Răspuns celor care spun că isbaal (lăsarea veșmântului sub glezne) este haram numai dacă este făcută pentru a se făli
Întrebare
„I-am explicat unuia dintre frați hotărârea privind isbaal (lăsarea veșmântului sub glezne) și avertismentul relatat cu privire la aceasta, ceea ce indică faptul că este un păcat major, iar el a fost convins – prin harul lui Allah – și a încetat să mai facă acest lucru. Apoi a discutat despre aceasta cu un alt frate, care i-a prezentat argumente specioase ce l-au derutat. Mi-a cerut respingeri și răspunsuri care să-i liniștească mintea, dar i-am spus că nu voi răspunde din proprie inițiativă; mai degrabă îi voi consulta pe șayh-i și pe savanți. Argumentele specioase sunt următoarele: 1. Relatările care spun că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus unui bărbat care își lăsa veșmântul sub glezne: „|Oare nu ai în mine un exemplu?” Ei spun că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu l-a mustrat pe bărbat și nu i-a spus să nu facă acest lucru, ceea ce indică – după cum pretind ei – că interdicția și avertismentul menționate în celelalte hadithuri pot fi înțelese în sensul că este mustahabb ca veșmântul să nu fie lăsat sub glezne sau, cu alte cuvinte, că lăsarea veșmântului sub glezne (isbaal) este makrooh. 2. Ei citează următoarele două opinii drept dovezi: s-a relatat că Ibn Mas‘ood (Allah să fie mulțumit de el) obișnuia să-și lase izaar-ul (veșmântul de la brâu sau veșmântul inferior) sub glezne. Când i s-a spus ceva despre aceasta, el a răspuns: Picioarele mele sunt subțiri și conduc oamenii în rugăciune. Și s-a relatat că Ma‘mar a spus: Ayyoob a fost criticat pentru lungimea cămășii sale și a spus: În trecut, faima și vanitatea erau legate de cât de lungă era, dar astăzi sunt legate de cât de mult este scurtată. Așadar, ei spun: dacă isbaal ar fi haram sau un păcat major, Ibn Mas‘ood și Ayyoob nu și-ar fi lăsat veșmintele sau cămășile lungi. 3. Ei spun: Cum poate fi isbaal echivalat cu consumul de alcool, de exemplu, în sensul că ambele sunt păcate majore? 4. Ei spun: Majoritatea consideră că isbaal este makrooh. Nu știu de unde au această idee. 5. În relatarea despre martiriul lui ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) se spune: A venit un tânăr și a zis: Bucură-te, o, Ameer al-Mu’mineen, căci există vești bune de la Allah pentru tine; l-ai însoțit pe Trimisul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și ai fost printre primii musulmani, după cum știi, apoi ai fost numit calif și ai fost drept, iar apoi ai dobândit martiriul. El a spus: Aș vrea ca rezultatul tuturor acestora să nu fie nici împotriva mea, nici pentru mine. Când el (tânărul) s-a întors să plece, ‘Umar a văzut că izaar-ul său atingea pământul. El a spus: Aduceți-mi-l înapoi pe tânăr. I-a spus: O, fiul fratelui meu, ridică-ți veșmântul, căci aceasta este mai curat pentru veșmântul tău și denotă mai multă teamă de Domnul tău. Ei spun: Aceasta indică faptul că Sayyiduna ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) nu a încetat să poruncească ceea ce este bun și să interzică ceea ce este rău, chiar dacă era o chestiune minoră sau era makrooh – așa cum era obiceiul Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei toți), sau că a văzut în inima tânărului ori în felul în care se comporta ceva ce urma să fie îndepărtat prin ridicarea veșmântului său. 6. Ei spun că martirul este fără îndoială unul dintre oamenii Paradisului, însă, în ciuda acestui fapt, el poate fi unul care își lasă veșmântul sub gleznă; așadar, cum pot fi aplicabile asupra lui avertismentele menționate în hadith – „este în Foc” și „Allah nu le va vorbi și nu Se va uita la ei în Ziua Învierii, nu-i va lăuda, iar a lor va fi o pedeapsă dureroasă” – când el este unul dintre oamenii Paradisului? 7. S-a dovedit că Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) i-a spus Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): Izaar-ul meu cade dacă nu sunt atent la el, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus: „Tu nu ești dintre cei care fac aceasta din mândrie.” Așadar, ei spun: aceasta indică faptul că avertismentul menționat în hadithuri se aplică celor care fac aceasta din mândrie. Sper că ne puteți oferi răspunsuri și explicații care să liniștească mintea fraților noștri și a altora. Fie ca Allah să vă răsplătească cu bine."
Răspuns
În primul rând:
Înainte de a discuta răspunsul, este esențial să subliniem două lucruri:
1.
Chestiunea isbaal (lăsarea veșmântului sub glezne) este o chestiune de ijtihaad asupra căreia savanții au avut opinii diferite. De fapt, majoritatea dintre ei consideră că nu este haram decât dacă este făcută din mândrie.
Opiniile lor au fost discutate anterior în răspunsul la întrebarea nr. 102260
Ceea ce se cere în toate chestiunile asupra cărora oamenii au opinii diferite este să se revină la Qur’an și Sunnah pentru a afla ce este corect și ce este greșit. Allah, preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):
„Iar dacă vă certați în privința vreunui lucru, atunci aduceți-l înaintea lui Allah și a Trimisului, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bine și cu urmarea cea mai bună”
[an-Nisa’ 4:59].
Întrucât această chestiune este supusă ijtihaad-ului, nu este permis să-i denunțăm pe cei care au opinii diferite în această privință (de nicio parte), deoarece ei nu se opun unui text definitiv sau unui consens savant binecunoscut.
Pe această bază, dacă un individ nu este calificat să determine care opinie savantă este mai corectă și urmează una dintre cele două grupări, având încredere în cunoștințele lor sau pentru că ei sunt majoritatea, el nu trebuie denunțat.
În mod similar, dacă o persoană este calificată să decidă care opinie este mai corectă și preferă una dintre cele două opinii pe baza dovezilor pe care le are, nici pentru aceasta nu trebuie denunțată.
În ceea ce privește aceste chestiuni supuse ijtihaad-ului, fiecare musulman ar trebui să acționeze conform a ceea ce i se pare corect, după cum a spus unul dintre primele generații: „Cel care aderă la opinia savantă care a ajuns la el a făcut bine.” Aceste chestiuni nu ar trebui să fie o cauză de conflict și dispute. Oamenii nu ar trebui să se adune pentru a disputa asupra unor astfel de chestiuni și pentru a se denunța și provoca reciproc.
Nu este nimic greșit în a vorbi și a discuta chestiunea într-un mod calm și blând, cu scopul de a afla opinia corectă și de a o urma.
A se vedea răspunsul la întrebarea nr. 70491
2.
Unele dintre diferențele pe care le-ați citat nu se încadrează la argumente specioase; mai degrabă, acestea sunt dovezi citate de savanți de seamă, precum hadithul lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el). Argumentele specioase nu sunt astfel; mai degrabă, ele nu au nicio bază în Qur’an sau Sunnah.
În al doilea rând:
Vom face referire – pe cât putem – la ceea ce a menționat fratele care are o opinie diferită și Îl rugăm pe Allah, preaînălțatul, să ne permită să dobândim cunoștințe folositoare și să ne ajute să ne înțelegem religia.
1.
În ceea ce privește primul hadith pe care îl citează drept dovadă, acesta este un hadith da‘eef (slab). Urmează textul său și verdictul savanților cu privire la el.
S-a relatat de la al-Ash‘ath, de la mătușa sa paternă Ruhm, de la unchiul ei patern ‘Ubaydah ibn Khalaf, care a spus: Am venit la Madinah când eram tânăr, purtând în jurul brâului meu o burdah fină care se târa (pe podea). Un bărbat m-a ajuns din urmă și m-a împuns cu un baston pe care îl avea în mână, apoi mi-a spus: „Dacă îți ridici veșmântul, va dura mai mult și va fi mai curat.” M-am întors și am văzut că era Trimisul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Am spus: O, Trimis al lui Allah, este doar o burdah ieftină. El a spus: Chiar dacă este doar o burdah ieftină; oare nu ai în mine un exemplu? M-am uitat la izaar-ul său și am văzut că ajungea deasupra gleznelor și sub mușchi.
Relatat de Ahmad, 22577
Șaykh al-Albaani (Allah să aibă milă de el) a spus:
Acesta este un isnaad da‘eef. Mătușa paternă a lui al-Ash‘ath se numea Ruhm bint al-Aswad. Al-Haafiz a spus: Ea nu este cunoscută.
As-Silsilah ad-Da‘eefah, 4/336, 337, hadith nr. 1867
Șaykh Shu‘ayb al-Arna’oot a spus în Tahqeeq al-Musnad: Isnaad-ul său este da‘eef din cauza slăbiciunii lui Sulaymaan ibn Quram. Sfârșitul citatului.
Chiar dacă hadithul ar fi saheeh, el nu ar putea fi folosit drept dovadă de cel care are o opinie diferită; dimpotrivă, adevărul este opusul. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a mustrat pe Sahaabi prin faptele și cuvintele sale pentru că își lăsa veșmântul sub gleznă, iar Sahaabi s-a uitat la veșmântul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și a văzut că acesta ajungea până la jumătatea gambei. Așadar, unde se află în hadith – dacă ar fi saheeh – ceva care să sprijine opinia celui care are o opinie diferită?
2.
Cel care are o opinie diferită a citat două relatări, de la Ibn Mas‘ood (Allah să fie mulțumit de el) și de la Ayyoob as-Sakhtiyaani (Allah să aibă milă de el). Primul este unul dintre Sahaabah, iar al doilea este unul dintre Taabi‘een.
(a)
În ceea ce privește relatarea lui Ibn Mas‘ood, s-a relatat de la Abu Waa’il, de la Ibn Mas‘ood, că obișnuia să-și lase izaar-ul să atârne jos. Când i s-a spus ceva despre aceasta, el a răspuns: Sunt un om cu picioare subțiri.
Relatat de Ibn Abi Shaybah în al-Musannaf, 5/166.
Isnaad-ul său este jayyid, după cum vom vedea mai jos în comentariul lui al-Haafiz Ibn Hajar.
În ceea ce privește sensul său, aceasta este – în primul rând – o relatare de la un Sahaabi; nu este un hadith relatat de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Cuvintele unui Sahaabi pot fi luate drept dovadă pentru susținerea unei opinii numai dacă nu contrazic un text al Trimisului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).
Mai mult, în aceasta nu există nimic care să sugereze că obișnuia să-și lase izaar-ul sub glezne; mai degrabă, este posibil să-l fi lăsat mai jos decât era obiceiul în rândul lor.
Al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus:
În ceea ce privește relatarea transmisă de Ibn Abi Shaybah de la Ibn Mas‘ood cu un isnaad jayyid, potrivit căreia obișnuia să-și lase izaar-ul să atârne jos, iar când i s-a spus ceva despre aceasta a răspuns că are picioare subțiri, aceasta poate fi înțeleasă în sensul că își lăsa izaar-ul mai jos decât este recomandat, adică până la jumătatea gambei. Nu trebuie să se creadă că a depășit acest nivel și l-a lăsat sub glezne, iar motivul pe care l-a oferit poate indica aceasta. Mai mult, este posibil ca povestea lui ‘Amr ibn Zaraarah să nu fi ajuns la el. Și Allah știe cel mai bine. Sfârșitul citatului.
Fath al-Baari, 10/264
Povestea lui ‘Amr ibn Zaraarah (Allah să fie mulțumit de el) a fost relatată de Imam Ahmad în Musnad-ul său (17817). Se spune că avea picioare subțiri și își lăsa izaar-ul să atârne jos, apoi Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a mustrat și i-a spus să-și ridice izaar-ul, spunându-i: „Allah, preaslăvitul și preaînălțatul, a făcut frumos tot ceea ce a creat.”
Clasificat drept saheeh de al-Albaani în as-Silsilah as-Saheehah, 2682 și de Shu‘ayb al-Arna’oot în Tahqeeq al-Musnad.
(b)
În ceea ce privește relatarea lui Ayyoob as-Sakhtiyaani, Sunnah Profetului are întâietate față de opinia oricui altcuiva, iar cuvintele oricui pot fi acceptate sau respinse, cu excepția Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).
Mai mult, este posibil ca Ayyoob să-și fi făcut veșmântul mai lung decât până la jumătatea gambei, dar nu atât de lung încât să ajungă sub gleznă, așa cum s-a spus despre ceea ce a făcut Ibn Mas‘ood (Allah să fie mulțumit de el), după cum s-a menționat mai sus.
3.
În ceea ce privește opinia celor care spun „Cum poate fi isbaal echivalat cu consumul de alcool, de exemplu, în sensul că ambele sunt păcate majore?”, răspunsul este: păcatele și actele de neascultare diferă fără îndoială ca grad; unele dintre ele sunt minore, iar altele sunt majore, și există păcate majore grave. Mai mult, păcatele minore, păcatele majore și păcatele majore grave pot varia în cadrul fiecărei categorii. Dar această variație nu indică faptul că ceva nu este haram. Consumul de alcool este un păcat major, zina (fornicație sau adulter) este un păcat major, iar uciderea nedreaptă și pe nedrept a unui credincios este un păcat major, însă aceste păcate diferă unul de altul ca grad; aceasta nu înseamnă că vreunul dintre ele nu este haram.
4.
În ceea ce privește afirmația sa că majoritatea consideră că este makrooh, da, aceasta este corectă și nu o negăm. Am menționat acest lucru la începutul răspunsului nostru. Dar faptul că aceasta este opinia majorității nu înseamnă neapărat că este conformă cu ceea ce este corect. Noi nu ne închinăm Domnului nostru, preaînălțatul, pe baza a ceea ce spun majoritatea savanților. Allah, preaînălțatul, ne-a poruncit, în cazul opiniilor diferite, să revenim la Qur’an și Sunnah, nu la opinia majorității. Acest lucru este foarte clar, laudă lui Allah.
5.
În ceea ce privește faptul că a citat drept dovadă că ‘Umar ibn al-Khattaab (Allah să fie mulțumit de el) l-a mustrat pe cel al cărui veșmânt atârna sub glezne când se afla în durere, după ce fusese înjunghiat, aceasta este o argumentare împotriva lor, nu în favoarea lor, deoarece ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) l-a mustrat pe acest tânăr în acea stare (între viață și moarte) numai pentru că știa că ceea ce făcea tânărul era ceva despre care nu era potrivit să se tacă și nu era o chestiune neînsemnată. Faptul că ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) l-a mustrat indică faptul că această acțiune este reprobabilă potrivit Islamului. Dar de unde a obținut cel care are o opinie diferită ideea că este makrooh și nu haram?
‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) nu putea vedea ce se afla în inimile oamenilor și nu există nimic în poveste care să sugereze că a văzut la tânăr ceea ce a menționat cel care are o opinie diferită; mai degrabă, aceasta este doar o presupunere care are nevoie de dovezi pentru a fi demonstrată.
6.
În ceea ce privește ceea ce a menționat despre virtutea martirului și faptul că acesta se află în Paradis și presupunerea sa că aceasta contrazice pedeapsa celui care își lasă veșmântul sub glezne, acest lucru este inacceptabil. Dacă el consideră că aceasta dovedește că isbaal nu este haram, atunci să spună același lucru despre minciună, ruperea legăturilor de rudenie, consumul de alcool și alte păcate majore care atrag avertismentul Focului. Cum putem împăca avertismentul pentru păcatele sale cu promisiunea Paradisului pentru martirul care săvârșește aceste păcate sau unele dintre ele?
Avertismentul pentru săvârșirea unui păcat poate fi înlăturat din motive pe care nu le putem aborda aici.
7.
În ceea ce privește ceea ce se spune în hadithul lui Abu Bakr as-Siddeeq despre faptul că o parte a veșmântului său aluneca și că era atent la aceasta, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus: „Tu nu ești dintre cei care fac aceasta din mândrie”, aceasta nu le oferă nicio dovadă. Mai degrabă, este împotriva lor, nu în favoarea lor. Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) își ridica veșmântul și nu-l lăsa să se târască; mai degrabă, acesta aluneca, dar el nu-l ignora; dimpotrivă, era atent la el. Iar cel asemenea lui Abu Bakr este scuzat.
Al-Imam adh-Dhahabi (Allah să aibă milă de el) a spus:
În mod similar, îl vezi pe faqeeh-ul care trăiește o viață îndestulată, iar când este criticat pentru că poartă un veșmânt care ajunge sub glezne și i se spune: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ceea ce se află sub gleznele izaar-ului este în Foc”, el spune: El a spus aceasta numai cu privire la cel care își lasă izaar-ul să se târască din mândrie, dar eu nu fac aceasta din mândrie. Așadar, îl vezi manifestând aroganță și apărându-și fapta nesăbuită, luând un hadith cu sens general și citând un alt hadith pentru a limita sensul primului la mândrie, crezând că poate scăpa de isbaal-ul său pe baza celor spuse de (Abu Bakr) as-Siddeeq: O, Trimis al lui Allah, izaar-ul meu alunecă, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „O, Abu Bakr, tu nu ești dintre cei care fac aceasta din mândrie.” Dar noi spunem: Abu Bakr nu și-a pus izaar-ul astfel încât acesta să ajungă sub glezne de la început; mai degrabă, și l-a pus astfel încât să ajungă deasupra gleznelor, apoi acesta a alunecat. Iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Izaar-ul credinciosului ajunge până la jumătatea gambei și nu este nicio problemă în zona dintre aceasta și gleznă.” Sfârșitul citatului.
Siyar A‘laam an-Nubala’, 3/234
Șaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:
În ceea ce-i privește pe cei care ne citează hadithul lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el), le spunem: Nu aveți nicio dovadă în acest hadith din două motive:
(i)
Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) a spus: „Una dintre cele două părți ale izaar-ului meu cade dacă nu sunt atent la ea…” Așadar, el (Allah să fie mulțumit de el) nu-și lăsa veșmântul să se târască în mod deliberat; mai degrabă, acesta se slăbea și cădea, însă el era atent la aceasta. Cei care își lasă veșmântul sub glezne și pretind că nu fac aceasta din mândrie își lasă veșmintele să atârne jos în mod deliberat.
(ii)
Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a lăudat pe Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) și a mărturisit că nu era dintre cei care făceau aceasta din mândrie. A dobândit vreunul dintre acești oameni o astfel de laudă și o astfel de mărturie? Dar Shaytaan-ul îi îndeamnă pe unii oameni să urmeze textele ambigue din Qur’an și Sunnah pentru a justifica ceea ce fac, iar Allah îl călăuzește pe cine voiește către calea cea dreaptă. Îl rugăm pe Allah să ne călăuzească și să ne păzească în siguranță.
Majmoo‘ Fataawa ash-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (12/întrebarea nr. 223)
Șaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a spus: În ceea ce privește cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) către Abu Bakr as-Siddeeq (Allah să fie mulțumit de el), când acesta a spus: O, Trimis al lui Allah, izaar-ul meu alunecă dacă nu sunt atent la el, iar el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus: „Tu nu ești dintre cei care fac aceasta din mândrie”, ceea ce a vrut să spună Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este că cel care este atent la veșmântul său atunci când alunecă și îl ridică nu este considerat unul dintre cei care își lasă veșmântul să se târască din mândrie, deoarece nu l-a lăsat să atârne jos în mod deliberat. Mai degrabă, acesta poate aluneca, iar el îl ridică și este atent la el. Fără îndoială, o astfel de persoană este scuzată. În ceea ce-l privește pe cel care îl lasă să se târască în mod deliberat, fie că este o abayah (a unui bărbat), pantaloni, un izaar (veșmânt de la brâu) sau un thobe, el este inclus în acest avertisment și nu este scuzat pentru că își lasă veșmântul sub glezne, deoarece hadithurile saheeh care interzic isbaal îl includ prin sensurile lor. Ceea ce ar trebui să facă fiecare musulman este să se ferească de isbaal și să se teamă de Allah în această privință; nu ar trebui să-și lase veșmântul sub glezne, urmând acest hadith saheeh și căutând să evite mânia și pedeapsa lui Allah. Iar Allah este Sursa puterii.
Majmoo‘ Fataawa ash-Shaykh Ibn Baaz, 6/383
În ceea ce privește afirmația lor că avertismentul se aplică numai celui care își lasă veșmântul sub glezne din mândrie, nu pare să fie corectă, deoarece există un avertisment împotriva simplului fapt de a lăsa veșmântul sub glezne și există un alt avertisment împotriva lăsării izaar-ului să se târască din mândrie. Nu este posibil să interpretăm relatarea generală în termenii relatării specifice în acest caz, deoarece există două acțiuni diferite cu două pedepse diferite, iar cei pe care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a mustrat nu erau oameni aroganți și mândri.
Al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus:
În aceste hadithuri vedem că lăsarea veșmântului sub glezne din mândrie este un păcat major; în ceea ce privește lăsarea veșmântului sub glezne dintr-un motiv diferit de mândrie, sensul aparent al hadithurilor este că și aceasta este haram.
Fath al-Baari, 10/263
Ibn al-‘Arabi al-Maaliki (Allah să aibă milă de el) a spus:
Nu este permis ca un bărbat să-și lase veșmântul peste gleznă și să spună: „Nu fac aceasta din mândrie”, deoarece interdicția asupra acestui lucru a fost enunțată clar (în hadith), iar motivul acesteia a fost menționat. Așadar, el nu poate spune: „Nu mă număr printre cei la care se referă hadithul, deoarece motivul interdicției nu mi se aplică”, pentru că aceasta înseamnă încălcarea sharee‘ah și este o afirmație care nu poate fi acceptată. Mai degrabă, din cauza mândriei sale își face veșmântul și izaar-ul lung, astfel că minte cu siguranță în afirmația sa.
‘Aaridat al-Ahwadhi, 7/238
Acest lucru a fost citat, cu unele mici diferențe de formulare, de Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el), care a comentat spunând:
Ideea este că isbaal implică lăsarea veșmântului să se târască, iar lăsarea veșmântului să se târască implică mândrie, chiar dacă cel care îl poartă nu a intenționat aceasta. Acest lucru este susținut de relatarea transmisă de Ahmad ibn Munayyi‘ printr-un alt isnaad de la Ibn ‘Umar în hadithul pe care l-a atribuit Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Ferește-te să lași izaar-ul să se târască, deoarece lăsarea izaar-ului să se târască este un semn de mândrie.”
Fath al-Baari, 10/264
As-San‘aani (Allah să aibă milă de el) a spus:
Hadithurile indică faptul că ceea ce se află sub glezne este în Foc, ceea ce semnalează că este haram; ele indică, de asemenea, că Allah nu se va uita la cel care își lasă izaar-ul să se târască din mândrie, ceea ce semnalează, de asemenea, că este haram și că pedeapsa pentru mândrie este o pedeapsă specifică, și anume că Allah nu se va uita la el. Aceasta demonstrează că opinia potrivit căreia nu este haram decât dacă este făcută din mândrie nu este valabilă.
Isteefa’ al-Aqwaal fi Tahreem al-Isbaal ‘ala ar-Rijaal, p. 26
Acesta este un rezumat al răspunsului la ceea ce ați menționat în întrebarea dumneavoastră. Ceea ce ar trebui să facă musulmanii este să se străduiască să ajungă la concluzia corectă cu privire la chestiunile asupra cărora savanții au opinii diferite, prin cercetare și studiu dacă sunt calificați să facă aceasta. Dacă nu sunt calificați să facă aceasta, atunci ar trebui să urmeze un savant în a cărui religiozitate și cunoaștere au încredere și să se abțină de la denunțare, dezbatere și ceartă. Îl rugăm pe Allah să ne învețe ceea ce nu știm și să ne facă să profităm prin ceea ce ne învață.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.