Protejarea societăților de zina

În primul rând: 

Savanții au enumerat modalitățile de stabilire a dovezii privind zina și există patru modalități: 

1-Mărturia martorilor

2-Mărturisirea părților în cauză

3-Sarcina unei femei care nu are soț sau stăpân

4-Dacă soțul face li’aan, iar soția refuză să participe la li’aan

În privința martorilor la zina, aceștia trebuie să fie patru persoane a căror mărturie este acceptabilă și trebuie să declare că au văzut zina în termeni clari, adică trebuie să fi văzut penisul bărbatului în vaginul femeii.  Dacă unii dintre ei mărturisesc doar că i-au văzut goi sau descriu anumite poziții ori mișcări, aceasta nu este suficient pentru a dovedi că a avut loc zina. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Sharh al-Mumti’ (6/157): 

Ei trebuie să descrie zina în termeni clari, cum ar fi să spună: „I-am văzut penisul în vaginul ei”. Nu există alternativă la aceasta. Dacă spun: „L-am văzut deasupra ei și erau goi”, aceasta nu este acceptabil. Chiar dacă spun „L-am văzut făcând cu ea ceea ce face un bărbat cu soția sa”, aceasta nu este suficient ca mărturie. Ei trebuie să spună „Mărturisim că penisul lui era în vaginul ei”. Iar aceasta este foarte dificil, după cum a spus bărbatul împotriva căruia s-a depus mărturie în vremea lui ‘Umar: „Dacă ai fi fost între cele (patru) coapse, nu ai fi putut niciodată să depui această mărturie”. De aceea, Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a menționat că în vremea lui nu a fost dovedit niciun caz de zina prin mărturie, din vremea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) până în vremea lui Ibn Taymiyah. Dacă niciun caz nu a fost dovedit din acea perioadă până în cealaltă, atunci nu cunoaștem niciun caz care să fi fost dovedit prin mărturie până în vremurile noastre, deoarece este foarte dificil. Sfârșitul citatului. 

Această strictețe cu privire la mărturia despre zina servește doar scopului urmărit de sharee’ah, și anume să protejeze oamenii și să nu răspândească imoralitatea, precum și să facă societățile să evite acuzațiile împotriva onoarei oamenilor și atacurile asupra descendenței lor. 

Al-Qurtubi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Jaami’ li Ahkaam al-Qur’aan (5/83): 

Allah a afirmat că mărturia într-un caz de zina trebuie să fie depusă de patru persoane, pentru a le îngreuna celor care mărturisesc un asemenea lucru și pentru a proteja oamenii. Sfârșitul citatului. 

Shaykh ‘Abd al-Rahmaan al-Sa’di a spus în Tafseer-ul său (1/563): „De ce nu au adus patru martori?” [al-Noor 24:13], adică de ce nu au adus acuzatorii martori pentru lucrurile de care i-au acuzat? „patru martori”, adică oameni cu caracter bun. „De vreme ce ei (calomniatorii) nu au adus martori! Atunci, în fața lui Allah, ei sunt mincinoșii” – chiar dacă în sinea lor sunt siguri de aceasta, ei sunt mincinoși în judecata lui Allah, deoarece Allah le-a interzis să vorbească despre aceasta fără patru martori. De aceea Allah spune: „Atunci, în fața lui Allah, ei sunt mincinoșii” și nu a spus „Atunci ei sunt mincinoșii”. Toate acestea indică sfințenia gravă a onoarei musulmanului, astfel că nu este permis să se aducă acuzații împotriva ei fără stabilirea mărturiei. Sfârșitul citatului. 

A se vedea, de asemenea, răspunsurile la întrebările nr. 839 și 6926. 

În al doilea rând: 

În privința protejării tinerilor și societăților noastre împotriva acestui rău, este esențial să existe un efort concertat din partea națiunilor și societăților, pe diferite fronturi. Este o responsabilitate colectivă, nu una individuală. Nu este posibil să se obțină bunăstarea societăților fără eforturi integrate pentru adoptarea mijloacelor care le protejează de zina și efectele sale. Printre aceste mijloace se numără următoarele: 

1 – Răspândirea conștientizării cu privire la gravitatea păcatului zina și faptul că este unul dintre păcatele majore, despre care bunul-simț și sharee’ah convin că este respingător și haraam; explicarea faptului că acesta este cauza decăderii națiunilor, că aduce nenorociri în această lume și pedeapsa Iadului în Ziua Învierii. 

Imam Ahmad a spus: După crimă, nu există nimic mai rău decât zina. Ghadha’ al-Albaab (2/435). 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și nu vă apropiați de relațiile sexuale ilicite. Cu adevărat, acestea sunt o Faahishah (adică orice lucru care îi depășește limitele: un păcat grav) și o cale rea (care îl conduce pe om în Iad, dacă Allah nu îl iartă)”

[al-Isra’ 17:32]

Shaykh ‘Abd al-Rahmaan al-Sa’di a spus în Tafseer-ul său (1/457): 

Allah descrie zina și răul ei ca fiind „o Faahishah (adică orice lucru care îi depășește limitele: un păcat grav”, adică un păcat respingător potrivit sharee’ah, bunului-simț și naturii umane sănătoase, deoarece este o încălcare a drepturilor lui Allah, a drepturilor femeii, a drepturilor familiei ei și a drepturilor soțului ei și reprezintă răspândirea imoralității, amestecarea descendențelor și alte rele. Expresia „și o cale rea” înseamnă că este o cale rea pentru cel care îndrăznește să comită acest păcat grav. Sfârșitul citatului. 

Conștientizarea tinerilor cu privire la efectele rele care rezultă din răspândirea acestui rău, care amenință stabilitatea familiilor și societăților, precum răspândirea bolilor mortale, proliferarea copiilor nelegitimi, destrămarea familiei, faptul că pruncii nu sunt îngrijiți corespunzător și au parte de o educație rea, creșterea ratei divorțurilor, răspândirea criminalității și așa mai departe. Aceste efecte sunt resimțite de societățile în care permisivitatea în formele sale cele mai grave este răspândită, ceea ce ar putea duce la destrămarea acelor societăți și la căderea acelor civilizații. 

3 – Străduința de a facilita calea shar’i pentru relațiile sexuale, care este căsătoria halaal, prin încurajarea căsătoriei și explicarea faptului că sharee’ah o încurajează, că aceasta este calea Mesagerilor și că cel care se căsătorește și-a desăvârșit jumătate din religie și va fi răsplătit pentru că se păstrează pe sine și pe soția sa în castitate. 

4 – Una dintre responsabilitățile societății în această privință este înlăturarea obstacolelor care întârzie căsătoria. Prin urmare, trebuie să abordeze sărăcia care poate constitui un obstacol în calea căsătoriei și să ofere mijloacele materiale tinerilor care nu dețin suficient pentru a se păstra în castitate. În comentariul său asupra versetului (interpretarea sensului): „Căsătoriți-i pe cei necăsătoriți dintre voi (adică bărbatul care nu are soție și femeia care nu are soț) și pe cei evlavioși, potriviți și capabili dintre robii și slujnicele voastre. Dacă sunt săraci, Allah îi va îmbogăți din Harul Său. Iar Allah este Atotsuficient pentru nevoile creaturilor Sale, Atoateștiutor (cu privire la starea oamenilor)” [al-Noor 24:32], al-Qurtubi a spus: Căsătoriți-i pe cei dintre voi care nu au soț sau soție, deoarece aceasta este calea către castitate. Sfârșitul citatului (12/239). 

În cartea al-Amwaal de Abu ‘Ubayd al-Qaasim ibn Salaam (251) se spune că ‘Umar ibn ‘Abd al-‘Azeez i-a scris guvernatorului său din Irak, spunând: Caută fiecare bărbat necăsătorit care nu are avere și, dacă dorește să se căsătorească, aranjează-i căsătoria și oferă-i pomană. 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Mughni (7/587): 

Un bărbat trebuie să-și păstreze fiul în castitate dacă acesta are nevoie să se căsătorească, iar aceasta este semnificația evidentă a opiniei lui al-Shaafa’i. Sfârșitul citatului. 

5 – Cel mai puțin lucru pe care îl pot face societățile și părinții cu privire la această chestiune importantă este să înceteze exagerările în privința mahr-urilor sau etalarea și excesul în privința cheltuielilor căsătoriei ori încercarea de a dobândi avere de pe urma lor. 

‘Umar ibn al-Khattaab a ținut un discurs de la minbar și a spus:

„Nu exagerați cu privire la mahr-urile femeilor, căci dacă aceasta ar fi fost un semn de onoare și demnitate în această lume sau un semn de evlavie înaintea lui Allah, atunci Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ar fi făcut aceasta înaintea voastră. Însă el nu a oferit niciuneia dintre soțiile sale și niciuna dintre fiicele sale nu a primit mai mult de douăsprezece uqiyah.”

Relatat de Abu Dawood (2106); considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Oamenii înțelepți nu se contrazic asupra faptului că exagerările părinților cu privire la mahr-urile fiicelor lor reprezintă una dintre cauzele răspândirii corupției și imoralității în societățile lor. 

Will Durant a spus, vorbind despre răspândirea imoralității în unele societăți occidentale în anumite perioade ale istoriei, în cartea sa Mabaahij al-Falsafah (Plăcerile filosofiei) (127-128): 

Nu există nicio dispută că aceasta se datorează într-o anumită măsură cererilor taților pentru mahr-uri mari, făcute drept preț pentru castitatea fiicelor lor într-o perioadă în care căsătoria era, sincer vorbind, o marfă care putea fi cumpărată. Sfârșitul citatului. 

6 – Unul dintre cele mai importante mijloace prin care societățile pot îndepărta răul zinei este răspândirea unei atmosfere de iubire între soți și străduința pentru fericirea familiilor prin iubire, respect, sinceritate, loialitate, drepturi și îndatoriri, deoarece familiile fericite și cuplurile iubitoare reprezintă un mijloc de a proteja societatea de abatere și de căderea în imoralitate în căutarea unei fericiri iluzorii. 

7 – În cele din urmă, este esențial să se depună eforturi pentru instituirea unui mediu conservator și angajat religios, conectat la Allah, slăvit și înălțat fie El, în care etalarea indecentă și dezvelirea sunt necunoscute, în care ‘awrahs sunt acoperite, în care alcoolul și muzica, promotori ai zinei, sunt interzise, deoarece aceste lucruri sunt combustibilul focului imoralității; astfel, dacă societatea se eliberează de ele, va fi în siguranță față de acel foc. 

Poți beneficia, de asemenea, de citirea răspunsurilor la următoarele întrebări de pe acest site: 20161 și 3234. 

Cărțile utile cu privire la acest subiect includ al-Tadaabeer al-Waaqiyah min al-Zina de Fadl Ilaahi. 

Iar Allah știe cel mai bine.