Comentariu asupra versetului „Și nu te-am trimis pe tine (O, Muhammad SAW) decât ca milă pentru Alameen (omenire, djinni și tot ceea ce există)” [al-Anbiya’ 21:107]

În primul rând:

Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Și nu te-am trimis pe tine (O, Muhammad SAW) decât ca milă pentru Aalameen (omenire, djinni și tot ceea ce există)” [al-Anbiya’ 21:107]. Învățații au avut opinii diferite cu privire la ‘Aalameen (tradus aici prin „omenire, djinni și tot ceea ce există”; tradus adesea și prin „lumile”) la care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost trimis ca milă.

Ibn Jibreen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Aici Allah, Preaînaltul, îi spune Profetului Său Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): Nu te-am trimis, O, Muhammad, la creația Noastră decât ca milă pentru cei dintre creația Noastră la care te-am trimis.

Apoi comentatorii au avut opinii diferite cu privire la sensul acestui verset: înseamnă el că este o milă pentru întreaga lume la care Muhammad a fost trimis, atât pentru credincioși, cât și pentru necredincioși? Sau înseamnă că este pentru credincioși בלבד ולא pentru necredincioși?

Unii dintre ei au spus că se referă la întreaga lume, atât la credincioși, cât și la necredincioși.

S-a relatat că Ibn ‘Abbaas a spus: În ceea ce-l privește pe cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi, mila îi va fi hotărâtă (prin intermediul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) în această lume și în Viața de Apoi; în ceea ce-l privește pe cel care nu crede în Allah și în Mesagerul Său, el va fi salvat (prin intermediul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) de pedepsele care s-au abătut asupra popoarelor anterioare, precum surpările pământului și aruncarea cu pietre din cer.

Alții au spus că se referă la faptul că este o milă numai pentru credincioși, nu și pentru necredincioși.

Cea mai corectă dintre cele două opinii este cea relatată de la Ibn ‘Abbaas, potrivit căreia Allah l-a trimis pe Profetul Său Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ca milă pentru întreaga lume, atât pentru credincioși, cât și pentru necredincioși. În ceea ce-i privește pe credincioși, Allah i-a călăuzit prin intermediul lui și i-a făcut, prin credința lor în el și prin punerea în practică a ceea ce le-a adus de la Allah, să intre în Paradis. În ceea ce-i privește pe necredincioși, prin intermediul lui El a îndepărtat de la ei grăbirea pedepsei care s-a abătut asupra popoarelor care nu au crezut în Mesagerii lor înaintea lui.

Citat încheiat din Tafseer at-Tabari, 18/551-552. A se vedea și Tafseer Ibn Katheer, 5/385; Tafseer as-Sa‘di, p. 532

Ibn Hajar al-Haytami (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

În trimiterea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) există milă chiar și pentru dușmanii săi, prin faptul că pedeapsa nu va fi grăbită asupra lor.

Citat încheiat din Fataawa al-Hadeethiyyah, p. 34

Unul dintre lucrurile care explică această milă universală prin trimiterea Profetului nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este versetul în care Allah spune (interpretarea sensului):

„Și (adu-ți aminte) când au spus: «O, Allah! Dacă acesta (Coranul) este cu adevărat adevărul (revelat) de la Tine, atunci plouă asupra noastră cu pietre din cer sau adu asupra noastră o pedeapsă dureroasă.»

Și Allah nu i-ar fi pedepsit cât timp tu (Muhammad SAW) te-ai fi aflat printre ei și nici nu i-ar fi pedepsit cât timp ei Îi cereau iertare lui Allah.»

[al-Anfaal 8:32-33].

Shaykh Muhammad Rasheed Rida (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Nu era conform cu calea sau legile lui Allah, nici cu mila sau înțelepciunea Sa, să-i pedepsească atunci când tu, O, Mesagerule, te aflai printre ei; mai degrabă, El te-a trimis ca milă pentru lumi și ca binecuvântare, nu ca pedeapsă. Mai mult, nu era calea Sa să-i pedepsească pe cei asemenea lor care i-au respins pe Mesageri atunci când aceștia încă se aflau printre ei. Mai degrabă, El îi scotea mai întâi pe aceștia (pe Mesagerii Săi) dintre ei, după cum a spus Ibn ‘Abbaas.

Citat încheiat din Tafseer al-Manaar, 9/545

Gândește-te la această poveste care evidențiază atitudinea Profetului milei (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) atunci când oamenii din at-Taa’if l-au respins și l-au vătămat grav, deși tot ceea ce făcea era să-i cheme să creadă în Unicitatea lui Allah și nu dorea nimic de la ei în afară de aceasta.

Al-Bukhaari (3231) și Muslim (1795) au relatat că ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), soția Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), i-a spus Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): A existat vreodată o zi mai grea pentru tine decât ziua de Uhud? El a spus: „Am suferit mult din partea poporului tău, iar cel mai greu lucru pe care l-am suferit din partea lor a fost ziua de al-‘Aqabah, când m-am prezentat lui Ibn ‘Abd Yaleel ibn ‘Abd Kulaal, iar el nu a răspuns la ceea ce doream. Așa că am plecat, atât de mâhnit încât nu știam în ce direcție mă îndreptam și nu mi-am dat seama unde mă aflam până când am ajuns în Qarn al-Tha‘aalib, unde mi-am ridicat capul și am văzut un nor care mă umbrea. M-am uitat și l-am văzut în el pe Jibraa’eel (pacea fie asupra lui), care m-a chemat și mi-a spus: Allah a auzit ce ți-a spus poporul tău și cum ți-a răspuns. El ți l-a trimis pe îngerul munților, pentru ca tu să-i spui să facă ceea ce dorești cu ei. Apoi îngerul munților m-a chemat și m-a salutat cu salaam, după care a spus: O, Muhammad, Allah a auzit ce ți-a spus poporul tău, iar eu sunt îngerul munților. Domnul tău m-a trimis la tine pentru ca tu să-mi spui ce să fac cu ei. Dacă dorești, voi aduce împreună cei doi munți ai Makkah pentru a-i zdrobi. Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus: «Mai degrabă, sper ca Allah să scoată din coapsele lor oameni care să-L adore numai pe Allah, fără să-I asocieze nimic.»

În al doilea rând:

Mai mulți dintre învățați au afirmat că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu a ucis cu propria sa mână pe nimeni în afară de Ubay ibn Khalaf, pe care l-a ucis în ziua de Uhud.

Shaykh al-Islam (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost cel mai desăvârșit dintre oameni în ceea ce privește curajul necesar conducătorilor în război, însă nu a ucis cu mâna sa pe nimeni în afară de Ubay ibn Khalaf, pe care l-a ucis în ziua de Uhud. Nu a mai ucis pe nimeni cu propria sa mână, nici înainte, nici după aceea.

Citat încheiat din Minhaaj as-Sunnah an-Nabawiyyah, 8/57

Poate că Allah, Preaînaltul, a intenționat pentru acest nenorocit cea mai severă pedeapsă și, astfel, a hotărât ca el să fie ucis de mâna Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), căci el era unul dintre cei mai ostili oameni față de el și de religia sa. Al-Bukhaari (4076) a relatat  că Ibn ‘Abbaas (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: „Allah se mânie foarte tare pe cel care este ucis de un Profet, iar mânia lui Allah s-a întețit împotriva celui care a făcut ca fața Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) să sângereze.

Ahmad (3858) a relatat de la Ibn Mas‘ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cea mai severă pedeapsă dintre oameni în Ziua Învierii o va avea un om care a fost ucis de un Profet sau care a ucis un Profet, ori un conducător al rătăcirii sau un făuritor de imagini.”

Considerat saheeh de al-Albaani în as-Saheehah, 281

În al treilea rând:

Nu există nicio îndoială că, deși Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu a ucis cu propria sa mână pe nimeni în afară de acest nenorocit, el este cel care a prescris și a poruncit jihadul și i-a îndemnat pe musulmani să pornească la jihad. Nu există nicio contradicție între faptul că el a prescris și a poruncit jihadul și că l-a ucis pe acel nenorocit sau pe oricine altcineva și cuvintele lui Allah, Preaînaltul, (interpretarea sensului): „Și nu te-am trimis pe tine (O, Muhammad SAW) decât ca milă pentru Alameen (omenire, djinni și tot ceea ce există)” [al-Anbiya’ 21:107], deoarece Allah, Preaînaltul, l-a trimis numai pentru a-i scoate pe oameni din întuneric la lumină și pentru a-i călăuzi pe calea Sa dreaptă. El i-a prescris jihadul pentru cauza Sa și pentru a lupta împotriva dușmanilor Săi care doreau să stingă lumina lui Allah și să răspândească stricăciunea pe pământ.

Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„O, Profetule (Muhammad SAW)! Luptă cu străduință împotriva necredincioșilor și ipocriților și fii aspru cu ei; sălașul lor este Iadul – și ce rea destinație este aceasta!”

[at-Tawbah 9:73]

„O, Profetule (Muhammad SAW)! Îndeamnă-i pe credincioși la luptă”

[al-Anfaal 8:65].

Jihadul pentru cauza lui Allah și lupta împotriva dușmanilor lui Allah s-au numărat printre cele mai mari mijloace de răspândire a acestei religii și de scoatere a oamenilor din întunericul kufr-ului la lumina credinței. Aceasta este cea mai mare milă pe care oamenii o pot dobândi: ca Allah să-i salveze de kufr și să-i călăuzească la credință și să-i scoată din întuneric la lumină.

Datorită acestei mile (rezultate din jihad), pe care oamenii poate că nu o înțeleg, Domnul nostru S-a minunat de ea (de această milă), după cum se spune în hadeeth.

S-a relatat că Abu Hurayrah a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) spunând: „Domnul nostru, glorificat și Preaînălțat fie El, Se minunează de un popor care este dus în Paradis în lanțuri.”

Relatat de [Abu Dawood, nr. 2677]

În comentariul versetului în care Allah spune (interpretarea sensului): „Voi (credincioșii adevărați) sunteți cea mai bună comunitate care s-a ridicat vreodată pentru omenire” [Aal ‘Imraan 3:110], Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: „Sunteți cei mai buni oameni pentru oameni; îi aduceți cu lanțuri la gât până când intră în Islam.”

Relatat de al-Bukhaari, 4557

Gândește-te la mila Celui mai Milostiv dintre cei milostivi, a Cărui milă nu poate fi descrisă de nimeni și a cărei întindere nu poate fi cuprinsă de nimeni. Slavă Lui! Sclavii Săi nu-L pot cuprinde; El este mai milostiv cu sclavii Săi decât este o mamă cu copilul ei, după cum ne-a spus Profetul Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Cu toate acestea, El îi pune la încercare prin nenorociri și încercări, prin înțelepciunea Sa, și îi pedepsește pe dușmanii Săi cu răzbunare și umilire în această lume și cu veșnicia în Iad în Viața de Apoi, iar nimic din toate acestea nu contrazice desăvârșirea milei Sale față de sclavii Săi. Slavă Lui!