Răspuns unei persoane rătăcite care obiectează față de ideea că Allah Și-a trimis Mesagerul ca o milă pentru lumi

Da, Allah, slăvit fie El, Și-a trimis într-adevăr Mesagerul Său Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ca o milă pentru lumi, după cum spune El, slăvit fie El (interpretarea sensului):

„Și nu te-am trimis pe tine (o, Muhammad SAW) decât ca milă pentru Alameen (omenire, djinni și tot ceea ce există)”

[al-Anbiya’ 21:107].

Al-Haakim a relatat în al-Mustadrak (100) că Abu Hurayrah a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „O, oameni, eu nu sunt decât o milă dăruită de Allah.” Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Jaami‘, 2345

Unii oameni au acceptat această milă, iar alții au refuzat-o.

As-Sa‘di (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: El este mila Sa și un călăuzitor pentru robii Săi. Astfel, cei care au crezut în el au acceptat această milă, au fost recunoscători pentru ea și au trăit în conformitate cu ea, în timp ce alții au respins-o și au răspuns binecuvântării lui Allah cu nerecunoștință, refuzând să accepte mila și binecuvântarea lui Allah.

Tafseer as-Sa‘di (p. 532).

De aceea Allah, slăvit fie El, a spus despre Mesagerul Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „față de credincioși (el SAW este) plin de compasiune, bun și milostiv” [at-Tawbah 9:128].

Așadar, el este o milă pentru lumi și bunătate pentru cei drepți; însă este răzbunare împotriva necredincioșilor și pedeapsă pentru răufăcători.

Dacă o persoană respinge mila, ea nu va fi dintre cei cărora le este destinată. Acest lucru este bine cunoscut și bine întemeiat în mințile oamenilor, atât pe baza învățăturii islamice, cât și a rațiunii. Dacă nu este dintre oamenii milei, atunci va fi dintre oamenii pedepsei. Astfel, hotărârile sharee‘ah sunt în acord cu rațiunea sănătoasă și sunt susținute de o examinare corectă.

Acești oameni cărora Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) le-a tăiat mâinile și picioarele și i-a lăsat în aer liber nu au acceptat mila lui Allah; ei au răspândit stricăciune pe pământ, au vărsat sânge protejat de legea islamică și i-au vătămat pe robii lui Allah. Prin urmare, era esențial să fie eliminați și ca pământul și oamenii să fie scăpați de ei. Astfel de oameni provoacă tulburări și răspândesc stricăciune, iar dacă nimeni nu îi oprește cu fermitate, nu vor fi împiedicați să răspândească stricăciune pe pământ. Prin urmare, ei devin asemenea unui mădular bolnav din trup, atunci când este rănit și se infectează, iar infecția începe încet să se răspândească; apoi nu mai există altă opțiune decât să fie tăiat și eliminat; dacă nu este eliminat și este lăsat așa, întregul trup va muri din cauza lui.

Al-Bukhaari (6390) și Muslim (3163) au relatat de la Anas că opt oameni din ‘Ukl au venit la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și i-au jurat credință ca musulmani, dar au constatat că ținutul nu le priește și s-au îmbolnăvit. I-au vorbit Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) despre aceasta, iar el a spus: „De ce nu mergeți împreună cu păstorul nostru la cămile și nu beți puțin din laptele și urina lor?” Ei au spus: Da. Astfel, au plecat și au băut din laptele și urina lor și s-au însănătoșit. Apoi l-au ucis pe păstor și au gonit cămilele. Vestea aceasta a ajuns la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar el a trimis oameni după ei. Au fost prinși și aduși, iar el a poruncit să li se taie mâinile și picioarele și să le fie scoși ochii

Abu Qilaabah a spus: Acești oameni furaseră, uciseseră, deveniseră necredincioși după ce crezuseră și purtaseră război împotriva lui Allah și a Mesagerului Său. Relatat de al-Bukhaari (226).

Acești oameni erau răufăcători; pentru societate sunt ceea ce este un mădular bolnav pentru trup și trebuie eliminați. Aceasta face parte din înțelepciunea și mila desăvârșite prin care se obține siguranța în societate. Răufăcătorii pot învăța din ceea ce li s-a întâmplat acestor oameni și astfel se pot căi sau se pot abține. Însă a-i lăsa fără niciun factor de descurajare care să-i oprească pe ei și pe alții care ar răspândi stricăciune pe pământ echivalează cu a-i ajuta în faptele lor rele și cu a-i îndemna pe oameni asemenea lor să comită acțiuni similare. În acest caz, pământul ar fi distrus, iar oamenii nu s-ar mai simți în siguranță în ceea ce privește viețile, onoarea, copiii și averile lor. Oricine studiază istoria va constata că acest lucru este, fără îndoială, adevărat.

Pe baza acestui fapt, pedeapsa hadd pentru purtarea războiului împotriva lui Allah și a Mesagerului Său a fost prescrisă de Allah, slăvit fie El, în versetul (interpretarea sensului):

„Răsplata acelora care poartă război împotriva lui Allah și a Mesagerului Său și răspândesc stricăciune pe pământ este doar aceea că vor fi omorâți sau răstigniți, ori li se vor tăia mâinile și picioarele pe părți opuse, ori vor fi alungați din ținut. Aceasta este rușinea lor în această lume, iar în Viața de Apoi vor avea parte de un chin măreț.”

[al-Maa’idah 5:33].

Această hotărâre reprezintă culmea dreptății, înțelepciunii și milei. Acest lucru este indicat de faptul că Allah spune imediat după aceea (interpretarea sensului):

„În afară de cei care, după ce au fugit, se întorc (ca musulmani), căindu-se înainte ca voi să puneți mâna pe ei; atunci să știți că Allah este Iertător, Milostiv”

[al-Maa’idah 5:34].

Așadar, Allah îi încurajează pe oameni să se căiască și să înceteze răspândirea stricăciunii, iar El îi pedepsește pe răufăcători și Se răzbună pe ei pentru a-i descuraja pe alții asemenea lor să-i vatăme pe oameni. Nu este aceasta înțelepciune și milă desăvârșite?

Cei care obiectează față de religia, legile și hotărârile lui Allah sunt preocupați de acele mâini și picioare care sunt tăiate din cauza faptelor rele ale celui căruia îi aparțin, dar nu acordă atenție stricăciunii care le-a fost pricinuită oamenilor, ale căror vieți, familii și averi au fost afectate din cauza acestor răufăcători.

În ceea ce privește uciderea evreilor din Banu Qurayzah, aceștia au încălcat tratatul încheiat între ei și Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) într-un moment în care Confederații îl înconjuraseră din toate părțile, iar arabii lansau o campanie comună împotriva musulmanilor, iar dușmanul venea asupra lor de deasupra și de dedesubtul lor, după cum spune Allah, slăvit fie El (interpretarea sensului):

„O, voi cei care credeți! Amintiți-vă de binecuvântarea lui Allah asupra voastră, când au venit asupra voastră oștiri, iar Noi am trimis împotriva lor un vânt și oștiri pe care voi nu le-ați văzut (adică trupe de îngeri în timpul bătăliei de la Al-Ahzaab (Confederații)). Iar Allah vede întotdeauna ceea ce faceți.

Când au venit asupra voastră de deasupra voastră și de dedesubtul vostru, iar ochii au devenit sălbatici și inimile au ajuns în gâturi, iar voi nutreați îndoieli față de Allah.

Acolo, credincioșii au fost încercați și zguduiți cu o zguduire puternică.”

[al-Ahzaab 33:9-11].

Evreii și-au încălcat tratatul cu Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și au vrut să-i nimicească pe musulmani și să le pună capăt cu totul. Prin urmare, au format o alianță cu partidul lui Shaytaan pentru a realiza acest lucru; s-au unit în jurul unui scop comun, și anume să pună capăt Islamului și oamenilor săi.

Dacă acești oameni ar fi putut face ceea ce voiau, lucru pe care Allah, prin mila Sa, i-a împiedicat să-l realizeze, atunci Islamul și oamenii săi ar fi fost șterși de pe fața pământului, iar omenirea ar fi rămas până în Ziua Judecății într-o stare de rătăcire și necredință.

Ceea ce au făcut acești evrei, încălcând tratatul și formând o alianță cu mushrikeen pentru a purta război împotriva musulmanilor, este unul dintre cele mai grave tipuri de stricăciune pe pământ; aceasta indică faptul că nu respectau niciun tratat sau promisiune, lucru bine cunoscut despre ei de-a lungul veacurilor.

Când Allah, slăvit și preamărit fie El, i-a acordat victorie Profetului Său și robilor Săi musulmani, acești oameni care comiseseră trădare au fost aduși și au acceptat de bunăvoie și din propria alegere verdictul lui Sa‘d ibn Mu‘aadh. Verdictul său cu privire la ei era în conformitate cu hotărârea lui Allah: luptătorii lor trebuiau executați, iar femeile și copiii lor luați captivi, după cum se spune în al-Bukhaari (2716) și Muslim (3314).

Jaabir ibn ‘Abdullah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Erau patru sute. Relatat de at-Tirmidhi (1508); clasificat ca saheeh de el și de al-Albaani.

Însă întrebarea este acum: de ce a fost de acord Safiyyah bint Huyayy (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) să se căsătorească cu Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), când el îl ucisese pe tatăl ei – care era unul dintre conducătorii evreilor – și îi ucisese soțul și unchiul patern?? Cum s-a întâmplat aceasta? Și cum a fost ea de acord?

Ei vor spune că a fost de acord deoarece îi era frică de el!

Atunci de ce nu s-a lepădat de credință după moartea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)? De ce nu a fugit? De ce a trăit și a murit crezând în el, ascultându-l și iubindu-l, după ceea ce îi făcuse ei și familiei sale?

Niciunul dintre acești contestatari rătăciți nu îndrăznește să pună această întrebare!

At-Tabaraani a relatat în al-Mu‘jam al-Kabeer (177) că Ibn ‘Umar a spus: În jurul ochilor Safiyyah era o zonă verzuie (adică o vânătaie), iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ce este această zonă verzuie din jurul ochilor tăi?” Ea a spus: I-am spus soțului meu: Am visat că o lună a căzut în poala mea. El m-a pălmuit și a spus: Speri să te căsătorești cu regele din Yathrib? Ea a spus: Nimic nu-mi era mai urât decât faptul că Mesagerul lui Allah îmi ucisese soțul și tatăl. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a continuat să-și ceară scuze față de mine și a spus: „O, Safiyyah, tatăl tău îi instiga pe arabi împotriva mea și a făcut cutare și cutare și cutare”, până când acel sentiment a dispărut.

Clasificat ca saheeh de al-Albaani în as-Saheehah (2739)

În ceea ce privește afirmația acestui contestatar că „i-a ucis pe evrei în fața femeilor lor, apoi le-a violat”, aceasta este falsă, o minciună și o născocire. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a interzis uciderea femeilor, copiilor și muncitorilor angajați în război. Abu Dawood (2295) a relatat că Rabaah ibn Rabee‘ a spus: Eram împreună cu Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) într-o campanie, iar el a văzut oamenii adunați în jurul unui lucru. A trimis un om și i-a spus: „Du-te și vezi pentru ce s-au adunat acești oameni.” Acesta s-a întors și i-a spus că se adunaseră în jurul unei femei care fusese ucisă. El a spus: „Aceasta nu putea să lupte.” Khaalid ibn al-Waleed era responsabil de avangardă, așa că a trimis un om și i-a spus: „Spune-i lui Khaalid că nicio femeie și niciun muncitor nu trebuie ucis.” Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.

Printre evreii pe care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a luat captivi, Allah i-a binecuvântat pe mulți cu Islamul; aceasta a fost prin mila lui Allah față de ei.

An-Nasaa’i (3376) a relatat că ‘Atiyyah al-Qurazi a spus: În ziua verdictului lui Sa‘d cu privire la Banu Qurayzah, eram încă băiat și nu erau siguri în privința mea, însă au constatat că încă nu aveam păr pubian, așa că mi s-a permis să trăiesc, iar iată-mă trăind printre voi.

Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh an-Nasaa’i.

Cu alte cuvinte, era încă minor, așadar nu a fost ucis; mai degrabă, l-au lăsat să trăiască, apoi Allah l-a binecuvântat cu Islamul, iar el a rostit aceste cuvinte vorbind despre binecuvântarea lui Allah asupra sa.

Acești oameni spun ceea ce spun pe baza minciunilor, ignoranței sau neînțelegerii, iar necredința lor îi face să accepte născociri; așadar, nu le acordați atenție.

În ceea ce privește versetul în care Allah, slăvit fie El, spune despre necredincioșii din Iad (interpretarea sensului): „Cu adevărat! Pe cei care nu au crezut în Ayat-urile Noastre (dovezi, probe, versete, lecții, semne, revelații etc.) îi vom arde în Foc. De fiecare dată când pieile lor se vor coace complet, le vom schimba cu alte piei, pentru ca ei să guste pedeapsa. Cu adevărat, Allah este Atotputernic, Înțelept” [an-Nisa’ 4:56] – aici Allah, slăvit fie El, ne vorbește despre cei care au negat semnele lui Allah și L-au respins pe Mesagerul Său; El îi va arde în Foc și îi va coace în el; de fiecare dată când pieile lor vor fi arse și coapte complet, le va înlocui cu alte piei, pentru ca ei să guste pedeapsa. Vezi Tafseer at-Tabari, 8/484

Cine le-a spus acestor oameni că Allah va avea milă de necredincioși și de răufăcători?

Sau cine le-a spus că pedeapsa umilitoare pe care Allah a pregătit-o pentru necredincioși în Ziua Judecății face parte din mila și bunătatea Sa?

Cred ei că Allah va avea milă de cei care nu merită milă?

Sau că Allah îi va trata pe musulmani asemenea răufăcătorilor? Sau că îi va considera pe cei evlavioși asemenea celor imorali?

Îi va trata El pe cei care au căutat să răspândească stricăciune, ruină și distrugere asemenea celor care au fost drepți și s-au străduit să îndrepte lucrurile?

Mila lui Allah este doar pentru făcătorii de bine dintre robii Săi care au crezut în El, în Cărțile Sale și în Mesagerii Săi; cât despre cei care au negat și au respins cu încăpățânare, Allah nu va avea milă de ei, iar a lor va fi o pedeapsă dureroasă. Allah, slăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Cu adevărat, mila lui Allah este aproape de făcătorii de bine”

[al-A‘raaf 7:56]

„El a spus: Pedeapsa Mea o lovesc cu ea pe cine voiesc, iar mila Mea cuprinde toate lucrurile. O voi prescrie pentru cei care sunt Muttaqoon (evlavioși), dau Zakat și cred în Ayat-urile Noastre (dovezi, probe, versete, lecții, semne și revelații etc.)”

[al-A‘raaf 7:156]

„Credincioșii, bărbați și femei, sunt Auliya (ajutători, sprijinitori, prieteni, protectori) unii ai altora; ei poruncesc Al-Maroof (adică monoteismul islamic și tot ceea ce Islamul poruncește să facă omul) și interzic Al-Munkar (adică politeismul și necredința de toate felurile și tot ceea ce Islamul a interzis); împlinesc As-Salat (Iqamat-as-Salat), dau Zakat și ascultă de Allah și de Mesagerul Său. Allah va avea milă de ei”

[at-Tawbah 9:71]

„Cu adevărat! Cei care nu cred în Ayat-urile lui Allah (dovezi, probe, versete, lecții, semne, revelații etc.), Allah nu îi va călăuzi, iar a lor va fi o pedeapsă dureroasă”

[an-Nahl 16:104]

„Vestește (o, Muhammad SAW) robilor Mei că, într-adevăr, Eu sunt Iertătorul, Milostivul.

Și că chinul Meu este, cu adevărat, chinul cel mai dureros”

[al-Hijr 15:49-50].

Așadar, Allah a avertizat; El Și-a trimis Mesagerii, Și-a revelat Cărțile și Și-a făcut semnele clare, și a stabilit dovada limpede, dând vești bune credincioșilor și avertizându-i pe necredincioși. Prin urmare, oricine a fost mulțumit cu necredința și a ales-o în locul credinței va intra în Iad și nu va avea pe nimeni de învinuit în afară de sine; prin aceasta, el este cel mai nedrept dintre oameni față de propriul suflet și în încălcarea drepturilor sufletului său.

Dacă acești oameni ar fi avut în inimile lor o fărâmă de teamă, acea teamă i-ar fi condus să creadă și să se supună, chiar dacă numai de frica faptului că această amenințare și acest avertisment sever s-ar putea împlini și i-ar putea lovi. Însă ei nu vor crede și nu se vor supune niciodată; mai degrabă, se ceartă și se străduiesc să stingă lumina lui Allah.

Așadar, rămâi statornic în atașamentul față de religia ta, o, musulmane, și nu-i lăsa pe cei care nu au certitudinea credinței să te facă să șovăi.

Dacă i s-ar spune unei persoane raționale: Nu bea această otravă, deoarece dacă o bei vei muri, iar apoi ea o bea, deși este sănătoasă la minte și conștientă de ceea ce face, atunci cine este de vină? Este Allah, care a creat otrava și a hotărât moartea prin ea? Sau șarpele din care a fost extrasă otrava? Sau acest om care a băut-o de bunăvoie?

Așa cum ne supunem decretului divin și nu obiectăm față de el, tot astfel trebuie să ne supunem legilor și să nu obiectăm față de ele.

Nu trebuie să intri în dispută cu acești oameni, ci trebuie să le arăți învățătura Islamului care promovează binele, dreptatea și comportamentul corect. Spune-le cum s-a răspândit Islamul în întreaga lume, cum oamenii au intrat în el în grupuri și cum cei care fuseseră anterior dușmanii lui au devenit trupele și sprijinitorii săi.

De ce a devenit ‘Ikrimah ibn Abi Jahl musulman când Muhammad îi ucisese tatăl?

De ce a devenit Umm Habeebah bint Abi Sufyaan musulmană și s-a căsătorit cu Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) într-un moment în care tatăl ei era unul dintre cei mai înverșunați dușmani și adversari ai săi?

De ce a devenit Hind bint ‘Utbah musulmană când Muhammad îi ucisese tatăl, unchiul patern și fratele într-o singură bătălie?

Trebuie să înțelegi că religia lui Allah este adevărată, că Allah nu-Și încalcă Promisiunea, că El este cel mai milostiv dintre cei milostivi și că Și-a trimis Mesagerul Său Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ca o milă pentru lumi.

Lăsați-i pe acești oameni să privească liderii contemporani și ceea ce le fac ei oamenilor care li se opun.

Ce ar spune ei despre America și ceea ce a făcut ea popoarelor pământului sub pretextul răspândirii democrației și a valorilor?

Dacă această persoană care obiectează este adeptă a iudaismului sau creștinismului, atunci să privească în Biblie și să vadă cum profeții israeliți i-au combătut pe cei care nu erau de acord cu ei și nu au cruțat niciun bărbat, nicio femeie și niciun bătrân.

Dacă este comunist, atunci să privească la ceea ce au făcut Stalin și adepții săi.

Dacă aparține unuia dintre aceste grupuri și crede că adevărul constă în a lupta pentru eliberarea oamenilor și a-i scăpa de regimurile opresive, atunci aceasta este o dovadă împotriva lui.

Pe scurt, mila își are oamenii ei, iar pedeapsa și răzbunarea își au oamenii lor. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost trimis cu milă, după cum a fost trimis cu jihad și cu lupta împotriva dușmanilor săi. El este o milă pentru toate lumile, atât pentru cei care sunt de acord cu el, cât și pentru cei care nu sunt de acord cu el. În ceea ce-i privește pe cei care sunt de acord cu el, lucrul este clar. Cât despre cei care nu sunt de acord cu el, aceasta constă în faptul că le-a transmis mesajul Domnului lor și a stabilit dovada împotriva lor, fără să grăbească pedeapsa asupra lor.

O parte a acestei mile este îndepărtarea grupului opresiv care controlează inimile și mințile oamenilor din jurul său, după avertizarea lor, pentru ca majoritatea să se bucure de siguranță și libertate. Aceasta este filosofia jihadului prescris în Islam.

Iar Allah știe cel mai bine.

Pentru mai multe informații, vă rugăm să vedeți răspunsul la întrebarea nr. 151412 .

Iar Allah știe cel mai bine.