Poți să te rogi fără wudu și tayammum?

Poți să te rogi fără wudu și tayammum?

Islamul a venit pentru a ușura lucrurile oamenilor, nu pentru a-i împovăra cu lucruri pe care nu le pot face. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Allah nu împovărează nicio persoană peste puterea sa. Ea primește răsplată pentru binele pe care l-a dobândit și este pedepsită pentru răul pe care l-a dobândit.” [Al-Baqarah 2:286]

Allah le-a poruncit musulmanilor să facă wudu, dar, deoarece știe că unii dintre ei sunt slabi și nu îl pot face, le-a acordat o dispensă și a prescris tayammum ca alternativă la apă, făcându-l un mijloc de purificare pentru musulman. 

Dar dacă este prea dificil să faci tayammum , atunci este permis să te rogi fără wudu și fără tayammum . Aceasta este asemenea situației celui care nu poate găsi un veșmânt cu care să-și acopere ‘awrah în rugăciune; îi este permis să se roage fără veșmânt. 

Dacă cineva te poate ajuta să faci ghusl sau wudu , atunci cu atât mai bine, iar aceasta îți va fi suficient pentru restul zilei, atât timp cât nu anulezi acel wudu în niciun fel. 

Dacă faci tayammum singur sau dacă îl face altcineva pentru tine, este suficient să treci mâna peste praf și să-ți ștergi cât poți din față. 

De asemenea, – din cauza dificultății și a bolii – poți uni două rugăciuni dacă îți este dificil să faci wudu la timpul celei de-a doua rugăciuni. 

Dacă nu îți este ușor să faci wudu sau tayammum până când timpul pentru rugăciune este aproape încheiat, atunci trebuie să te rogi chiar dacă nu te-ai purificat nici cu apă, nici cu praf. 

Dovezi privind permisiunea de a te ruga fără wudu sau tayammum

Dovada că este permis unui om să se roage chiar dacă nu se poate purifica este următoarea: 

S-a relatat că `Aishah a împrumutat un colier de la ‘Asma și l-a pierdut. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a trimis un om să-l caute, apoi a venit timpul rugăciunii, dar ei nu aveau apă, așa că s-au rugat, după care s-au plâns Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) de aceasta. Atunci Allah a revelat versetul despre tayammum. Usayd ibn Hudayr i-a spus lui A’ishah: „Allah să te răsplătească cu bine, căci, pe Allah, nu ți s-a întâmplat niciodată ceva ce nu-ți place fără ca Allah să aducă prin aceasta ceva bun pentru tine și pentru musulmani.” (Relatat de al-Bukhari, 329; Muslim, 367) 

Într-o relatare transmisă de al-Tabarani și Abu ‘Awwanah se afirmă clar că s-au rugat fără wudu. 

`Aishah a spus: „Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a trimis pe Usayd ibn Hudayr și pe alții să caute un colier pe care `Aishah îl pierduse. A venit timpul rugăciunii și s-au rugat fără wudu. Când au venit la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), i s-au plâns de aceasta, apoi a fost revelat versetul despre tayammum.” Al-Nufayli a adăugat: Iar Usayd ibn Hudayr a spus: „Allah să te răsplătească cu bine, căci, pe Allah, nu ți s-a întâmplat niciodată ceva ce nu-ți place fără ca Allah să-ți acorde prin aceasta ușurare ție și musulmanilor.” (Relatat de Abu Awwanah, 873; al-Tabarani, 131) 

Aceasta indică faptul că, în absența apei – care era singurul mijloc de purificare înainte de tayammum –, este permis să te rogi fără wudu; prin urmare, este cu atât mai potrivit să fie permis să te rogi în absența prafului, care are un rang inferior apei. 

Din aceasta se poate înțelege că persoanei care nu se poate purifica – fie pentru că nu există niciun mijloc de purificare, fie pentru că nu îl poate găsi sau nu îl poate folosi dacă este disponibil – îi este permis să se roage fără să se purifice. 

Al-Bukhari a inclus acest hadith într-un capitol intitulat Bab idha lam yajid ma-an wa la turaban (Capitolul: dacă nu există apă sau praf). 

Ibn Rashid a spus: 

„Este ca și cum autorul ar afirma că tayammum nu este prescris atunci când nu există praf, iar aceasta s-a întâmplat după ce tayammum fusese prescris. Este ca și cum ar spune că hotărârea lor privind lipsa mijlocului de purificare – care era doar apa – este aceeași cu hotărârea noastră în situațiile în care niciunul dintre cele două mijloace de purificare, apa și praful, nu este disponibil. Astfel știm că acest hadith se potrivește titlului, chiar dacă hadithul nu spune că nu aveau praf, ci doar că nu aveau apă. Aceasta indică faptul că rugăciunea este obligatorie pentru cel care nu are niciunul dintre cele două mijloace de purificare, deoarece hadithul arată că s-au rugat considerând că era obligatoriu să facă aceasta. Dacă rugăciunea în asemenea împrejurări nu ar fi fost permisă, atunci Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-ar fi mustrat pentru aceasta. Aceasta este opinia lui al-Shafi’i, Ahmad, a majorității muhaddithin și a majorității companionilor lui Malik.” (Fath al-Bari, 1/440) 

Ibn al-Qayyim a spus: 

„Dacă nu este disponibil praf, este ca și cum tayammum nu ar fi prescris și nu există nicio diferență. S-au rugat fără să facă tayammum deoarece tayammum nu fusese prescris la acel moment. Același lucru se aplică celui care se roagă fără tayammum deoarece nu are materialul cu care să facă tayammum. Care este diferența dintre faptul că nu îl are și faptul că nu este prescris? Potrivit analogiei (qiyas) și Sunnah, cel care nu îl are trebuie să se roage în funcție de situația sa, căci Allah nu împovărează niciun suflet peste puterea sa. Și nu trebuie să repete rugăciunea, deoarece a făcut ceea ce i s-a poruncit să facă și, prin urmare, nu trebuie să o repete. Aceasta este asemenea situației celui care nu poate sta în picioare, nu poate fi orientat spre qiblah, nu se poate acoperi sau nu poate recita deoarece nu este capabil să facă aceasta. Aceasta este ceea ce rezultă din texte și din analogie.” (Hashiyat Ibn al-Qayyim ‘ala Tahdhib Sunan Abi Dawud, 1/61) 

Ibn Qudamah a spus: 

„Deoarece aceasta este una dintre condițiile rugăciunii care este anulată atunci când cineva nu o poate îndeplini, asemenea tuturor celorlalte condiții și elemente esențiale ale rugăciunii. El a făcut ceea ce era obligat să facă în măsura posibilităților sale și, prin urmare, nu trebuie să repete rugăciunea. Aceasta este asemenea celui care nu se poate acoperi și se roagă gol; sau celui care nu se poate orienta spre qiblah și se roagă orientat în altă direcție; sau celui care nu poate sta în picioare și se roagă șezând.” (Al-Mughni, 1/157) 

Al-Shawkani a spus: 

„Cu privire la expresia „așa că s-au rugat fără wudu”, mai mulți învățați, inclusiv compilatorul, au înțeles că aceasta înseamnă că este obligatoriu să te rogi chiar dacă niciunul dintre cele două mijloace de purificare, apa și praful, nu este disponibil. Hadithul nu spune că nu aveau praf, ci doar că nu aveau apă, însă lipsa apei în acel moment era asemenea lipsei apei și a prafului, deoarece nu exista niciun alt mijloc de purificare în afară de apă. Ideea este că s-au rugat considerând că era obligatoriu să facă aceasta. Dacă rugăciunea în asemenea împrejurări nu ar fi fost permisă, atunci Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-ar fi mustrat pentru aceasta. Aceasta este opinia lui al-Shafi`i, Ahmad, a majorității muhadditheen și a majorității companionilor lui Malik.” (Nayl al-Awtar, 1/337) 

Aceasta este ceea ce au spus învățații despre această chestiune și aceasta este opinia cea mai corectă.

 Hotărârea în cazul tău este asemenea celei pentru cel care nu poate găsi apă sau praf, dacă nu poți găsi pe cineva care să facă tayammum pentru tine și nu îl poți face singur.

 Iar Allah știe cel mai bine.