Cum poate o persoană parțial paralizată să facă wudoo’ și să se roage?

În primul rând: 

Dacă o persoană este bolnavă și nu poate aduce apă și face wudoo’ cu ea sau nu se poate mișca, situația ei trebuie analizată în continuare: 

Dacă există cineva care îi poate aduce apă la timpul rugăciunii și o poate ajuta să facă wudoo’, atunci wudoo’ este obligatoriu în cazul ei. 

Dacă nu există nimeni care să o poată ajuta să facă wudoo’, atunci i se prescrie să facă tayammum în acel caz și intră sub aceeași hotărâre ca cel care nu are apă și nu poate găsi apă. 

Aceasta deoarece Allah, fie ca El să fie Preaînălțat, spune (interpretarea sensului):

„Așadar, împliniți-vă datoria față de Allah și temeți-vă de El atât cât puteți”

[al-Taghaabun 64:16]

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă vă poruncesc să faceți un lucru, faceți din el atât cât puteți.” Relatat de al-Bukhaari (7277); Muslim (1337). 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Mughni (1/151): 

Dacă o persoană este bolnavă și nu se poate mișca și nu există nimeni care să-i aducă apă, atunci ea este asemenea celui care nu are apă, deoarece nu are nicio cale de a obține apă. Prin urmare, este asemenea celui care găsește o fântână, dar nu are mijloacele de a scoate apă din ea. 

Dacă are pe cineva care îi poate aduce apă înainte de încheierea timpului rugăciunii, atunci este asemenea celui care poate găsi apă, deoarece se află în aceeași situație ca cel care găsește în acel timp ceva cu care să scoată apă. 

Dacă se teme că timpul se va încheia înainte ca acesta să vină, atunci Ibn Abi Moosa a spus: poate face tayammum și nu trebuie să repete wudoo’. Aceasta este opinia lui al-Hasan, deoarece este fără apă în timpul rugăciunii și, prin urmare, este exact asemenea celui care nu are apă. Sfârșitul citatului. 

Al-Mardaawi a spus în al-Insaaf (1/265): 

Dacă bolnavul nu se poate mișca și nu există nimeni care să facă wudoo’ pentru el, atunci intră sub aceeași hotărâre ca cel care nu are apă. 

Dacă se teme că timpul rugăciunii se va încheia dacă așteaptă ca cineva să facă wudoo’ pentru el, trebuie să facă tayammum și să se roage, iar potrivit opiniei corecte nu trebuie să repete rugăciunea. Sfârșitul citatului. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh al-‘Umdah (1/433-434): 

Dacă nu poate folosi apa deoarece nu se poate deplasa până acolo unde se află apa și nu are pe nimeni care să-i aducă apă, atunci este asemenea celui care nu are apă. Dacă are pe cineva care îi poate aduce apă în timpul (rugăciunii), atunci este asemenea celui care are apă. Sfârșitul citatului. 

În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (14/260) se spune: 

Cel incapabil care nu poate folosi apa trebuie să facă tayammum și nu trebuie să-l repete, asemenea celui constrâns, reținut sau legat lângă apă ori celui căruia îi este teamă de animale, indiferent dacă se află în călătorie sau nu, deoarece intră sub aceeași hotărâre ca cel care nu are apă. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Pământul curat este un mijloc de purificare pentru musulman, chiar dacă nu găsește apă timp de zece ani. Când găsește apă, trebuie să o lase să-i atingă pielea, căci aceasta este mai bine.” Sfârșitul citatului. 

Vezi de asemenea întrebarea nr. 20935. 

În al doilea rând: 

Dacă poate să spele unele părți ale trupului care sunt spălate în wudoo’, dar boala o împiedică să le spele pe celelalte, atunci trebuie să spele cât poate din părțile care sunt spălate în wudoo’ și trebuie să facă tayammum în locul părților pe care nu le poate spăla. Acest lucru a fost explicat în răspunsul la întrebarea nr. 67614. 

În al treilea rând: 

În ceea ce privește modul în care se face tayammum: 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus în al-Sharh al-Mumti’ (1/488): 

În opinia mea, modul în care trebuie făcut, conform Sunnah, este următorul: trebuie să lovească pământul o dată cu mâinile, fără să-și răspândească degetele, apoi să-și șteargă fața cu mâinile și după aceea să-și șteargă o mână cu cealaltă. Astfel se încheie tayammum-ul. Sfârșitul citatului. 

Acest lucru a fost descris în detaliu în întrebarea nr. 21074. 

În al patrulea rând: 

Dacă un bolnav care nu poate folosi apa face tayammum, iar după ce și-a încheiat rugăciunea îi devine mai ușor să folosească apa, nu trebuie să repete rugăciunea, deoarece a făcut ceea ce îi era cerut și ceea ce i s-a poruncit să facă. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Sharh al-‘Umdah (1/425): 

Deoarece Allah a impus o rugăciune la un anumit timp, care trebuie îndeplinită potrivit capacității persoanei, iar condiția este anulată în cazul în care persoana nu o poate îndeplini. Cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), „Pământul curat este un mijloc de purificare pentru musulman” și „Pământul este suficient pentru tine” indică faptul că acesta ia locul apei în toate cazurile. Sfârșitul citatului. 

În al cincilea rând:  

Învățații au opinii diferite cu privire la efectuarea tayammum-ului prin lovirea pereților casei, pe baza diferențelor lor de opinie privind sensul versetului în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„Faceți Tayammum cu pământ curat”

[al-Nisa’ 4:43]

Opinia corectă este că prin sa’eed (pământ curat) se înțelege suprafața pământului, fie că este pământ, nisip sau pietre etc. 

Pe baza acestui fapt, dacă peretele nu este acoperit cu nimic, atunci este permis să fie folosit pentru tayammum, indiferent dacă există sau nu praf pe el, deoarece este făcut din pământ curat. Însă dacă este acoperit cu lemn sau vopsea, atunci lemnul sau vopseaua nu reprezintă sa’eed (pământ curat) și nu este valid să fie folosite pentru tayammum, cu excepția cazului în care există praf pe ele, deoarece praful intră în categoria sa’eed. 

Vezi de asemenea întrebarea nr. 36774. 

În al șaselea rând: 

În ceea ce privește modul în care trebuie să se roage un bolnav care nu se poate mișca: 

În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (26/208) se spune: 

Bolnavul sau cel care suferă de paralizie parțială trebuie să îndeplinească acele componente esențiale ale rugăciunii pe care le poate îndeplini, potrivit majorității fuqaha’, deoarece cel care nu poate face ceva nu este obligat să facă acel lucru. Dacă nu poate sta în picioare, se poate ruga șezând și trebuie să se încline și să se prosterneze. Dacă nu poate face aceasta, trebuie să se roage șezând și să se aplece înainte pentru înclinare și prosternare, aplecându-se mai mult pentru prosternare decât pentru înclinare. Dacă nu poate sta șezând, trebuie să se întindă și să folosească gesturi, deoarece componentele esențiale sunt anulate atunci când persoana nu le poate îndeplini și trebuie să facă atât cât poate. 

‘Imraan ibn Husayn (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: M-am îmbolnăvit, iar Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) m-a vizitat și mi-a spus: „Roagă-te în picioare, iar dacă nu poți, atunci șezând, iar dacă nu poți, atunci întins pe o parte, făcând gesturi.” Sfârșitul citatului. 

Shaykh Saalih al-Fawzaan a fost întrebat: Am un tată care este bolnav și paralizat pe partea stângă a trupului, pe care nu o poate mișca deloc. Prin urmare, nu poate să meargă, să se miște, să facă nimic pentru el însuși sau să-și facă nevoile. Această situație durează de zece ani. Însă în urmă cu trei sau patru luni boala s-a agravat și mai mult. Îi este permis să renunțe la rugăciune din acest motiv, deoarece nu se poate purifica pentru rugăciune? 

Dacă nu este permis, cum trebuie să se purifice și să se roage? 

Ce trebuie să facă în privința rugăciunilor pe care le-a pierdut în trecut din cauza bolii, deoarece a crezut că, atâta timp cât se află în această situație, este scutit de rugăciune? 

El a răspuns: 

Musulmanul nu este scutit de rugăciune atât timp cât este sănătos la minte, însă trebuie să se roage potrivit situației sale, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Așadar, împliniți-vă datoria față de Allah și temeți-vă de El atât cât puteți”

 [al-Taghaabun 64:16]

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Roagă-te în picioare, iar dacă nu poți, atunci șezând, iar dacă nu poți, atunci întins pe o parte.” 

Dacă tatăl tău care suferă de paralizie poate face wudoo’ singur folosindu-și mâna sănătoasă sau dacă altcineva îl poate ajuta să facă wudoo’, atunci trebuie să facă aceasta. 

Dacă nu poate face wudoo’ folosind apa, atunci trebuie să facă tayammum folosind pământ. 

Dacă nu poate face singur tayammum, atunci altcineva trebuie să facă tayammum pentru el: unul dintre membrii familiei care are grijă de el sau unul dintre cei prezenți trebuie să-i lovească mâinile de pământ și să-i șteargă fața și mâinile, intenționând ca aceasta să fie o purificare pentru el, apoi trebuie să se roage potrivit situației sale, șezând sau întins pe o parte, făcând gesturi cu capul pentru înclinare și prosternare, potrivit capacității sale. 

Dacă nu poate face gesturi cu capul din cauza paraliziei, atunci poate indica înclinarea și prosternarea cu ochii.

 Religia este ușoară, laudă lui Allah, însă aceasta nu înseamnă că trebuie să renunțe complet la rugăciune. Mai degrabă, trebuie să se roage potrivit situației sale, așa cum am descris. Și trebuie să recupereze rugăciunile pe care le-a pierdut, cât poate de bine. Sfârșitul citatului. 

Al-Muntaqa min Fataawa al-Fawzaan (4/no. 27) 

Și Allah știe cel mai bine.