha’ sunt de părere că nu este mustahabb să se ridice vocea la recitarea takbeerului și dhikrului după terminarea rugăciunii. Ash-Shaafa‘i a interpretat hadithurile care se referă la ridicarea vocii Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în dhikr în sensul că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a rostit aceste cuvinte cu voce tare pentru a-i învăța pe Sahaabah cuvintele dhikrului și că nu a făcut aceasta tot timpul."(Al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah 13/213) 

Unii sunt de părere că este mustahabb să se ridice vocea în dhikr după rugăciune, printre aceștia numărându-se at-Tabari, Ibn Hazm, Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah și alții. 

Această chestiune este largă, in sha Allah, iar diferența de opinie cu privire la ea este rezonabilă. Cel care preferă opinia potrivit căreia se poate ridica vocea în dhikr după rugăciune ar trebui să facă aceasta într-un mod moderat, fără a-i deranja sau supăra pe ceilalți. 

Vă rugăm să consultați răspunsul la întrebarea nr. 87768 

În al doilea rând: 

Savanții au avut opinii diferite cu privire la ceea ce se înțelege prin takbeer, așa cum este menționat în hadithul lui Ibn‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el). S-a spus că trebuie să se spună takbeer de trei ori după terminarea rugăciunii. Ibn Rajab (Allah să aibă milă de el) a spus: Imam Ahmad a relatat că ‘Amr ibn Dinar a spus: Când imamul rostea salaam la sfârșitul rugăciunii prescrise, oamenii obișnuiau să spună takbeer de trei ori. 

Hanbal a spus: L-am auzit pe Abu ‘Abdullah spunând: ‘Ali ibn Thaabit ne-a relatat: Waasil ne-a relatat: L-am văzut pe ‘Ali ibn ‘Abdullah ibn‘Abbas, când se ruga, spunând takbeer de trei ori. I-am spus lui Ahmad: După ce termina rugăciunea? El a spus: Da. I-am spus: Hadithul lui ‘Amr, de la Abu Ma‘bad, de la Ibn‘Abbas (spune): Obișnuiam să știm că rugăciunea Mesagerului lui Allah se încheiase după takbeer. Acești oameni urmează aceasta? El a spus: Da. Ibn Rajab a spus:

Din aceasta este clar că prin takbeer, așa cum era cunoscut în timpul Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) după rugăciunea prescrisă, se înțelegeau trei takbeeruri consecutive."(Fath al-Baari by Ibn Rajab  7/396) 

S-a sugerat, de asemenea, că prin takbeer se înțelege rostirea „Subhaan Allah, al-hamdu Lillah and Allahu akbar (Slavă lui Allah, lauda fie a lui Allah și Allah este Cel mai Mare)” de treizeci și trei de ori după rugăciune. 

Savanții Comitetului Permanent au fost întrebați: 

Este prescris ca cel care se roagă să spună după tasleem „Allahu akbar” înainte de a cere iertare de trei ori, pe baza cuvântului takbeer din hadithul lui Ibn‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el), în care a spus: Obișnuiam să știu că rugăciunea Mesagerului lui Allah se încheiase după takbeer (acceptat de comun acord)? Dacă aceasta nu este permis, atunci ce se înțelege prin takbeer în acest hadith? 

Ei au răspuns: 

Când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) rostea tasleem la sfârșitul rugăciunii, începea prin a-I cere iertare lui Allah de trei ori, apoi spunea „Allaahumma anta al-salaam wa minka al-salaam, tabaarakta yaa dhaa’l-jalaali wa’l-ikraam (O, Allah, Tu ești al-Salaam (Cel lipsit de toate defectele și lipsurile), iar de la Tine vine toată pacea; binecuvântat ești Tu, Stăpânul măreției și al onoarei)”. Apoi recita restul adhkaarurilor care au fost relatate. În ceea ce privește takbeerul din hadithul menționat, prin acesta se înțelege rostirea „Subhaan Allah, al-hamdu Lillah and Allahu akbar (Slavă lui Allah, lauda fie a lui Allah și Allah este Cel mai Mare)” de treizeci și trei de ori după rugăciune. În acest fel putem armoniza hadithurile relatate cu privire la această chestiune."(Fatawa al-Lajnah ad-Daa’imah (5/420) 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să recite adhkaarurile cu voce tare după rugăciune. ‘Abdullah ibn‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Oamenii din timpul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuiau să recite dhikrul cu voce tare după rugăciune. El a mai spus: Știam doar că rugăciunea Mesagerului lui Allah se încheiase după takbeer, adică după takbeerul care era recitat împreună cu dhikrul, deoarece dhikrul includea rostirea „Subhaan Allah, al-hamdu Lillah and Allahu akbar (Slavă lui Allah, lauda fie a lui Allah și Allah este Cel mai Mare)”. (Fatawa Noor ‘ala ad-Darb by al-‘Uthaymeen  8/2) 

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați și răspunsul la întrebarea nr. 131850 

Și Allah știe cel mai bine.